RETROSPECTIVĂ POVEŞTI PESCĂREŞTI

Meşteşugul povestirii, farmecul lecturii

Moderator: dutustoica

Valentin Petrovici

RETROSPECTIVĂ POVEŞTI PESCĂREŞTI

Mesajde Valentin Petrovici » 06 Noi 2009, 14:05

Retrospectiva Amintirilor pescăreşti

Deci cam aşa s-a urnit totul:

…….. Deschid acest topic cu dorinta sincera de a provoca cat mai multe postari ale indragostitilor de natura, pescuit
si... liniste.
Adresez o rugaminte respectuoasa celor care simt nevoia unei replici sa deschida si ei un topic " drept la replica"
si sa posteze acolo.
Daca cineva se va simti lezat, cer respectuoase scuze, cu anticipatie.
Sper ca domnul administrator al saitului sa aiba bunatatea de a veghea la puritatea acestui capitol.


Cam aşa anunţa Cezar naşterea topicului " Amintiri de haiduc independent" acum vro 3 ani.
Apoi ce a urmat majoritatea din noi cunosc. Frumos pentru a fi uitat şi mai ales pentru a lăsa să se aşterne praful pe ele sau a fi aruncate la gunoi. Aşa că am considerat că este plăcut pentru ca aceste clipe să fie retrăite mai ales acum cînd vine iarna. Am o mare rugăminte la colegi. Acest topic să fie păstrat numai pentru astfel de amintiri. Orice alte comentarii să fie separate. Deci cine are ceva de povestit o poate face aici.

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Am oprit trei mai rasarite si de unde pana atunci le dispretuiam calitatile gastronomice, talentul culinar al prietenei mele m-a facut sa le descopar savoarea , udate din belsug cu un Riesling de Recas... Sh-a venit seara, sh-a venit chinul....Autan ?!!! VAX !!! Pai in Delta, tantarii mananca Autan pe paine ! Spirale anti-tantari, lumanari, spray-uri ?!... Ar trebui sa le spuna cineva si lor (tantarilor) ca multe minti luminate s-au scremut sa le inventeze si multi bani am dat io pe ele si in final, totul a fost degeaba...
Vineri.
Nu se ridicase bine soarele peste trestii, mandra nu "facuse ochi", ca eu deja eram la-ntalnirea cu "lupii de apa dulce" ! Tot pe insulita, tot sub salcie... Lansam, imi trageam palme, recuperam, imi mai dadeam cateva, injuram si Autanul cu tot neamul lui traitor sau raposat, insa dupa primele doua cumetre saltate-n barca, am concluzionat ca fiecare sa-si vada de ale lui: eu de pescuit, tantarii de piscat si stiucile de vanat rotativa. Toti ne faceam treaba cu simt de raspundere !
Si acu-i acu !.. Fratilor, ma jur ca nu va mint ! O fi fost surpriza, o fi fost negura ce se ridica din apa, nu stiu sa va spui... Recuperam cand lanseta aproape ca mi-a fost smulsa din mana , varful i s-a scufundat in apa si firul a-nceput sa cante ! N-o puteam lasa sa ia fir caci peste tot in jur erau numai ragalii si bradis, asa c-am inceput s-o plimb in jurul barcii, increzator in guta (0,35, de firma, recomandata de "cunoscatori", noua !) si in lanseta ce nu ma-nselat vreodata in mai bine de 25 de ani, o veche Germina de 2,10 din doua bucati ! Mulineta (DAM) a-nceput sa caraie usor dar totul parea sa mearga bine ! Incet, incet, o apropiam de barca si se vedea ca obosise, mi-am pregatit minciogul, cand am vazut-o ! Am avut impresia ca intrecea in lungime o vasla ! Surpriza, emotia, excesul de adrenalina, m-au facut sa-mi pierd concentrarea si rezultatul nu s-a lasat asteptat, s-au dus spre alte zari si batranul Maps, si struna metalica si stiuca... Vreo juma de ora n-am mai fost bun de nimic, doar sedeam in barca si tremuram... Cei care au trecut prin asa ceva, stiu prea bine despre ce scriu eu aici.... Tot drillul asta de care v-am povestit, ar fi putut dura 5 min, cum la fel de bine si o juma' de ora; in momentele alea pierdusem complet notiunea timpului !... Intr-un tarziu, cand mi-am ridicat privira din podeaua barcii, am vazut-o pe prietena mea facandu-mi semn, cafeaua era gata.
Ajuns pe mal, mi-a pus cana in mana zicandu-mi :"Pacat, era MARE !..." Cand soarele se ridicase bine pe cer, am plecat pe Olguta impreuna, asta i-a prilejuit ei un frumos exemlar la fix trei kile, cantarit imediat ce am ajuns pe mal. Drilul a fost de toata frumusetea si de ce sa n-o zic, m-a facut sa ma simt mandru de asa partener ! Abia ajuns cu "monstrul" pe mal, plus inca patru intre 1,5 si 2 kile, numai ce-a trecut p-acolo si amicul din Maliuc. I le-am dat lui, cu rugamintea sa ni le bage-n congelator. Bun, asta-i una, dar acu, ce mancam ?!... Pai, ati uitat, domnilor, ca eram in delta ? Nimic mai simplu , o varga de trei metri, fir de 0,16, ac de 8 si pluta de paun, sh-apoi , tin-te Parleo ! Bibani si rosioare cat cuprinde, la nici un metru de mal, la radacina unei salcii pravalita peste apa ! Arunci cu ochii-nchisi, numeri pan la trei si ridici, asta-i pescuitul !... Pe cei mici, ii trimiti 'napoi, pe cei mari ii dai in spate, unde treaba merge ca la cherhana: unu curata, altu-i spala si al treilea-i frige pentru saramura... Eeeeeiiiii....n-apucam noi sa ne priasca bine pestele si vinul, ca-ncepe, tata, o furtuna, de mai-mai sa ne ia cortul cu totul ! Da-i s-alearga, trage si propteste, strange si ascunde, ca-i bai bai mare, fratie !!! N-a tinut mult, dar cand s-a dus, ne-a lasat murati la piele si cu f'o patru franghii de haine intinse la uscat !... Pana seara, asta ne-a fost ocupatia, sa punem totul la loc, sa ne aranjam iarasi salasul, ca de, arata ca dupa furtuna !
Sambata.
Uite, vezi, asta-i defectul meu, sunt sincer !... Tot timpul m-am gandit numa la stiuca aia de trei kile, prinsa de prietena mea, pe cand ale mele, desi multe , abia trageau spre doua kile. Dar DUMNEZEU, pupa-i-as curu lui, credeti ca ma uitase ? Nu, neica, n-a facut-o, si-n acelasi loc unde nu-mi da si mie una, la 4,5 kile, de aproape c-a-ndreptat inelele de care era legata lingura si a mai rupt si un ac al ancorei ! Cand am pus-o-n barca sh-am vazut cum ajunsese naluca, mi-am facut cruce de baftos ce sunt, ca mai avea doar o tzara si dusa ar fi fost... Toata ziua tusti incolo, tusti incoace, dar nimic mai rasarit, numa inca f'o doua spre 1,5 kile... Restul, ne vedem poate iar la anul, fetitelor... Uitasem sa va spun ca inca de joi imi pregatisem o lanseta croita pentru somn; plumb de 80 g, un singur ac mare si fir textil la montura, numai ca nu gasisem un loc bun. Momeala ramasese pe carlig (intestine de la stiuci) si dupa 3 zile de stat in soare, duhoarea mi-a amintit de ea... Basca, am gasit si locul, la nici 20 m de corturi, intr-un mic cot al canalului ferit de curgerea bradisului, intr-un gropan de nu-i atingeai fundul si unde curentul era slab. Dupa ce s-a-noptat si s-au mai potolit tantarii, mi-am luat mandra, scaunul si batul s-am aruncat in groapa. F'o trei ore nu s-a-ntamplat nimic, dar... numai ce vad cum bambina incepe sa se tot ridice, nu brusc ci lent, pana ce se lipeste de varga. Apuc lanseta, cu gandul sa-ntep hotarat, numai ca noroc ca tineam deja de ea, cand am simtit socul smuciturii pana-n calcaie !!! Doar cateva secunde l-am avut, apoi s-a dus cu DOMNUL...
Duminica.
Acum, scriu pentru pescarii batrani: ziceti si voi, fratilor, dup-atata munca, dup-atata prins si dup-atata vin, va mai vine sa va treziti cu noaptea-n cap ? Pai, daca stiti ce v-asteapta dincolo de panza cortului, sigur o s-o faceti sh-o sa spuneti :"Lasa, frate, c-o viata are omul, doar n-o s-o doarma si p-aia !..." Dupa patru zile pe mal, umezeala a-nceput sa-mi intre-n oase si un pui de reumatism sa dea semne de trezire la viata, dar tot m-am extras ca viermele din mar, imboldit de gandul ca "...daca dupa ce-ai trecut de 40, te scoli si nu te doare nimic, inseamna ca esti mort !...".
Locul meu de intalnire cu stiucile era ocupat, asa ca m-am asezat lenevos, sorbindu-mi cafeaua si urmarindu-i pe cei inainte veniti. Mai bine n-as fi facut-o ! Niste MACELARI ! De la marlitele cat pixul pana cele spre 7-800 de grame, orice ar fi agatat, poposea in barca ! Si erau 4 !!! Pleoscaiau in toate partile, agatau orice, se-nvarteau si se suceau si nu s-ar fi lasat dusi d-acolo ! Vede-i-as atarnati ! Sta-v-ar in gat de nemancati ! M-am suit in barca si am luat-o in aval pe Olguta, cercetand cu naluca pe langa maluri, la radacini de salcii. Nu mi-a trebuit prea mult ca s-agat o "coana" pe la doua kile, urmata la nici cinci minute de sor-sa geamana. M-am intors cu ele la corturi doar ca sa vad ca MACELARII nu plecasera si isi continuau carnajul...Fi-re-ati tinte-n poligon si rasul curcilor !
Se trezisera toti ai mei din corturi si prietenii nostri au luat ei barca, ducandu-se pe Sontea. Doamna, care nu mai atinsese niciodata-n viata ei o lanseta, dupa un scurt instructaj pe mal, s-a-ntors in vreo ora sau doua, cu patru exemplare intre 1,5 si 2 kile fiecare ! Mai zi ceva ! Delta-i Delta, tara minunilor !!! Soarele se ridicase-n crugul amiezii si sageta nemilos orice nu s-ar fi ascuns sub un petec de umbra. Stiti ce puteti face duminica la pranz in delta ? Nu stiti, va spui eu: CIORBA, domnilor !
Si asta din doua motive:
1. Zicea un mare clasic al literaturii romane ca "...daca ciorba nu e, nimic nu e !" (sau a zis altfel si nu-mi amintesc io bine ?...).
si
2. De sambata apar pe canale fitosii, aia de se sparg in salupe si-n Jonsonuri de zeci de cai. Ia incercati si domniile voastre sa mai iesiti cu lotca pe balta, sa va luati prietena, sa-nceapa sa chiraie:
- "Trage la mal ! Intoarce barca, ca iar vine unu !!!"
- "Lasa , mama, ca nu se-ntamla nimic..."
- "Aaaaa..., vrei sa ma sperii, vrei sa scapi de mine, vrei sa ramai singur, sa tragi cu ochiu - 'ti-ar ochiu al dracu ! - la dezbracata aia ?!!!"
- "Nu, mama, nu vreau..."
Si vin astia des, dom'le, si-s multi ! Asa ca mai bine sezi frumos pe mal, ca peste ai prins destul si te-apuci de faci o ciorba. Vorba vine c-o faci tu, o face ea, numa ca tre' sa-i cauti locul, s-alegi cracanele, sa sapi groapa, s-aduci lemne, sa-i dai sfaturi si raspunsuri dilemelor existentiale: "Si cum, cu apa din garla ?!...", "Sa-i mai pun sare ?", "Vrei otet mai mult ?", "Ajung bucatile astea ?", "Cartofii vrei sa-i tai mai mici sau ii las mai maricei ?"
Saracuta de ea, cum sa n-o iubesti, cum sa nu te-ntrebi ce s-ar face fara tine ? Cui i-ar mai face ea cafeaua dimineata, pe cine ar mai gasi vinovat de toate relele pamantului, cui i-ar cerceta tematoare fruntea la cel mai mic acces de tuse, sa-ti dea repede o aspirina si mii de reprosuri ca umbli dezbracat, ca stai in curent, ca nu ti-ai luat palaria, grija cui ar mai avea-o, pentru cine ar mai tresari si-n somn ?...
Si acum, retrage-te strategic, mai 'nainte de a fi acaparat cu totul celor domestice, iar de te mananca-n palme, du-te, dom'le, de-ti scoate 5-6 rame serpesti, arunca langa mal, s-ai sa prinzi intr-o ora mai mult peste decat iei in zece iesiri pe "ligheane" d-alea cu taxa intre 20-40 RON !... Ca doar d-asta ai prapadit o poala de bani s-ai venit in delta, de te-au savurat tantarii mai ceva decat o fac eu c-un muschi file, sambata noaptea la Shorley...
Si uite-asa, mai trece-o zi....
Luni.
Fratilor, iesitul asta-n delta cu cortul, are avantajele si dezavantajele lui, par egzamplu, apa ! Ui' cum sade chestea: daca vii cu cortul s-ai uitat ceva, esti mancat ! Eu n-am uitat nimic, c-am tot facut liste peste liste, de-as fi putut sa-l bat la fundul gol pe Balzac, de cat am scris !... Dar apa, domnilor, s-a dovedit a fi punctul slab ! Luni dimineata, ultimul bidon isi dadea obstescul sfarsit intru jalea tuturor. Si pretenu tot intarzia sa vina. Si soarele ne perpelea mai ceva decat puii in rotisor ! Se facuse doua si ni se lungisera ochii ca la pesti bentonici uitandu-ne dupa el ! Bagajele erau stranse, totul legat, sortat, pliat, impachetat... Si cand a venit si ne-a mai zis ca drumul inapoi o sa ne ia pe putin doua ore, mai aveam un pic s-as fi urlat !!! "Si apa ?!!!!" "Bea, dom"le, din Dunare." "Du-te, vere, d-aci, nu vezi ce murdara curge de ieri ?!..." "Lasa, ca peste un pic de vreme, n-o s-o mai vezi murdara." Asa a fost ! Ori de sete, ori ca asa era, cand am ajuns pe Fortuna, vedeam scoicile de pe fundul lacului ! Sau mi s-o fi parut ???
Autor: Adar Marian, Bucuresti - 26.aug. 2006
Ultima oară modificat 06 Noi 2009, 14:34 de către Valentin Petrovici, modificat 1 dată în total.

