Sfatul cel de taină
Noaptea îşi lăsase deja mantia neagră asupra Cotrocenilor când o maşină cu geamuri fumurii intră pe poartă, în timp ce jurnaliştii care încă mai zăboveau pe-acolo fură poftiţi să plece la casele lor.
În biroul prezidenţial, preşedintele fredona o manea în timp ce pe uşă intră Aliodor Manolea şi Patapievici. Manolea îmbrăcat casual în blugi, cămaşă violetă şi la gât un lanţ de galbeni ţigăneşti. Patapievici în costum şi, evident cu papion la gât. Băsescu se opri din fredonat şi îi pofti să ia loc.
-Hă, hă ce cămaşă tare ai Aliodoare. Vezi să nu te deoache vrăjitoarele care au fost la Congres la PSD hă, hă, hă.
-Staţi linişitit că nu au reuşit. Doar v-am scos preşedinte şi acolo.
-Hă, hă, hă lasă glumele. V-am chemat aici că am e discutat treburi serioase.
Se aşezară cu toţii. Preşedintele luă cuvântul.
-Aliodoare, am nevoie de ajutorul tău nenică. Mă bântuie flacăra violet.
-Păi care e problema? Vrei să te scot preşedinte şi la PNL?
-Hă, hă, hă, tot ai chef de glume. (Apoi pe un ton serios). Nu ar fi rău deloc, hă, hă hă!
-Facem tot ce putem să iasă Cataramă atunci.
-Aliodoare, dar eu am altă treabă acum. Că tot ascultându-l pe Florin Salam mă gândeam să-mi schimb şi eu priorităţile în viaţă. Să-mi trăiesc viaţa că cine ştie cât mai am.
-Ei dom’ preşedinte, nu-i problemă. Aliodor rezolvă orice boală.
-Da’ cine-o zis de boală? Hă, hă, hă.
-Şuţu!
-Păi şi tu crezi toate păsărelele blogerilor? Hă. Hă, hă, ai stat degeaba atât timp lângă mine. Nu ai învăţat nimic. Poate nu doar şcoala scoate tâmpiţi, hă, hă, hă.
-Bun, şi atunci? întrebă Aliodor. Care e problema.
-Uite Aliodoare, sunt primul in cei 99% de care vorbea Horică, hă, hă, hă…..
Patapievici se uită întrebător şi confuz pe deasupra ochelarilor şi îşi rearanjă papionul negru fără să scoată niciun cuvânt.
-Da vreau şi eu să număr banii în linişte că duşmani e mulţi şi e toată ziua cu ochii pe mine. Vreau să evadez vreo două luni prin Caraibe.
-Foarte bine, şi eu ce pot să fac.
-Păi simplu, tu trebuie să faci astfel încât românii să nu-şi dea seama că sunt plecat atâta timp şi păsăricile să nu intuiască ceva. Fă şi tu o vrajă acolo şi fă-mă să apar la tv din când în când chiar dacă sunt plecat. Se poate?
-Se poate orice domnule preşedinte. Dar ce vreţi să spuneţi în acele apariţii?
-Hă, hă, hă, mă doare în….cot, ca să vorbesc frumos. Eu sunt plecat în Caraibe. Nu contează ce zic.
-Domnule preşedinte, vă rog frumos, această atitudine denotă o delăsare viscerală care nu se integrează deloc bine mentalul colectiv mult prea sumar al vorbitorului individual de limbă română, intervenii Patapievici cu condescendenţă.
-Hă, hă, hă Horică, păi aici intri tu în joc hă, hă, hă. Când Aliodor mă face să apar la televizor, a doua zi dai un interviu şi îmi dai dreptate hă, hă, hă, nu că sunt genial?
-Cu alte cuvinte va trebui să intervin prin genialitatea mea şi să încerc să demonstrez consistenţa ontologică a conceptelor pe care le veţi emite la televizor unui receptor incapabil să înţeleagă toate implicaţiile filosofico-morale pe care acestea le presupun.
-M-ai pierdut Horică hă, hă, hă. Nu te mai înţeleg. Dar cred că da, cam asta trebuie să faci.
-Bine, domnule preşedinte, vă rog să luaţi act e faptul că eu îmi voi asuma acest rol cu stahanovism şi voi stârni chiar şi invidia tovarăşului Iliescu.
Uşa se deschise brusc şi Elena Udrea intră val-vârtej în biroul preşedintelui. Fără a-i băga în seamă pe Manolea şi Patapievici se îndreptă chiar spre biroul Preşedintelui.
-Traiane, nu mai pot, Traiane fă ceva!
-Ce doreşte sufleţelul tău, păsărică, hă, hă, hă.?
-Am fost să inagurez pârtia de ski şi mi-a intrat tocul cizmelor Prada în zăpadă şi mi s-a rupt, nu mai pot Traiane, nu mai pot.
Şi dă să plângă.
-Lasă păsărică că îţi iei altele hă, hă hă.
-Nu asta-i problema, Traiane. Eşti un insenibil! Problema e că au râs jurnliştii de mine, Traiane fă ceva că nu mai pot. Înebunesc!
