Dupa ce am asteptat cu sufletul la gura, deschiderea noului sezon si desi stiam ca Dunarea e "varza" si ca meteo e nefavorabila, m-am aventurat impreuna cu Cretu si Nelu (brasoveni) sa ajungem pe canalul Tataru. Asadar, sambata la ora 13,10 eram trecuti cu bacul la T. Vladimirescu, pe o ploaie care te facea sa ramai pe bac si sa te intorci inapoi. Dar cum nu avem toate rotitele la locul lor, am coborat si "dai bataie". Un lucru pozitiv este faptul ca pana la Plauru au bagat lama si au mai nivelat craterele din drum. Dupa nici 2km drumul uscat, nici urma de ploaie. Prin urmare, dupa controlul actelor la pichet, ne-am aventurat pe canalul Sireasa. Toate bune si frumoase pana la ultimii 500m, unde tocmai ce inmuiase o aversa asfaltu' si una din masini era sa iasa la pascut cu vacile autohtone. Cu chiu cu vai scoatem masinile sus pe drumul de piatra, plin de gropi inundate cu apa. Astfel am inceput un fel de ruleta ruseasca cu bietele masini (2 Ford-uri focus cu garda de 10cm) prin gropanele de pe drum. Pana in Pardina, pe malul bratulului erau o gramada de tabere care nu s-au aventurat mai departe. Rezultate la pescuit dupa 3 zile de la deschidere (cei cu care am vorbit erau de joi), zero barat. Apa era smoala si in continua crestere. Niste constanteni aveau numai PG de Constanta si au fost amendati de politia de frontiera. Lovitura sub centura am primit-o cand am aflat ca nu ne lasa sa pescuim pe bratul Tataru, confirmata si de o gasca din Bacau care se intorceau din Chilia si care au fost scosi de pe Tataru. Spuneau ca nu te mai lasa sa pescuiesti decat pe bratul principal care delimiteaza frontiera. Asa stand lucrurile, am descalecat intr-o poienita mai retrasa de drum, am instalat tabara, gratare, spritane, etc si bineinteles si o rafala de ploaie ca sa ne fie somnu' lin.
A doua zi pe la vreo 10 am impachetat si dai indarat. Aceeasi belea pe Sirasa, la intrare uscat, frumos pana in ultima curba mare unde este liziera de padure si vantul nu bate mai de loc. A trebuit sa mai asteptam aproape o ora sa se zvante cat de cat rapaiala din zorii zilei si sa trecem mai departe. Erau o gramada de urme de masini scapate in panta dinspre padure si care fara tractor sau cal nu au avut cum sa iasa din padure. In cele din urma la ora 14 eram pe bac, inapoi spre Tulcea. La ora 18, Irinuca (fetita mea) se uita mirata ce cauta tac'su asa repede acasa.