Valentin Petrovici

Re: RETROSPECTIVĂ POVEŞTI PESCĂREŞTI

Mesajde Valentin Petrovici » 06 Noi 2009, 14:13

Expeditia de miercuri
Caldura placuta se revarsa asupra lui si de-a lungul spinarii simtea o fierbinteala a carei mangaiere o asteptase intreaga iarna. Degeaba incercasera acasa sa-i faca bai fierbinti sau sa-i puna sticle cu apa calda la spate. Raceala din oase nu i-o putea scoate nimic tot asa cum bucuria de acum nu putea sa i-o ia nimeni. Ridicand usor capul, privi catre cerul fara nici o urma de nor si cu o miscare usor tremurata isi aranja fesul pe cap. Stia ca, dupa cat de frumoasa era vremea, nu avea cum sa raceasca dar mai bine sa evite discutiile inutile de acasa.
Gandul la cei de acasa il inveseli dintr-o data ca si cum pana acum ar fi uitat cu totul de ei. Si de fapt, de ce sa nu recunoasca, pentru cateva ore chiar uitase. De dimineata, de cand se asezase pe scaunel, cu atentia captata in intregime de cele ce se petreceau in jurul lui, se simtise rupt din vremea sa si purtat in veacurile de demult, acolo unde, avea aceasta nestramutata convingere, mosii si stramosii lui facusera acelasi lucru. Sigur in alte imprejurari si la alte dimensiuni, poate si cu alte rezultate… dar asta nu-l impiedica sa-i simta aproape fizic aici langa el, urmarindu-l si chiar amuzandu-se pe seama lui. Imaginea aceasta ii aprinse brusc obrajii si rusinat arunca rapid cateva priviri in jur. Se linisti insa repede la gandul ca nu are de ce sa-i fie rusine. De fapt stramosii astia probabil ca-l cunosc de suficient de multa vreme ca sa nu mai aiba ce sa ascunda de ei. Ideea il amuza brusc si ca in fiecare clipa de bucurie gandul ii fugi din nou catre cei de acasa. Ce n-ar da sa-i poata vedea acum, panicati, agitati poate chiar nervosi ca le putuse face una ca asta. Sa plece el miercuri de acasa? Inadmisibil!
Din clipa in care doctorul stabilise ca nu mai are voie sa urce la volan toti ai casei i se urcasera in cap. "Gata, nu mai pleci nicaieri singur! Sau daca pleci sa stim noi unde si cand te intorci!"- Asta era feciorul, pe care tandretea nu l-a dat niciodata afara din casa. Noroc ca dupa atatia ani, in care l-a crescut pana l-a vazut om la casa lui, stia ca in spatele acestei asprimi sta o mare dragoste si adevarata grija pentru sanatatea sa. Gheara care ii strangea inima il lovise a doua oara si de data asta toti se speriasera."Trebuie sa mai stai si pe acasa! Lasa in pace coclaurile si mai vezi de cei mici ca parca nici nu te cunosc!" Ei asi! Da’ cine ii ameteste in fiecare seara cu tot felul de povesti pana adorm? Vorbe goale ca sa supere un biet batran. Si de ce biet, ma rog frumos? Hai ca batran o fi el, da nu unul biet! Nici vorba! Da’ ca sa ne intoarcem de unde am plecat, nici vorbele nevestei nu-l puteau necaji. Dupa atatia ani, in gura ei si cuvintele cele mai grele aveau o dulceata care-l inmuia si nu-l puteau supara pentru nimic in lume. Tot grija lui o purtau si asprele ei vorbe. Baiatul pe cine sa mostenesca la fire daca nu pe ma-sa? Apoi fata. Ehei, fata… "Si cum, taticu nu mai merge la peste?"… In toata agitatia care se crease dupa verdictul medicului, toti isi pusesera aceasta intrebare de nimeni rostita si toate vorbele spuse grabit asta ascundeau. Cum isi putea inchipui cineva ca i-ar putea interzice sa mearga la peste? Si cum ai putea sa-i dai vestea asta fara a fi intampinat de un potop de vorbe si argumente menite sa demonstreze ca pasiunea lui nu este una periculoasa si ca nu au de ce sa-si faca tot felul de griji ?
Ani de zile se chinuise biata lui nevasta sa-l dezbare de boala asta. Mai ales in ultimii ani cand reusise sa aiba si ceva argumente. "Nu vezi ca nu prinzi nimic? Cu banii pe care-i cheltuiesti pe benzina, momeli si toate celelalte cumperi de zece ori mai mult peste decat prinzi tu!" Da, asa e. Dar febra pregatirii? Dar drumul plin de glume cu doua intelesuri, impreuna cu Ghita si Vasile, tovarasii lui de-o viata? Si cu altii pe care-i mai adunau pe langa ei din cand in cand pentru ca, ehei, toti ii stiau de meseriasi de la care aveau ce invata. Dar vinul baut pe indelete linga gratarele pline de fripturi, mici sau cate un peste mai marisor daca aveau noroc de cu seara? Sau somnul sub cerul plin de stele cum nu vezi niciodata din mijlocul orasului. Toate astea nu le socoteste nimeni? Si unde mai pui ca de fapt, in tinerete chiar prindea peste frumos."Te-ai umplut de reumatism pe balta si nu te mai linistesti!" Asta-i drept dar nu se poate fara. Orice bucurie trebuie platita mai devreme sau mai tarziu, dar pentru asa ceva era de mult pregatit. Ce sa priceapa ea? Muierea tot muiere. Cu grija casei si a sanatatii celor dragi.
Batranul se ridica de pe scaunasul lui vechi, carat in atatea expeditii, si mai aranjeaza bambinele oftand cu naduf. De dimineata nu miscase nimic si se intreba cu ingrijorare daca nu cumva se va intoarce acasa cu mana goala, ca de atatea ori in ultimii ani. Nu pentru ca n-ar fi prins nimic ci pentru ca se obisnuise, inca din tinerete, sa respecte pestele si nu ar fi luat acasa sub nici o forma o vietate sub limitele pe care bunul simt al batranilor il stabilise. Aveau toate un rost al lor pe care cei batrani il stiau si-l transmiteau cu grija si celor tineri. "Du-te inapoi si trimite-l pe taica-tau" spunea bunica-su al batran aruncand in apa crapceanul sau linul prea mic. Caras nu se prea prindea in vremea copilariei lui dar pestii prinsi erau destul de multi si de mari ca sa poata indestula intreaga familie la o masa. Bunicul, "al batran", fusese cel care ii pusese prima undita in mana acum… hei, nici nu mai stie cati ani. Are impresia ca a trait cu aceasta boala dintotdeauna… Si atunci nu are dreptate fata lui? Cum isi pot ei inchipui ca ar putea trai fara sa mai mearga "la peste"? Asta ar fi primul semn ca doamna cea vesnic tanara ii da tarcoale.
"Bine domnule si cu cine crezi tu ca o sa mergi la pescuit? Cine o sa aiba grija de tine pe balta? Bietul Vasile s-a prapadit iar Ghita abia se mai cara pe el.?" Ca de obicei baiatul avea dreptate. Ce sa faca el acum? "Ghita merge la peste cu ginerele si are loc si pentru mine!" incearca oarecum speriat de perspectiva ce plana la orizont. "Si ati putea sa ma luati si voi din cand in cand" continua, cu ezitare in glas, privind spre baiat si cu coada ochiului spre ginere. Slujbele lor nu le permiteau sa pescuiasca prea des dar isi mai rupeau cateodata din timp pentru o iesire cu prietenii pe malul baltii. Mai fusesera ei impreuna cu batranul si dupa ce se asezasera la casele lor dar din ce in ce mai rar asa ca nu putea pune prea multa baza pe aceasta posibilitate. Si ca in aproape toate cazurile grele solutia a fost gasita tot de femeile din casa. Fiul si ginerele il vor lua cu ei de cate ori vor iesi la balti nu prea indepartate. Lui ii revenea sarcina sa negocieze cu Ghita si ginerele acestuia. Dar cel mai mare castig a fost ca a reusit sa-i convinga de faptul ca poate merge singur la baltile din apropierea orasului. "Exista acum o multime de autobuze si microbuze care merg in toate directiile. Nu e un efort chiar asa mare!" Copiii il privisera oarecum mirati de faptul ca, stiindu-se atat de bolnav, se incapatana sa-si sustina cauza. "Iti iei mobilul cu tine, pleci numai sambata sau duminica si sa stim noi precis unde te gasim" suna sentinta nevestei si in acea clipa stiu ca mai mult de atat nu va mai putea obtine. Era bine si cunoscand incapatanarea nevestei era chiar mai mult decat sperase.
Se obisnuise greu cu acest program dar nu avea ce face. Nu-si inchipuise vreodata ca va fi nevoit, acum la batrinete, sa se multumeasca cu pescuitul carasului, ca altceva nu gasea in baltile din apropiere. "Grea boala si urata batranete!" Se surprindea adesea compatimindu-se singur. Se gandea la cei doi nepoti carora ar fi vrut sa le sadeasca pasiunea pentru pescuit. Prea putin reusisera sa mearga impreuna si timpul nu fusese destul pentru a le starni interesul. Iar boala asta pacatoasa il facea sa simta ca timpul se grabeste. "Cine il intreba pe "al batran", pe vremea cand ma invata sa leg acul , daca inima il tine sau nu ? Si ce pescuit e ala de sambata? Lume multa pe balta, cu copii galagiosi, casetofoane urland tot felul de ritmuri sau "gospodari" ce-si spala masinile cu sampon strigand din toti plamanii ca sa fie auziti pana pe malul celalalt unde au recunoscut cate un amic. Of, urata batranete!"
Dar acum ii pacalise! Pregatise mult timp aceasta iesire. Cumparase din vreme tot ceea ce ii era necesar, intr-un secret total. Ascunsese in garaj momelile, ferite de ochii vigilenti ai nevestei si tot acolo isi dusese din timp sculele, cu grija sa nu dea de banuit nimanui. O expeditie de miercuri!!! Ooo… ! De cand planuia asa ceva. Dar acum nu mai putea fi amanata. Experienta lui de atatia ani ii spunea ca e vremea crapului. A crapului mare. Si spre propria sa surprindere, la ultimele iesiri la Lacrima Plopului il vazuse. Mai mult il simtise dar stia ca este acolo. Nu ii venea sa creada ca atat de aproape de marea metropola ar mai putea gasi crapi dar miscarile pe care le vazuse in stuf la ultima expeditie il convinsesera. Si mai stia ca sub nici o forma nu-l putea prinde sambata. Asa ca… O expeditie de miercuri era singura solutie! Miercuri nu sunt "turisti", nu e galagie, nu se "misca" apa si mancarea aruncata cu sutele de kilograme de pescarii de duminica s-a terminat. Cocosatul trebuie sa umble. Pastrase cu grija secretul, nici macar lui Ghita nu-i pomenise un cuvintel despre crapi. Trebuia sa fie aventura lui. Doar a lui.