-Calmează-te păsărică, se rezolvă cumva. Aliodoare, ştergele filmele hă, hă, hă
-Nu pot dom’ preşdinte.
-Cum nu poţi Aliodoare, eu de ce te plătesc?
-Pentru că alea îs aparate electronice şi vrăjile au efect doar asupra oamenilor.
-Traiane sunt ruinată, nu mai pot. Aliodor nu poate face nimic.
-Stai păsărică, se rezolvă cumva dacă asta vrea sufleţelul tău.
-Asta vrea!
-Horică, mai scrii la EVZ?
-Evident, domnule Preşedinte, condeiul meu măiastru poate scrie oriunde.
-Scrie atunci şi spune ceva. Găseşte o filosofie a tocului şi scoate-o pe păsărica asta din rahat.
-Se rezolvă.
-Mulţumesc, dragule, ştiam că mă pot baza pe tine. Mă duc acasă la Cocoş.
-Stai tu că mai am o treabă cu tine, hă, hă, hă.
-A păi atunci stau cu plăcere.
Elena Udrea ieşii din biroul lăsând uşa deschisă.
-Aliodoare mai am o treabă cu tine.
-Să auzim.
-Mă seacă blogerii hă, hă, hă. Îs mai răi ca jurnaliştii. Uite cocălarii îşi văd de problemele lor cu banii fără număr, femeia cea mai tare şi duşmanii care îi urăşte da’ nu se bagă în politică. Ori bloggeri ăştia se bagă peste tot.
-Bun, şi eu ce să fac?
-Taie-le inspiraţia hă, hă, hă. În loc să scrie politică, să poteze şi ei pe blog manele cu Florin Salam.
-Bun da, blogerii e mulţi şi eu nu mă dau pe net. Cum facem. De unde ştiu cui să-i tai inspiraţia.
-Păi îţi zic eu.
Băsescu îşi deschise laptopul şi începu să navigheze de la blog la blog.
-Hai aici să vezi şi tu fiecare blog în parte şi notează-ţi numele.
-Vin, vin.
Patapievici era deja plictisit la culme. Băsescu observă acest lucru.
-Horică, cu tine am terminat. Poţi să pleci. Nu uita de tocul lui Nuţi şi de ce ţi-am spus să faci.
-Da, domnule preşedinte. Vă salut cu cordialitate! Apoi plecă
-Deci Aliodoare. Începe cu ăştia de la No Băsescu Day. Ăştia-mi fac zile fripte. Apoi Mogulu’, ăsta parcă nu are familie şi scrie zilnic pe blog. Mai taie-i din elan.
-Tăiem elanul nicio problemă.
-Apoi umblă şi pe la inpiraţia lu’ Sebra, Ioan Usca….
-Da ăşti-s infoensivi. Nu sunt Aliodoare. Sebra e şi ea cu No Băsescu Day şi Ioan Usca îi are în blogroll pe toţi cei de la No Basescu. Deci e un element periculos.
-Dar e teolog, uitaţi, are şi blog teologic.
-Aliodoare, revinoţi. Eu te plătesc pe tine şi nu invers hă, hă, hă. Aşa că ascultă-mă. Deci, apoi vezi fă ceva şi cu Lilick, cu Ada Rus, Chat Noir, Deceneu, George Serban, Alexandru Marin…
-Da ăsta-i tânăr, n-are el treabă.
-Aliodoare, chiar mă enervezi. Pentru mine, orice tânăr care nu e manelist şi nu a ieşit tâmpit din şcoală e un duşman!
-Bine.
-Apoi, Victor Ionescu, Cristian Lisandru, Simion Cristian, Evergreen, Geanina Lisandru, Teo Negură, Gabriela Savitsky, Hobbitu,…
-Păi ăştia e poeţi.
-E poeţi, deci nu de tâmpiţi, deci e duşmani. Care e problema?
-Niciuna.
-Bun. Apoi Transildania, Ghilotina de campanie, DSN, Dispecer blogosfera şi pe Caius.
Aliodor începu să râdă.
-Da’ Caius e doar pe locul 2000 si ceva în Zelist. N-are trafic.
-Nu contează măi. Ăştia de la No Băsescu Day îi dau zilnic ping-uri. În două săptămâni e în primii 100 şi îşi va da arama pe faţă, adică va scrie împotriva mea.
-Cum ziceţi domnule preşedinte.
-Apoi Ana Saliste ca a lasat un comentariu foarte dur la adresa lui Horica. Ha, ha, ha, am uitat sa-i spun lui Horica de acel comentariu ha, ha, ha.
-Se mai intampla. Aveti multe pe cap.
-Deci le tai furtunul cu inspiraţie?
-Tăiem.
-Bun. Du-te de te pune pe treabă că eu acuma am o treabă cu Nuţi.
-Aaa, si nu uita Aliodoare. Uite de la Cristina poti sa cumperi un cadou pentru sotia ta. Eu i-am cumparat lu’ Nuti si i-a placut mult.
Nu ştiu prin ce minune, dar a doua zi niciunul dintre aceşti blogeri nu scrisese nimic.
Acest text este un pamflet. Pe cei care s-ar putea simti lezati ii rog sa il ia ca atare.
http://danpatrascu.eu/