Primavara era la jumatate, mai avea cateva zile pana la inchidere, asa ca il va cauta tot in mal, langa stuful pe care il rascolise saptamana trecuta. Acolo isi cauta el acum locul "de bataie" si vine sa se incalzeasca in soarele amiezii. Bucuria expeditiei il facuse sa perceapa cu placere surprinderea celor care, dis de dimineata, inca pe intuneric, il priveau mirati in autobuzul care il ducea la balta. Se asezase pe un scaun si tot drumul isi facuse planuri visand cu ochii deschisi. Nu mai tinea minte nimic din ceea ce vazuse privind, aparent atat de atent, pe fereastra.
Soarele se mai ridicase si acum caldura care ii incingea spatele incepuse sa fie prea puternica. In curand va trebui sa-si scoata scurta si sa puna undeva la adapost cutia cu rame sa nu se incinga. Se mai uita o data la bambine, le cam neglijase cat timp il furasera gandurile, si se apleca spre cutia in care isi tinea "jivinele". Si pe ea se vedeau urmele batranetii dar nu mai voia s-o schimbe. Tinea la ea ca la un pantof vechi in care te simti atat de bine. Cu o mana ridica cutia iar cu cealalta, bucata de mamaliga invelita intr-un prosop pe care il folosea doar pentru asta. Simti o usoara intepatura in genunchi cand se ridica de pe scaunel iar cei doi pasi pe care-i avea pana la tufa de macesi ii facu usor tremurati. Sub tufa era suficienta umbra incat sa tina la racoare si mamaliga si ramele. Poate ar trebui sa-si aduca aici si cutia cu mancare. Nu era multa mancarea dar acum mesele trebuie sa fie ordonate, mai dese si el trebuia sa-si respecte dieta. Nu mai putea sta ca in tinerete, doua - trei zile cu un singur sendvici si in rest cu ce–o reusi sa prinda.
Zgomotul lansetei il surprinse asa, aplecat sub tufa, aranjand cutiile. Se intoarse mirat catre sculele insirate una langa alta pe mal si spre surprinderea lui vazu lanseta cea mica scuturandu-se in incercarea de a smulge suportul din mal. Avea trei lansete, niciodata nu folosise mai multe pentru ca asa se obisnuise din copilarie. Trei lansete erau suficiente daca pescarul era priceput, daca stia sa caute pestele si sa-i pregateasca o momeala pe care acesta sa n-o poata refuza. Dar sa traga tocmai la lanseta cea mica! Niciodata nu reusise sa arunce cu ea mai departe de treizeci de metri asa ca in ultima vreme prindea cu ea doar accidental. Era grea si ii cerea efort sa o folosesca dar o cara dupa el dintr-un atasament care i se parea firesc dupa atatia ani in care fusese considerata buna si isi facuse datoria. Acum succesele i le aduceau celelalte doua, usoare de abia le simtea in mina. Cadou de la baiat. Echipate complet, le primise acum cinci ani cand inca mai mergea aproape saptamanal la pescuit.
Nu stia cand ajunsese sa puna mana pe lanseta. Firul continua sa fasaie placut derulandu-se de pe mulineta si stia ca dumnealui, cocosatul, este acolo, la capatul firului, cu acul infipt in bot. Trebuia doar sa forteze putin lanseta si sa-l intepe bine, sa nu-i mai dea sansa sa scape. "Mai asteapta putin si calmeaza-ti respiratia" gandi el dandu-si seama ca incepuse sa gafaie. Incet, cu delicatete prinse firul in mana apropiindu-l de lanseta. Simtea alunecarea acestuia peste degete si o fierbinteala ciudata ii cuprinse palmele. Atunci, intr-o singura miscare, invarti manivela mulinetei oprind curgerea firului si trase puternic, cu ambele maini spre spate. Icnetul pe care il scoase si opinteala din celalalt capat il facu sa-si dea seama ca nu e de joaca. Mulineta incepu sa caraie ametitor iar inima sa bata nebuneste.
Lupta se anunta de durata. Va avea nevoie de putere, caci la capatul celalalt era un monstru. Senzatia de placere si bucurie il cuprinse ca o binecuvantare asteptata de prea multa vreme. De prea mult timp nu mai simtise, nu mai traise o astfel de lupta. Va avea nevoie de rabdare, caci adversarul era unul mare, plin de forta si energie. Va avea nevoie de pricepere pentru ca scula pe care o tinea in mana era veche si nu tocmai potrivita pentru o astfel de lupta. Incerca sa-si aduca aminte cum era echipata linia si ce sorti de izbanda poate sa aiba. "Eu voi castiga! N-am stat atatia ani pe balta ca sa cedez acum, la o astfel de lupta!" Incerca sa-si aminteasca toti monstri prinsi de-a lungul vietii si gandul victoriei ii umplea deja sufletul de bucurie.
Batalia se purta cu toate armele cunoscute de cei doi. Cocosatul incercase sa fuga spre largul baltii dar batranul, dupa ce il lasa o vreme sa traga de firul usor franat il intoarse din drum apropiindu-l incet de mal. Incercarile pestelui de a se ascunde in trestiile din dreapta au fost, nu fara efort, zadarnicite, experienta de atatia ani spunandu-si cuvantul. Monstrul pornise la un moment dat chiar inspre el incat avea impresia ca va incerca sa are malul dar s-a intors brusc facind o noua tentativa de a scapa de forta ce-l tinea si il tragea in alte parti decat ar fi dorit el. Mirat de ce i se intampla se ridica usor spre suprafata pentru a privi cum arata adversarul nevazut care il conduce in acest mod necunoscut pana acum. Pentru o clipa s-au privit, impresionat fiecare de imaginea celui aflat la celalalt capat al firului, dupa care lupta s-a reluat. Tacuta, fara zgomote de arme dar cu multa indarjire. Acum insa batranul stia ca se apropie de sfarsit. Daca monstrul iesise la suprafata nu mai era decit o problema de rabdare. Asta nu inseamna ca isi poate pemite sa fie neatent. Era momentul cand concentrarea si atentia devin mai importante decat forta. Acum trebuia sa-l tina la capatul firului si sa-l lase sa oboseasca singur.
Crapul nu mai are puterea sa se zbata prea tare. Mai face cate o incercare de a se intoarce spre larg dar oboseste dupa doi – trei metri si firul se tot scurteaza, apropiindu-l inexorabil de mal. Batrinul simte victoria din ce in ce mai aproape. Cu mana libera pipaie imprejur cautandu-si minciogul si in mod ciudat emotia il cuprinde. Simte o mare recunostinta pentru pestele care a reusit dupa atatia ani sa-i ofere o astfel de bucurie. Sangele alearga navalnic incalzindu-i pieptul si facandu-l sa respire mai greu. Frumusetea inclestarii l-a coplesit si imaginea adversarului adus in apa mica il face sa inteleaga, din nou, de ce s-a abandonat total acestei pasiuni.
Lupta s-a sfarsit. Crapul este in mal si cu minciogul in mana stanga batranul se apropie de peste ignorand oferta de a-l ajuta a unui alt pescar ce urmarise, pana acum fara nici un fel de implicare, eforturile celor doi combatanti. Intinde minciogul asezindu-l pe fundul apei si incearca sa aduca crapul deasupra lui. Un val de caldura ii invadeaza pieptul si in mod neasteptat genunchii i se inmoaie. In mod reflex lasa unul din ei jos si mana dreapta se spijina pe nisipul de pe fundul lacului. Vede cu o claritate neasteptata fiecare fir de nisip rascolit de mina lui, plutind intre ape si cautandu-si locul.
Raceala apei care ii umezeste palmele si pantalonii il readuc brusc in simtiri si apuca rapid lanseta cazuta in fata lui facand cativa pasi in spate. Pestele a simtit insa ca, pentru putin timp, forta care il tinea a slabit asa ca mai face o incercare disperata de a scapa si porneste cu ultimele puteri spre intinsura. Batrinul ridica lanseta si incearca sa intoarca monstrul din drum. Dar acum pestele e prea puternic iar el, nu stie de ce, nu mai are putere. Forta din apa il trage tot mai tare si batrinul face un pas spre lac. Urmatorul pas vine inevitabil si usor speriat asteapta sa simta la talpi raceala apei. Ciudat, apa nu e rece si refuza sa primeasca piciorul ce o calca. Il tine deasupra cu grija si delicatetea pe care o ai pentru cei pe care ii iubesti de ani multi. Al doilea pas se aseaza langa primul si al treilea langa el in timp ce trupul ii e invaluit de o lumina fara seaman. Mirat, mosul paseste cu tot mai multa incredere si simte ca lumina din jurul lui nu e menita sa-l sperie. Crapul alearga spre larg tot mai hotarat iar batranul il urmeaza linistit, pasind pe suprafata apei, tot mai ager si mai usor, tinand in maini lanseta lui cea mai draga. Apa se leagana usor intr-o liniste absoluta, contopindu-se cu lumina din jurul lui iar soarele il invaluie intr-o caldura binefacatoare. Doar solzosul se vede bine ducandu-l spre malul celalalt unde, inconjurati si ei de o lumina aparte, Vasile si "al batran" stau cu betele in mana si picioarele in apa impartind o tigare.
"Doamne, ce dor mi-a fost de voi!"
Mihai Octavian VINTURACHE

Valentin Petrovici

Re: RETROSPECTIVĂ POVEŞTI PESCĂREŞTI

Mesajde Valentin Petrovici » 06 Noi 2009, 14:14

Imi scormonesc adanc de tot amintirile, pentru ca stiu ca undeva, pe la sfarsitul anilor saizeci, il voi regasi pe adolescentul care am fost si care petrecea cateva saptamani ale vacantei de vara intr-un satuc uitat de lume, aproape de Oltina, comuna dobrogeana mare si faloasa.
Dunarea venise mare in acel an, sparsese digul in cateva locuri, munca gospodarilor se dusese pe...apa Dunarii, iar lanurile unde porumbul se inalta pana la coama cailor erau acoperite cu o apa maloasa, dar ticsita de pestii crescatoriilor de crap maturate de apele involburate, una dintre ele fiind chiar la Oltina. Flacaii satului, cu mine printre ei, am organizat o expeditie, cu caruta, pentru \\\" undit \\\"; erau vremuri cand traista plina de peste era prilej de mare mandrie si belsug. Peste am prins mult, nefiresc de mult, numai crap la peste un kilogram, cu undite improvizate si rame negre scormonite la fata locului.
Pe drumul de intoarcere, ne-am oprit intr-o poienita, la o cismea dobrogeana, pentru a ne potoli setea, noi si caii, iar acolo...am inghetat, in plina arsita.Dintre niste tufani ne-au iesit in cale doi zdrentarosi, care ne vorbeau in alt grai si ne adresau rugaminti neintelese; le-am dat ceva peste, cine a avut tigari le-a facut si lor parte, apoi am plecat uitandu-ne mereuinapoi;
strainii se mistuisera insa in desis. Mai tarziu, la sosea, ne-a oprit un IMS ticsit de politisti, care ne-au luat tare : Spune ? Ai vazut doi straini? Vorbeste ca te calcam in picioare! Stilul epocii...Cand am vazut ca nu ne intreaba de peste, ne-am mai linistit, iar eu chiar le-am spus ca am vazut doi straini alergand, s-au ferit de noi, dar se indreptau spre...si le-am aratat directia diametral opusa.
Ne-au lasat in pace, au demarat in tromba, noi ne-am vazut de ale noastre ( tot satul a mancat peste proaspat din prada noastra si a altor cateva echipaje ).
Apoi, in IRTA care ma ducea acasa, la Constanta, l-am auzit pe sofer povestind unor cunoscuti ca militia rascoleste tinutul dupa doi bulgari fugiti, ca a distribuit si fotografii.
Cred ca au scapat saracii, nu pareau criminali, iar in vremea aia, la bulgari, ca si la noi, nu trebuia sa fii criminal pentru a fi urmarit si arestat.
Nu stiu daca am facut bine, dar in adancul fiintei mele, eu ma mandresc cu faptul ca nu i-am dat pe mana sticletilor pe amaratii aia.
Cezar Chioibaşu
..................................................................................................................................................

Doamne cate chstii din acestea au fost de-a lungul anilor ... Nici nu stiu cu care perioada a vietii (pushtimii) sa incep.
Voi incepe cu o aventura de acum mai bine de 30 de ani ...
Abia am intrat in posesia BI (primul semn de maturitate si semnal catre independenta), eram in vacanta mare si am plecat in mult asteptata expeditie in "Delta" (daca i se poate spune asa) la Murighiol (apoi Independenta si dupa revolutie, iar Murighiol). Ne cazam la camping la una dintre cele peste 100 de casute (parintii le preferau la acele casute din chirpici, iar eu (ca doar aveam dreptul la opinie ) la o casuta acvoperita cu stuf (nu foarte apropiata de
cea a parintilor pentru ca de la acea varsta ... si de atunci tot dauneaza grav sanatatii ... ). Booon, pescuiam din barca in balta Mutrighiol care atingea campingul pe toata lungimea lui). Doamne ce distractie era ... Carasoi unul dupa altul, mai venea cate un ciortan si foarte rar cate un crap adevarat (care-si facea mendrele cu undita mea din zahar cu varf de bambus si de fiecare data, ma lasa cu ochii in Soare). Faceam 2 partide de pescuit pe zi de cca 20 kile fiecare. Mama, ca o gospodina veritabila ce era (si inca mai este), alegea pentru gateala ce era mai "frumos", iar restul il vindeam la turistii din camping la juma de pret fata de lipoveni. De ce-l vindeam? Simplu: din "profitul rezultat, cumparam de la bar chenete, beam cate o cafea, iar in fiecare seara mancam la restaurant (fara parinti!) saramura de caras si alte chestii (nu la fel de bune ca cele preparate de mama, dar erau de bani si erau de la RESTAURANT ).
Practic nu puteam cheltui toti banii pe care-i "faceam" dupa caras si ajungeam sa ma intorc cu bani "munciti" acasa. Dar chestia cu carasul se petrecea doar vreo saptamana din dele doua care erau alocate Deltei. Cealalta saptamana, pescuiam pe Dunare, pe insula formata de canalul care pleaca din Mahmudia si se varsa in canalul care ducea la cherhana, respectiv la debarcaderul de langa camping. Acolo, adancimea apei pe primii 2-3 era de la 0 la 20cm, urmand "haul" cu apa de peste 4-5m, si care se adancea in trepte (senalurile erau dese) astfel incat la 4-5m de mal avea in jur de 10m. Aici pescuiam cu cel mai bun prieten al meu (pe care l-am avut vreo data), TATA. El pescuia dupa salau cu undite din 3 bucati din trestie de zahar si cu varful din bambus (avea vreo 4-5m) utilizand ca momeala oblete pescuit cu o indemanare fantastica de Mama. Prindeam (in special Tata) 5,6,7 salai de 2-3kile bucata in fiecare zi (pe care-i puneam la "CEC" la un congelator de la restaurant (ca aveam pile). Eu pescuiam cu o lanseta dintr-o bucata marca ZEBCO din fibra de sticla (plina) cu o lungime de 1,5m, aveam mulineta capsulata tot Zebco (inca le mai am dar nu le utilizez, dar nici nu
le arunc pentrru ca ma leaga mult prea multe amintiri de ele ...). Utilizam ca momeala oblete sau carasel cat dejtu,. iar "lansarea" era formata din lasarea libera a momelii sa se duca la fund chiar la mal. Facand o paranteza, malul nu era un perete drept ci era concav astfel incat acolo unde stateam eu in cur (apa imi acoperea slipul), de fapt la 2-3m sub mine era apa. Ei bineeee, acolo statea "monstrul" pe care-l "vizam" eu. In momentul in care plumbul atingea fndul,
recuperam vreo 30cm si ma jucam cu momeala in sus si jos din lamseta. Dupa cateva minute, gravitatia a devenit mult prea puternica pentru "muschii" mei si varful lansetei a inceput sa se scufunde nelasandu-mi prea multe alternative ... Ma rog, dupa cateva minute, in minciogul lui Tata, se onduia o frumusete de somotei de 8,5 kile. Tremuram ca varga si nu eram in stare sa scot o vorba. CE SENZATIE ...! Acela a fost cel mai mare peste prins de MINE pana in acel moment. Ce sa va mai spun, ...., oare de ce am ramas un indragostit al pescuitului la somn? Chiar si acum cand ma apropii cu pasi repezi de 45 ani, daca ajung la Dunare intotdeauna pe primul loc este pescuitul la somn, apoi salau, iar de restul speciilor nu-mi pasa ...
Pentru moment, ma limitez doar la aceasta povestire, urmand ca intr-o viitoare zi sa mai vin cu povesti (ADEVARATE) din Delta dar si AVENTURI LA PESCUIT: "cu trenul la Dridu la copca dupa caras", "cu trenul la pescuit la copca pe Sarulesti", "cu rata la Potigrafu (balta de la iesirea din com.Potigrafu mergand spre Ploiesti) si MULTE ALTELE ...
Eugen Feteş.
................................................................................................................................................

Tot intr-o iesire in Delta la Murighiol, de data asta pe la varsta de 18 ani, s-a plecat intr-o "gasca de familii" din
blocul in care am locuit (cartier Pajura) + un medic chirurg din Iasi (Cranga)+ un preot din Odobesti (in total vreo 10
masculi "feroce", fara sa ma pun si pe mine la socoteala ). Cuma am ajuns in campingul de care am amintit in postarea
de mai sus, dupa ce ne-am cazat, astia "batranii" au dat-o pe Krepkaia cu pahare fara numar... fara numar, astfel
datorita oboselii de la drum s-au cherchelit. Fiind cu "chef" au hotarat (eu nu am avut niciun motiv sa fiu impotriva)
sa faca o iesire pe canalul cere leaga Mahmudia de Murighiol. Ce sa va spun ...auncau cu lansetele pe malul opus (pe
iarba) si erau indignati ca nu trage pestele . Eu am tranversat canalul inot, am prins 2 broscute si o lipitoare pe
care le-am pus in carlig astfel: lipitoarea atarnata de un capat, o broasca agatata de una dintre pulpele din spate, iar
cealalta am strivit-o si am varat-o in carlig. Am aruncat lanseta (ruseasca din dural, iar mulineta Delfin 8, firul de
0,7) si am pus-o pe pamant. Ma uitam eu lung la ea. Era undeva in jurul orei 16. Cand a trecut Pasagerul prin dreptul
meu, acesta a facut valuri (nu tocmai neglijabile) si am vrut sa pun lanseta mai sus cumva pentru a nu fi spalata de
valuri. Exact in momentul in care am pus mana pe ea, a inceput sa se duca spre apa. In acel moment, m-am gandit ca
datorita acelor valusi se in tampla chestia asta si nu faceam altceva decat sa tin de ea. Ce sa tin mai frate ca se
intrepta spre apa cu o inversunare fantastica. M-am apuscat sa trag de ea fiind sigur ca am agatat vreo craca rebela
care era purtata de curent. Toate bune si frumoase cand la un moment dat, acea presupusa craca a luat-o amonte. Hopaaaaa
ESTE MONSTRU mult visat ! Mulineta caraia (ceda fir), iar eu tipam care Tata si ceilalti din gasca sa ma ajute. Aia
faceau pe ei de ras (credeau ca este la caterinca ...), iar eu a trebuit sa ma LUPT cu balaurul. Pescuiam la vreo 200m
de locul in care incepea canalul care mergea la cherhana. Efectiv am fost "tarat" de "firfirica" aia de somn pana acolo.
Nu mai aveam alta alternativa decat sa strang frana si sa trag de el (fie ce-o fi ..). Incredibil, dar l-am adus la mal.
Acolo erau 2 turisti pescari care cand l-au vazut au zis: "nu-l scoti tu pushtiule pe asta" si au inceput sa rada de
mine. Daca labagii aia nu au vrut sa ma ajute, am incercat sa-l urc taras pe mal. Va spun cu mana pe inima ca avea
capatana de aproape juma de metru. L-am tarat cu pe mal o portiune buna de la aripioarele inotatoare si deja incepeam sa
visez ce oci vor face chefliii. Aiurea ... pana acolo mi-a fost. S-a suparat pestele (nu i-a placut aerul de afara si a
vrut cu tot dinadinsul sa se intoarca in abisul sau). Asa cum aveam eu frana stransa, firul nu a facut fata fortei la
care a fost supus si a cedat.
Alte comentarii nu mai fac depre acea Delta, insa si acum visez ca odata si odata voi reusi sa prind un somn de acel
calibru.
Eugen Feteş.
..................................................................................................................................................

Eu ramasesem cu amintirea Dunarii, in zona canalului Dorobantu, pe vremea Impuscatului pescuiam cam la 100-150 m in
aval; prin 1997 cred ca era, dupa o incercare nereusita de a pescui pe Galatui ( patron nou, pretentii, istorie, mofturi
etc ), ne decidem sa salvam week-end-ul incercand pe canal, la Dorobantu; cateva ore de incercari, ceva carasel,
platicuta, ghiborti - slab. Baieti, haideti la Dunare !
Chiar la varsare, cativa localnici cu tarbocul ( halaul ); in schimbul unui pachet de \" Carpati fara ...\",negociem
un pumn de obleti, plus recomandarea de a incerca la somn, mai jos, in aval.
Ajungen pe locul unde nu mai fusesem de peste 10 ani, ne oprim, ne viziteaza granicerii, ne mustra parinteste pentru
lipsa documentelor, dar...ne lasa sa ramanem peste noapte.
Doi dintre amicii mei harniceau cu cortul, vreascurile, gropita pentru foc; eu, povestind celui mai putin pescar
dintre noi ( atunci, ca acum este nebun, a bagat jdemilioane in scule !), relatandu-i ce somn mare am scapat eu cu multi
ani in urma, pun un oblete intr-un ac 3/0, plumb greu, arunc acolo unde parea anafor,( parca era cel de demult ), infig
o cracana zdravana in nisipul malului, sprijin lanseta, ma aplec dupa sticla de bere ( ca rabdasem toata ziua, ca sofer
), o duc la gura si intorc ochii spre lanseta. Intr-o fractiune de secunda ...imi sta inima in loc !
Lanseta, cu cotorul bine fixat, zvacneste de 2-3 ori, apoi se indoaie implacabil; ma reped, intep, timp de doua ore
transpir, ma lupt, mai lasa el, mai las eu , ce naiba, asta nu mai oboseste, intr-un tarziu, in amurg, il aduc la mal !
Doamne, ce drill, ce lupta, ce frumos; bunul meu prieten Cristi il preia cu gafa, cu chiu cu vai il taraie pe mal (
treaba cu gafa nu prea mi-a placut, eu nu folosesc, dar atunci, ce sa mai zic !). L-am cantarit cu un cantar de mana,
luat din Obor, tinea 20 de Kg, dar acul depasea cu mult. Noi am zis 24-25 kg...
Eu nu am mai pescuit in week-end-ul ala. Am facut focul, am turnat in pahare etc.
Duminica seara, toti au fost invitatii mei, cu sotiile si copii, la \"pana de somn la gratar \".
Iar capatana, mama , ce mai bors de peste, cu alta ocazie .
L-am prins pe locul unde un alt somn redutabil imi rupsese, prin 84-85, lanseta Germina rosie, de 2,10, de la mufa
de imbinare, ca pe un bat de chibrit.
Deci Eugene, nu se stie niciodata, cu toti plasarii, electricienii, artificierii etc. Pestele umbla, iar pescarul
spera.
Cezar Chioibaşu.

................................................................................................................................................

Alta amintire, de data asta mai recenta, ma leaga de Mila 23; era in 2002, in ziua in care prohibitia de primavara
isi dadea \" obstescul sfarsit \"; noi, patru pescari optimisti, inca din ajun am pornit la atac; masina, Tulcea, nava
Colanda, gazda , barca , montat motor, probat, pregatit lansete, cumparat momeala de la Leana ( rame, scoici ), gustat
seara ceva palincuta, ceva borsulet de peste, o saramurica pregatita de mainile de artista in arta culinara ale gazdei
noastre, un sprit si...la culcare.
Peste noapte, tunete, fulgere, rupere de nori, barca plina de apa. Dupa ce ne-am ostenit cu galeata, cu ispolul, la
drum, desi ploua inca, in reprize;
pelerine, plastice, tot tacamul.
Ne-am instalat pe locurile dorite, pe Dunarea veche, cu gand de crap, somotel etc.
Dupa cateva ore si ceva amageala de platica si caras, uzi pana la piele , ne-am intors acasa, unde vinul din
damigenuta a mers bine ... fiert, cu scortisoara.
Doi dintre noi, nascuti in zodia Varsatorului, au continuat sa deserte pahare; amicul Bazil insa a casunat pe capul
meu; hai ca s-a oprit ploaia, hai macar cu cate o lanseta la padurice, sa nu uitam de ce am venit. Hai..
Plecat usurel la rame, ne ancoram in fata bisericii, mai aproape de padurice, lansam ( fiecare cate o scula ) si...
imediat, la mine , trasatura puternica, drill, minciog, crap mare.
Dupa cateva minute, Bazil ! Apoi din nou eu, apoi bazil, apoi eu samd.
Cu vreo ora inaintea inserarii, am strans si am plecat, nerabdatori sa le aratam celorlalti prada; de pe promenada,
asistenta care ne chibitase mult timp, compusa din turisti si cativa localnici din randul tineretului lipovenesc, nu
contenea cu invitatiile la carciuma pentru schimb de experienta.\\; acasa , amicii nostri destul de grizati, dupa
priviri banuitoare, remarci malitioase si mii de intrebari, pareau la limita... icterului mecanic. Am cantarit ce era de
cantarit; eu trei bucati: 8,3 kg, 12,8 kg si 15,9 kg, iar bazil tot trei, cel mai mare de 15,5 kg, ceilalti doi crapi ai
lui Bazil...nu-mi mai amintesc.
Magie, zi fasta, bafta chioara; acestea au fost singurele trasaturi, nu s-a ratat nimic, n-a rupt niciunul etc.
A doua zi, pe locul acela, barci peste barci, inclusiv noi, dar nu s-a mai prins alt crap. Nici in cele trei, patru
zile cat am mai incercat si noi , si altii.
Apoi am inceput sa cautam alt loc, dar vraja se risipise.
A fost cea mai densa partida de crap a mea, la Mila 23; am mai prins, crap si alte specii in zona, dar niciodata atat
... " concentrat "
Cezar Chioibaşu.
Ultima oară modificat 06 Noi 2009, 14:36 de către Valentin Petrovici, modificat 1 dată în total.

Valentin Petrovici

Re: RETROSPECTIVĂ POVEŞTI PESCĂREŞTI

Mesajde Valentin Petrovici » 06 Noi 2009, 14:15

Anii 60. Zimnicea. Localitatea cea mai de sud a tarii situata pe malul Dunarii. Pe malul Dunarii, lunca sa cit vezi cu
ochii. Avem 7 ani. Microbul se instalase in corpul meu. Fratii mei mai mari nu prea aveau placerea sa ma tin dupa
ei. O simteam uneori si pe circa.Ii intirziam . Ei mergeau peste 10 km pina ajungeau la locuri numai de ei stiute,
aflate undeva intre Zimnicea si Tr. Magurele pe Dunare. Se numeau Chichinet, Ruptoare, Chesoane etc. In conditiile date
a trebuit sa alcatuiesc si eu o gasca formata din trei baieti de virsta cu mine. Ei stateau la gara, eu chiar la
iesirea din oras, spre port. Pentru a nu ii deranja pe ai mei la ora trei cind plecam la pescuit, imi facusem un culcus
pe terasa. Ce aer curat, cite stele pe cer ! Ora trei. Prietenii, cu cite o basoldie ( denumire locala a unditei) in
mina, apareau. In cinci minute eram plecati. Avem pe noi cite un sort negru de sport si maiou. Atit. Desculti, cu cite
un colt de piine in mina luam intunericul in piept. Afara era bezna. Dupa o jumatate de ora intram in inima luncii. Si
mai intuneric si mai liniste. Mergeam cam doua ore spre Giurgiu. Ajungeam la Groapa Rudarilor caci asa era numit locul
nostru de pescuit. Intram in padure si dupa aproximativ 100m ajungeam la apa. Cam rece la ora respectiva . Aveam de
strabatut cam 50 de metri inot. Ajungeam la niste salcii pletoase unde erau si cuiburile noastre. Impletisem ramuri de
pom si facusem ca un fel de cuibar mai mare, culcusuri in pom. Fiecare cu pomul lui. Incepeam pescuitul. Ciortan,caras,
caracuda, biban, platica, rosioara. Dupa o perioada, oboseala isi spunea cuvintul si eram mai moi, adormind instantaneu.
In pom unde in alta parte. In cintecul pasarelelor furam cite o ora de somn. Si acum imi aduc aminte ca valora cit 8
ore. Vorba aceia un om destept doarme in o ora cit un prost in 8. Apoi iar pescuit. Pe la ora 16 ……Cele mai graznice
momente. Plecarea spre casa. De fapt si acum cele mai grele clipa sunt acelea cind incepe strinsul taberei. La plecare
era mai greu. Trebuia sa inotam ciineste . Dupa ce imparteam pestele il puneam pe siruri de sfoara. Apoi inca doua ore
spre casa. La intrare in oras era o groapa de gunoi. Treceam pe acola. Gaseam cite o mortaciune si cu pumnii luam
viermusi pe care in spatele casei ii puneam in malai pentru a se curata. Ma cam feream sa dau ochii cu tata caci chiar
daca era vacanta, pentru el nu era totala. Mai trebuia sa invat sa nu uit. Luam cite o carte si citeam ceva si incercam
sa si memorez. Cu eforturi disperate reuseam. Cind el venea pe la ora 22 eu faceam in asa fel incit sa apar in fata
lui. Si urma ascultatul. Oboseala isi spunea cuvintul si in cazul lui si dupa citeva minute imi dadea acceptul pentru a
doua zi sa plec la pescuit. Pina atunci veneau si fratii mai mari. Ei pescuiau direct pe Dunare. Crap, somn, salau,
platica mare, mreana. Totul mergea la sare si la uscat. Iarna o bucata de batoc de peste era ceva aparte. Sunt momente
care nu se pot uita niciodata. Asa au trecut clipele iar in scurt timp prin bunavointa fratilor, am intrat in clubul
lor. Club select. Peste mare.Chiar daca acest lucru m-a costat. Corvoada nu gluma. Cum era un drum de facut undeva,Vali,
vezi tu, cum erau ceva lemne de spart, Vali, vezi tu, cum erau focurile de facut in casa, Vali, vezi tu, cind erau
vase de spalat, Vali vezi tu. Aproape un an am platit pentru bunavointa lor. In afara de asta mai luam si cite un sut in
fund sau cite o palma dupa ceafa cind mai ciriiam ceva. Apoi am luat si eu drumul Chichinetului, Ruptorii si altor
locuri batute de cei mai mari. Aici era putin mai complicat. Aveam de trecut un brat al Dunarii inot, pe o insula. Cam
150 de metri care urmau a-i strabate inot. Mergeam mai in amonte cam o jumatate de km si veneam inot in avale. Aveam si
bagaje care cadeau in sarcina celor mai mari. Era mult mai complicat. Eu aici eram scutit de bagaje dar ce aveam de tras
pe insula numai eu stiu. Toata munca de jos cadea in circa mea. Pe insula respectiva era o turma de tauri si odata a
venit cineva nou cu noi, unul Mastoc. Avea un tricou rosu pe el. Au vazut taurii si noroc ca a putut sa urce repede in
pom ca jar minca. Dumnezeu sa-l odihneasca ca a murit saracul. Cam asa erau vacantele pe malul Dunarii. Totul se rezuma
la pescuit. Sunt clipe de neuitat. Dunarea. Cind spui Dunare cred ca pentru un pescar ai spus totul.
Valentin Petrovici.

.............................................................................................................................................


... Era intr-o vara la sfarsitul anilor 70... Aranjez cu bunul meu prieten Billy sa facem o iesire la balta de la
iesirea din comuna Potigrafu (mergand spre Ploiesti). Am luat noi prima RATA pana in centrul comunei, apoi pe jos pret
de vreo 2km pana la balta. Am pregatit lansetele pentru stiuca si numai dupa cateva lansari, s-a iscat o ploaie
torentiala de ne-a udat pana la c.... Am stat noi sub un plastic vreo 2 ore bune dar degeaba, eram fleasca de uzi. Am
abandonat hainele (nu-si mai aveau rostul) si in costumul lui Adam am sarit in apa. Doame cat de calda si placuta era...
Am stat noi in apa cave timp, ploaia nu inceta asa ca ne-am hotarat sa mergem in satul situat in fundul baltii si sa
cerem la un localnic adapost. Chiar de la prima incercare, am dat peste o familie de ROMANI in adevaratul sens al
cuvantului care ne-au bagat in casa, ne-au facut cate un ceai, ne-au dat mancare si ne-au lasat sa ne uitam la singura
emisiune Tv de succes de la acea ora : "VIATA SATULUI" . Cat timp luam noi aminte cum se face agricultura moderna in
Romania, taranca (o doamna in adevartul sens al cuvantului), s-a apucat sa ne calce hainele pentru a le usca. Dupa
cateva ore, cand practic nu mai aveam nicio speranta ca vom mai si pescui, ploaia s-a oprit la fel de brusc cum a
inceput si a iesit un Soare arzator (in totala contradictie cu vremea anterioara). Ne-am imbracat cu hainele uscate, am
multumit pentru ospitalitate si ne-am repezit la balta cu gandul la monstrul ce salusuia undeva pe acolo. Am reinceput
sa dragam cu linguritele sperand la atacul unei cumetre care sa ne faca sa uitam de orele anterioare. Aceasta nu s-a
lasat mult asteptata si am scos o marlita de vreo 300 grame. Aproape simultan cu prinderea ei, am auzit zgomot de
clopotei la un pescar din stanga noastra si am vazut cum i se indreapta lanseta catre apa. Dupa un spectacol de cateva
minute, a scos un crapalau sui de 8-10 kile agatat de ochi. Ne-am bucurat pentru captura vecinului, dar l-am si invidiat
pentru norocul avut ... Tot cautand o stiuca mai mare, am ajuns pe parea lacului situata in apropierea soselei, loc unde
apa era mica ca adancime (ne cred sa fi depasit juma de metru. La prima lansare am avut un atac de toata frumusetea,
urmat de o lumanare a stiucii. Era superba! Cred ca depasea 5kg. Dupa cateva minute de emotii, firul a cedat tensiunii
exercitate de cumatra si dusa a fost (cu o splendoare de oscilanta piscot sidefata de vreo 15gr). Odata cu aceasta
ratare care ne-ar fi spalat de toate pacatele, am plecat spre casa (am adormit in masina si ne-a trezit la Casa Scanteii
dom sofer dupa indelungi zguduieli insistente )...
Eugen Feteş.

.............................................................................................................................................


Alta zi, alta amintire...
Era in vara anului 1980, in timpul Jocurilor Olimpice de la Moscova; cativa prieteni au hotarat sa petreaca o
saptamana in romantica si atat de regretata Statiune 2 Mai, asa cum era in vremurile de demult; eu, constantean fiind la
aceea data, hotarasc sa las patul moale de acasa pentru pescuit/trait/mancat/dormit pe plaja.
Ziua pescuiam pe dig, guvizi cat cuprinde, seara stavrizi la taparina, cu pauze de bere; curand pe langa noi s-au
asezat si cativa artisti, ziaristi,obisnuiti ai locului; se facea claca la curatat peste, se prajeau guvizi/stavrizi la
aragazele de voiaj rechizitionate de la toti vecinii mai dotati, beneficiari, la randul lor de prajeala, iar odata cu
inoptarea, urmaream Olimpiada la un
televizor mic, rusesc, alb/negru.
Inspirati de un rezultat mare al echipei romane de handbal, care a ridiculizat echipa U.R.S.S. la ea acasa,
cantecele de ghitara obisnuite, sub lumina lunii, s-au transformat in:
Desteapta-te romane, Treceti batalioane romane Carpatii ! etc. Cert este ca ne-am trezit cu un mascarici de om, in
pantaloni scurti, camasa cadrilata cu albastru/verde, cravata portocalie care ii ajungea la stern, iar in spatele lui,
in uniforme, un capitan de militie si doi subofiteri.
Ca de ce cantam ce cantam, ca buletinele, ca nu trebuie sa ne bucuram de raul sovieticilor, ca acele cantece, desi
profund patriotice, sunt interzise etc. Pana la urma s-a aranjat de cateva perechi de palme ( si noi eram la data aia
rugbisti de performanta, nu ne jucam, mana ne era grea ! ).
Prostul ( astia spun acum ca au turnat de patrioti, imi vine sa vomit )ordona capitanului de militie sa ne ia
buletinele si pleaca furios.
Acel capitan,(sa-i dea Dumnezeu sanatate pe unde o mai fi! ), cere buletinele, dar scrie in carnet numai nume si
adrese fictive. Cred ca ne-a cautat boul ala de securist pana la Revolutie, ca dupa aia ar fi trebuit sa-l fi cautat
noi.
Dar nu ne-am pus mintea cu prostul. Astia ne erau patriotii !
P.S. In noaptea aia am strans si am plecat in Delta. dar asta va fi alta poveste.
Cezar Chioibaşu.

...............................................................................................................................................


Dupa "aventura" cu to a su Secu , gandindu-ne ca palmele cu care l-am "onorat" nu vor fi fara urmari, am facut o
scurta sedinta si am hotarat sa ridicam tabara; cativa s-au mutat cu cortul in Tabara Nord-Mamaia, iar trei dintre noi
am hotarat sa plecam in Delta, am ales Murighiol si am purces la drum, dupa modeste cumparaturi facute la Constanta (
unde am trecut si pentru a-mi anunta rudele ca 2 mai devine... Murighiol.
Ajunsi la camping ( unde doream sa ridicam cortul ), ne intercepteaza un nene-barcagiu, care, cu o halba de bere in
fata si in schimbul a ceva banuti, ne descrie un loc mirific, peste bratul Sfantu Gheorghe, cam 2,5 km in amonte,
dincolo de o baza de odihna a ACR-ului.
Ne transporta la fata locului cu o lotca mare propulsata de un TN puturos, ne lasa pe malul de vizavi, dar ne
recumanda ca cautam canalul paralel cu bratul, inconjurat de salcii
si aflat la cca 100 m de brat.
Gasim canalul si pregatim unditele;
era pe la 11-12 ziua.
Apa neagra, limpede si adanca, ceva vegetatie si ochiuri promitatoare;
Lansez o undita, cu rama: pluta inca nu se asezase cand... o ia lateral, spre o tufa deasa de bradis. Trag, iar la
cele doua carlige iau doua rosioare cam la 3-400 g bucata. Arunc din nou, iar doua bucati, iar momeala nu ajungea pe
fund.
Ceilalti prieteni, la fel. Dupa ceva timp, ma hotarasc sa pun o montura mai grea, pluta mare, plumbisori mai grei.
Montura ajunge pe fund si in minutul urmator, caras aramiu, dolofan, catre kilogram. Au mai venit in ziua aceea lini,
caracude, bibani mari, bineinteles, carasi batrani.
Ridicam cortul, foc, saramura, bors de peste, tantari si un somn binecuvantat.
Dimineata, admiram rasaritul si ne spalam pe fata cu roua, adunata de pe niste arbusti cu frunzulite ca acelea de
marar.
Pescuitul a mers la fel, cu adaosul ca am prins si cateva stiuci, la baboi viu.
Am plecat acasa dupa 4 zile pline de pescuit, mancati de tantari, dar incarcati cu cateva trofee si multumiti
dupa o tura de Delta reusita, desi organizata in pripa si la inspiratie

P.S. Am stat cam pe unde este acum hotelul dlui Cornel Gaina, inspre Uzlina; cred ca voi merge anul acesta din nou pe
acolo, in amintirea vremurilor de atunci.
Cezar Chioibaşu.

...............................................................................................................................................


27 august 1995. Ora 4 dimineaţa. Totul pregatit sa plec la pescuit. Cobor cu prima serie de bagaje. Stupoare.
Usa de la intrare in bloc incuiata. Merg sus si caut cheia. Nu o gasesc. Il intreb pe fimiu si imi spune ca a ramas la
un prieten a lui care plecase pe la 3 caci participase la onomastica lui fimiu. Il iau pe el , iau si restul de bagaje,
cobor pina la etajul 1 deschid geamul de la scara sar pe acoperisul de la intrare, baiatul imi da bagajele. Dau drumul
la bagaje si sar si eu. Se aude o trosnitura la piciorul drept . Se umfla. Iau masina si fug repede la urgenta.
Fractură de calcaneu. Cizma de ghips pina aproape de sold pe o perioada de 45 de zile si imobilizare la pat. Chin
mare. Cumpar cirje. Nu am stare. La o saptamina, aud ca prietenii, trei la numar, incep pregatirile pentru a pleca in
delta. Am hotarit. Merg si eu. In cirje si cu ajutorul prietenilor. Desi eram o pacoste pe capul lor accepta si ei.
Hai la drum. Ajungem la Tulcea, am luat o salupa si destinatia Maliuc. Aici am inchiriat o barca si prin spate, pe
canalul care duce in Fortuna plecam pe apa. Cam dupa patru km. intram pe alt canalas in dreapta, trecem de un plaur
imens in spatele caruia nu se vedea nimic. Barca se trage cu mina, caci era apa mica. In spatele plaurului, o
splendoare. Adevarata delta. Mai mergem doi km. si tragem la mal sub salcii. Ceva de vis. Cit priveai numai padure si
apa. Numai cintece de pasari si de broaste. Din cind in cind oracaitul inconfundabil al broastei supte de
sarpe.Prietenii instaleaza tabara. Eu fiind handicapat, fac pe ospatarul. Fiind prima zi in afara de pregatiri nu am
facut altceva. A doua zi marea pescuiala. Somni, crapi si mai ales stiuca la baboi viu. Ceva de vis. Fiecare faceam
cu rindul la cort. Nelipsitul bors era preparat numai de mine. Saramura cadea in sarcina lui Dan. Cu cele cuvenite
pentru o mai mare pofta de ospat. Binemeritata tuica si vin de Vrancea din belsug. Seara, nelipsitul foc de tabara era
intretinut pina prin jurul orei 1. Pina atunci glume, bancuri si voie buna. Cind vocile erau mai rare si tonul mai
moale erau semnele acelei placute oboseli. Aerul, medicamentos, tragea si mai mult de gene. Tintarii erau in delir
pentru ca nu mai intimpinau rezistenta. In final, intram in corturi unde sforaiturile erau amplificate, ele luind fel
si fel de partituri nedescoperite pina acum de vreun compozitor. Dimineata la 5 , ceasornicul nostru cu o singura
limba Dan, incepea trimbitatul in vederea sculari. Apai, cit de obosit erai si cit ai mai fi dormit, debitul lui verbal
avea decibelii stadionului Maracana. Cu injuraturile de rigoare, acceptam situatia resemnati cu gindul la ce urmeaza. Si
asa am petrecut 7 zile. De vis. Capturile, nu de negijat, dar nici trofee, au facut obiectul unor discutii cu niste
turisti cu care n-am intilnit la ponton in Maliuc: „Imposibil domnule caci si noi am fost acolo si nu am prins”.In
realitate ei nu trecuse de acel plaur imens in spatele caruia era raiul. Dar cum orce inceput are si un sfirsit am
trecut la cele mai triste momente pentru mine in cazul unei astfel de iesiri : stringerea taberei. Intodeauna momentul
respectiv imi creiaza o stare de melancolie, de tristete si nu in ultimul rind de tristete pentru ca nu toate clipele
vietii sunt ca acestea. Cind ajung acasa si vine ora culcarii incerc sa ajung in pat cit mai repede pentru a retrai
acele clipe minunate. Pe salupa care ne-a dus de la Maliuc la Tulcea liniste totala. Din cind in cind se mai incerca
cite o gluma dar gustul ei nu mai avea efectul scontat. In fine alt moment neplacut. Transportul bagajelor la masina si
aranjatul acestora pentru drum si drumul in sine pina la Bucuresti.
Deja incepem sa vorbim despre o noua escapada. Timpul trece dar nu cum vrem noi.
Valentin Petrovici.

...........................................................................................................................................


Cei cinci participanti la o noua iesire in D.D ne reunim in fata unui pahar , in vederea demararii pregatirlor.
Incercam sa stabilim locatia. Sunt propuse mai multe variante. Incep comentariile pro si contra. Dupa un anumit timp se
hotareste : Canalul Sontea. Se stabilesc echipajele . Se imparte programul de deplasare tiparit pe calculator cu
necesarul de materiale si hrana . Se stabilesc si sarcinile pentru fiecare. Se trece la alte comentarii. Din doua in
doua zile au loc astfel de reuniuni pentru a vedea stadiul pregatirilor. In sfirsit vine si ziua mult visata. Ca
intodeauna ora plecarii este 12 noaptea fiind mai liber si mai racoare. Masinile gem de bagaje , dar totul in ordine
pentru a avea in permanenta o viziune clara asupra lor. Punctele de oprire sunt si ele stabilite si mereu aceleasi.
Unul din colegi incearca sa incalce interdictia de a se consuma bauturi pe timpul deplasarii. La ora 6 , de pe
inaltimea colinelor isi fac aparitia cele doua furnale de la Combinatul de aluminiu Tulcea. Isi face aparitia si
Dunarea serpuind. Fiorii se fac simtiti in corpurile noastre. Mai intii in suflet apoi si in piele care ia forma celei
de gaina. Ajungem in sfirsit. Tragem masinile la sindicate unde este si piata mare. Se fac ultimile cumparaturi. Se
incarca bagajul pe salupa si se asigura masinile. Este un B.M. puternic. In sfirsit suntem in mars spre locul mult
visat. Facem oprire la Maliuc, Crisan si Mila 23 de unde am luat doua barci si niste peste pentru borsul ce urma sa-l
fac cit timp colegii ridicau tabara. Ora 14 suntem pe pozitie. Ca intodeauna fiecare isi respecta sarcinile. Toti se
ocupa numai de tabara si de pregatitul sculelor. Se string lemnele ce constituie fondul de rezerva si se iau masuri
sa nu fie atinse de ploaie. Focul de tabara dovedeste inca o data ca impreuna cu spritul este un foarte bun
dezlegator de limbi. Imaginatia capata contururi in jurul lui. Prima noapte are viteza mare, asa ca Dan da
desteptarea. Stabilim zonele de pescuti. Aleg la corturi, de pe mal, la crap si somn. Cele doua barci pleaca la produs.
Chiar in dreptul nostru erau doua gropane despre a caror existenta stiam. De altfel momisem de cu seara. Porumb, saminta
de cinepa, orz. Totul lasat la muiat. La 12 era stabilita reunirea grupului pentru masa. Capturi pina la aceasta ora:
crap, somn, stiuca,biban si caras. Asa au decurs treburile primele doua zile.Capturi si multe si frumoase lucru care a
dus la o evaluare a situatiei. Am stabilit ca in conditiile date vom fi nevoiti ca dupa trei zile sa plecam spre casa.
Lucru acesta nu convenea nimanui. Am urcat stacheta. Nici un peste sub 4 kg indiferent de sortiment. Si cu aceasta
masura si tot era depasita cota propusa.Am sunat la Gorgova la un prieten sa vina sa ia din peste si sa- l bage la lada
frigorifica. A doua zi dimineată a si venit. Am convenit cu el ca in fiecare dimineata sa vina la noi sa preia
pestele. Cel mai frumos il baga la lada pentru noi cel mai mic il preda la cherhana. Cind venea, in schimb aducea
citeva sticle de vin. Ii raminea si lui destui bani. Asa au decurs si celelalte zile. Ce se intimplase ? Cu o luna
inainte a inceput sa scada apa si a scazut in asa fel incit toate lacurile din delta erau aproape secate si tot pestele
din lacuri fugise pe canale. Cam ce sa intimplat anul trecut in august. A fost poate cea mai frumoasa si productiva
partida de pescuit din viata mea. O chestie asemanatoare am trait la Canalul 5. Dar despre Canalul 5 in alt episod.
Valentin Petrovici.
Ultima oară modificat 06 Noi 2009, 14:37 de către Valentin Petrovici, modificat 1 dată în total.

Valentin Petrovici

Re: RETROSPECTIVĂ POVEŞTI PESCĂREŞTI

Mesajde Valentin Petrovici » 06 Noi 2009, 14:17

Din vremea cand aveam barca la mare...
asociatii mei la barca, cei doi tatari, Pitai si Rifai, imi telefoneaza intr-o seara de la posta( nu aveau telefon)
Beiule, veneam bre, lufar baban, omoram bre, veneam! Noaptea eram in tren, dimineata la barca, iesim in larg,
stavrizi cat cuprinde, dar lufar...ioc !
Bre, dupa amiaza, omoram pe el! hai si dupa amiaza, desi eu eram rupt de oboseala.
Marea linistita, calm plat, cel putin 10 barci in larg, in dreptul cartierului Tabacarie din Constanta ( la Sageata).
Toata lumea pandea \"giurumul\"( mai stii valentin, cei aia - giurum ? ). Localizam giurumul si fuga, la rame, impreuna
cu celelalte barci, parca era vreo regata celebra. La lufar se pescuieste cu naluci argintii, foarte grele, in general
artizanale ( tatarii mei erau mari mesteri ); trebuie mulineta cu recuperare foarte rapida ( tatarii nu aveau si
pesacuiau tragand firul cu mana, cu o viteza de nedescris ); pac un lufar, pac doi, pac sapte, pac zece, toti cam la
1,5-2 kg.
Pana seara, l-am rupt. De adaugat este ca ne-am mutat de patru, cinci ori, urmarind \"giurumul\".
A doua zi, duminica, l-am rupt iarasi(stavrizi si lufari); a fost un vis, din pacate visul asta nu stiu daca se va
mai repeta.

P.S. Giurum inseamna acea involburare de albatrosi, pescarusi, chite care vaneaza bancul de hamsii si stavrizi aflat
la suprafata; este un spectacol in sine, numai cine a vazut asta intelege.
lufarii se tin la marginea bancului de pestisori,ii vaneaza pe cei izolati.
Cezar Chioibaşu.

...........................................................................................................................................


E cum sa uit Cezar cei acela un giurum. Cum il vedeam, sfoara la motor si dai bice. Alergam zeci de kilometri.
Localnicii nu avea mulinete ci la mina. Mulineta manuala. Odata eram in barca eu, Piratul si Victor varul meu, unul din
baietii lui Piratul. Stateam pe coada vaporului la Costinesti si urmaream unde se formeaza giurumul. Il vedem format
spre Tuzla. Imediat sfoara la motor si dai bice. Ajungem acolo si Piratul nu mai putea de nerabdare . Linguri mari de 20
de cm si grele. Aruncam si luam citeva bucati.Maricei la 2-3 kg. La un moment dat Piratul care se grabea si tremura
agata unul mai baban, trage pina aproape de barca, lufarul se zbate puternic si lingura scapa. Firul fiind tensionat
scapa face o bolta in sus si in cadere ditamai ancora se infige in buza de sus a Piratului. Ia strapuns buza si a ramas
cu lingura atirnind. Eu cu varul meu nu mai puteam de ris. Nu realizam durerea lui noi numai rideam de el. A inceput sa
gesticule si sa injure cu gura strinsa. Noi si mai mult rideam. A luat rama si dai pe circa si noi tot rideam. Apoi
cind am ne-am oprit din ris am luat un patent si i-am scos ancora . Nu am plecat la mal pina nu sa spart giurumul. O
saptamina nu ne-a mai luat in barca. Am fost la spital si doctorul ia tras o cusatura ca cizmarul la pantof. A ramas cu
semn toata viata.
Valentin Petrovici.

.............................................................................................................................................

Alta, tot cu Marea Neagra...

Eram flacaiandru, in prima zi de scoala a clasei a VIII-a; pe la pranz, ma intorceam acasa cu servieta plina de
manuale noi. Scoala noastra, Generala 26, era pe malul marii, iar eu
mergeam spre casa chiar pe malul inalt de cca 30 m. De jos, dinspre plaja, aud fluieraturi, strigate etc; ma uit in
jos si vad un nene, singur in barca, la cateva zeci de metri de tarm.
Il intreb ce vrea, ma roaga sa merg pe strada Banu Mihalcea, unde sta tovarasul lui de barca, sa vad de ce intarzie.
Ma duc tot fuga, bat, strig, nimic. Fug acasa, pe Ion Ratiu, arunc uniforma, servieta, pantaloni scurti, tricou si...
fuga la mal.Ia-ma , bre, pe mine. Decat singur ( nu se iese singur la mare ), in lipsa de altceva, m-a luat.
Mi-a dat el taparina si am snopit stavrizii; lotca facea ceva apa, asa ca pestele scos din taparina, direct pe jos,
la umezeala. Cate 7-8 buc deodata !
Pana seara, l-am nenorocit; cand sa plecam, trage nea Tasica barca la \"Trei papuci\", fugi Cezare, adu saci si
caruciorul de butelie.
Partea mea: doi saci,plus... pantalonii lui de salopeta innodati la glezne. A facut cinstit, juma-juma cu mine.
Am mai iesit si a doua, si a treia zi, cred ca si a patra, mereu ca al treilea pe barca, pentru ca nea Tasica zicea
ca port noroc. Apoi a fost furtuna, s-au schimbat curentii, iar stavrizii au plecat.
Am fost invitatul lui nea Tasica, la barca, peste 10 ani.
Ce vremuri, Doamne !
Cezar Chioibaşu.

.................................................................................................................................................


Hai sa va mai povestesc una !

Era pe la inceputul anilor 80, intr-un august canicular; unchiul meu, Dumnezeu sa-l odihneasca, ma informeaza ca
niste demnitari PCR, aflati la Neptun, la odihna, au poftit un pescuit la peste mare.
Organizarea ii privea pe cei de ferma Neptun, cu balta, bors de peste, saramura, protocol etc, dar cu produse de
calitate, demne de asa musafiri, se ocupa toata suflarea judetului. Bietul unchiu-meu, mai mare peste vinurile
dobrogene, trebuia sa fie si el prezent, iar el m-a luat si pe mine, fiind rost de o pescuiala de calitate, dupa
plecarea Nomenclaturii.
Oamenii s-au deranjat devreme, li se amenajase o zona cu umbrare, peste momit, ma rog, noi am vazut, asa mai de
departe, cativa domni cu ochelari si palarioare cochete, insotiti de consoarte, trase la indigo ( funduri mari,
invesmantate in pantaloni pescaresti turcoaz sau rozalii ,tricouri asortate,etc. palarioare cochete ). Au fost acceptati
cativa asistenti la costum ( sa ne puna ei, ramele, draga, scarbele dracu ! )si ... dupa vreo ora nu mai aveau nici
carlige, nici guta, ba si vreo doua lansete cedasera, dupa confruntarea cu crapii baltii.
S-au suit in masini, au plecat dracuind, dupa ce soferii au incarcat cateva panere de rachita cu peste prins din
timp, vin, fructe etc. Dusi au fost...
Atunci am primit invoire si noi, astia, bagatorii de seama sa pescuim pe locurile binecuvantate; am avut si noi
cateva rupturi, dar dupa vreo doua ore am plecat de rusine... se prindea prea usor, iar crapii aveau 7-8 kg.
S-au poate ca am plecat de caldura, sau poate pentru ca din pavilion se auzeau geamparalele lautarilor. Cine mai stie
? Cert este ca am plecat spre dimineata zilei urmatoare, destul de...marcati, cu portbagajul plin de peste ( prins de
noi ) si cu regretul ca ... cine stie n-are voie, cine este ingaduit nu stie, iar cine intruneste ambele conditii...
iubeste mai mult spritul decat pescuitul. Adica unchiu-meu.
Cezar Chioibaşu.

............................................................................................................................................

De-abia acum vine amintirea care-mi este poate cea mai draga.
Vreau sa-l evoc pe mentorul meu, cel care mi-a pus undita in mana.
Inchipuiti-va un imobil locuit de 6-7 familii, cu o curte interioara, unde colocatarii se intalneau la un sprit, la o
tabla, iar gospodinele la o repriza de barfa; s-a intamplat sa fiu singurul baiat din generatia respectiva.
Ceilalti aveau numai fete, printre tatii de fete era si si nea Spiru, odihneasca-n pace !
Nea Spiru mi-a facut primele jucarii, primul calut de lemn, primul smeu, iar pe la 6 ani, prima undita.
Era mecanic pe un remorcher, in port, campionul de table al cartierului, prezenta respectata la \" Proletaru\",
carciuma din colt si foarte, foarte mare, dichisit si meticulos pescar.
Pe la sfarsitul clasei a doua, dupa fierbinti rugaminti ale mele catre parinti, dupa asigurarile lui nea Spirache ca
nu este nici un pericol, intr-o zi de vara, am primit invoirea de la bunica sa-l insotesc la vapor.
Urma sa fie o zi linistita, cu ceva manevre in rada, si cu un pescuit la guvizi, in larg, la volta.
Dar s-a intamplat altfel; de-abia ajuns, remorcherul lui nea Spiru a fost chemat la o interventie, spre farul Tuzla,
la un vapor strain defect si ancorat pe acolo. Dupa ce a rugat \"Radiocoasta\" sa dea un telefon la noi acasa ( eram
printre putinele familii din cartier cu telefon )... la drum.
Pana la locul interventiei am stat numai la prova, privind valurile, pescarusii si pandind vreun delfin singuratic.
Acolo, in largul Tuzlei, echipajul, cu nea Spiru in frunte, a trecut la treaba.
Si eu la fel, iar pana seara am prins o gramada de guvizi si hanusi; seara era clar, interventia urma sa continuie,
marinarii erau nemancati, pachetelele de acasa fusesera demult consumate. Marinarul ramas de cart si cu mine am curatat
si prajit, la o plita din cambuza, prada mea. A fost destul sa saturam vreo 12-15 persoane.
Noaptea munca lor a continuat, aparatele de sudura scanteiau, scrasnete, bocanituri, dar eu am dormit bustean.
M-au trezit primele raze de soare, adevarate sageti strapungand panza subtire de nori a orizontului.
Fara multa vorba, am trecut si eu la ...datorie, iar pana dupa amiaza, am umplut doua galeti cu peste si lucram la a
treia.
Nea Spiru, intors plin de motorina, fum si unsoare ( si acum ii vad sticlind albul dintilor ) m-a luat in brate, m-a
sarutat ca n-am avut "rau de mare" si mi-a ursit ca voi cutreira pamantul, in lung si-n lat, la bordul unor nave
adevarate.
A avut dreptate doar in parte; am cutreirat pamantul, e drept, dar nu cu vaporul, ci cu avionul, imi este si acum,
aproape de batranete, o frica dementiala sa parasesc nivelul pamantului; nici in copaci nu ma suiam, cand eram copil.
Cat despre navigatie, doar asa, in concediu, de placere, mai pun mana pe motor, pe eche, pe manevra derivorului,
sau... pe stramosestile rame de vaslit.

Cezar Chioibaşu.

............................................................................................................................................


Serviciul ma trimisese in acel an 1979 tocmai la capatul pamantului; plecasem prim mai, pentru o luna, dar treburile
intarziau, delegatia s-a prelungit peste masura, se termina septembrie, iar trupa pleca in Delta; eu aveam insomnii, iar
cand am ajuns acasa, am constatat ca baietii erau deja plecati. Doar prietenul Nicu, saracul, ramasese, cu trista
indatorire de a-si ingropa parintele, savarsit din viata chiar in ajunul plecarii grupului. L-am smuls tristetii, am
impachetat bruma de lucrusoare ( cort, paturi, ceaun, toporisca, lopatica, ceva schimburi si provizii) si... trenul de
noapte, apoi pasagerul spre Crisan- Mila 23.
Pe vapor ne-am imprietenit la un rachiu cu un localnic, cam afumat, venea de la o nunta in Tulcea, care ne-a promis ca
ne duce el undeva. Noi luasem ceva plase pana atunci, dar pe acesta l-am crezut bucurosi. Am innoptat in casuta lui, la
Mila, apoi, a doua zi, pe la 3 dimineata, ne-am luat bagajele, iar Fedea le-a incarcat pe... magar. Dupa cativa
kilometri, pe drum de tara, ajungem la o margine de papuris, am fi trecut pe langa ea pe intuneric linistiti, dar Fedea
s-a oprit, a tras din smarc o lotca, a transferat bagajele, hop si noi in barca, apoi dupa cateva opinteli in ghionder,
ne-a scos in... Paradis. Un lac mirific, cu apa limpede, nuferi, pasaret, liniste. Ne-a traversat in diagonala, pe un
plaur fix bine calcat in picioare unde avea o coliba ca vai de lume, ne-a debarcat si s-a dus la vintirele lui. Apucase
sa ne spuna ca lacul se numeste Mazila.
Pana s-a intors el, cu barca plina de peste, noi ne-am distrat fantastic: carasi, crapceni, bibani, rosioare se
ingramadeau in juvelnicele noastre.
Ne-a lasat acolo pentru trei zile, inclusiv barca, urmand ca el sa revina cu provizii joi ( asta se intampla luni );
am petrecut zile fabuloase, apa limpede, covorul de iarba de pe fund, barcuta usoara, toate ne-au oferit partide de
stiuca extraordinare;
cand a revenit, joi, cu proviziile cerute, noi i-am donat pentru cherhana o cantitate inpresionanta de peste, chiar si
pentru el. Am mai tras o tura de trei zile; iar l-am dotat cu peste, care a luat drumul cherhanalei. Acasa n-am dus
decat 4-5 bucati mari ( crapi ), daruite din suflet de Fedea
care, saracul, tot el se simtea obligat. Am ramas prieteni, apoi ne-am vazut si in urmatorii doi ani, dar acele
pescuieli nu s-au mai repetat.
Apoi Fedea a cedat presiunilor nevestei, s-a mutat la Tulcea ( avea o fata casatorita acolo ), dar n-a rezistat
departe de balta lui draga decat un an; apoi s-a dus, la numai 50 de ani, acolo unde, pana la urma, ne ducem cu toti.
O lacrima si pentru tine, bratuha Fiodor M.
Cezar Chioibaşu.

...........................................................................................................................................


Atunci sa va mai povestesc una...
Plecasem trei baieti, pentru o iesire de patru zile la Somova; acolo, deceptie, toata lumea soma, unii erau de 2-3
zile si... zero. Consfatuire rapida, fuga la Tulcea, pasager, Gorgova. Gasim cu greu o barca, plecam pe bratul Sulina la
vale, iar la locul stiut, barca pe mal, impins/tras barca, edec, cca 150 m, cararea spre Babintii Mari ( bagajele le-am
ascuns in stuf, sa nu se vada de pe apa sau de pe mal). Balta nemaipomenita pentru rapitor, in cateva ore ne luam tainul
de stiuci babane, bibani cocosati si hai din nou pe cararea de stuf catre malul Sulinei, sa ridicam tabara si sa mancam
ceva, pentru ca eram lihniti. Eu am cazut de serviciu la bucatarie, si ma pregateam sa curat ceva peste pentru masa;
Dar, ca sa nu stau degeaba si mai ales cu gandul la ceva caras/somotel pentru ciorba de a doua zi, arunc si o lanseta
langa mine, in bratul Sulina, undeva unde mi s-a parut anafor.
Curatasem pestele, il spalasem si asteptam ca amicul Lucica sa ma anunte ca jarul este gata.
Trasatura puternica, intepare, parea peste mare, se zbatea ca un diavol...
Dar, cand am inceput sa-l apropii, cand parea mare, cand parea o fatza.
Ajung destul de repede cu el pe mica plaja de nisip, iar cand vad ce este, arunc lanseta in iarba malului.
Parea...sarpe. Era o anghila de cca 1,5 m ! O scot din carlig cu frica si emotie, cu mana data prin nisip ca sa nu
alunece, o pun intr-un juvelnic de sarma, arunc din nou, n-am timp sa fumez o \" snagoava \" si...alta anghila, ceva mai
mica.
Ce sa va spun ? Am lasat toti trei toata treaba, am pescuit, am incercat in toate felurile, alta anghila nu s-a mai
prins.
Sunt singurele mele anghile, dintr-o viata de pescar, prinse in aceeasi zi, spre seara la interval de 15 min.
Le-am prins la rama neagra si le-am pregatit fripte, pe gratar, cu mujdei de usturoi. Eram si foarte flamanzi, dar
cred si acum ca a fost cea mai gustoasa cina pe care am luat-o vreodata.
Cezar Chioibaşu.

............................................................................................................................................

Si acum, sa va povestesc una hazlie.
Fiind eu licean si trecand cu bine in ultimul an, fiind si sportiv de performanta pe deasupra, doream sa fiu asa, mai
cu mot in cartier.
Drept care m-am \\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\" acrosat \\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\" de cea mai frumoasa fata, o
adevarata zana, fata preotului din parohia noastra. Vara, cald, cateva plaji impreuna la
\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\" Trei Papuci \\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\", un suc, o plimbare, ma rog, cum se facea.
Dar in curtea la taica parintele nu puteam intra, era ca-n cazemata, iar fata nu prea iesea la portita.
Imi vine marea idee: frate-sau, viorel, cu trei ani mai mare, rotund, pufos, marturisit pescar; il invit eu la Corbu
( crescatorie renumita, langa Constanta ), unde avea familia mea niste fini, care aveau o ruda sef peste populatia cu
mustati si solzi din apa.
Stabilim eu sa aduc momeli,( mai ales mamaliga de crap), iar el ceva de aruncat nada si ceva de rontait pentru noi.
Ajungem la locul faptei, cu IRTA, trecem prin spartura din gard pe care o cunosteam eu dinainte si...tabara pe noi
niste fiare de caini, mama-mama...
Tantalaul da sa se suie pe gardul de plasa si...cade cu gardul, imprastiind continutul papornitei. Am crezut ca mor
de ras; din cel mai mare pachet, infasurat in celofan, curgea...coliva.
Se satura cainii, care mai intinsesera pe jos si pachetele cu fripturicile noastre ( ca haplea nu se juca, cand era
vorba de pipota ).
Pescuim noi pana ne facem plinul, plecam de la malul baltii in viteza pentru a nu pierde IRTA, ajungem la gard, iar
Viorel al meu isi da o palma pe frunte ...BASMAUA. Apoi imi explica faptul ca atunci cand a ciordit coliva a infasurat-o
in prima carpa intalnita, care s-a nimerit a fi basmaua de sarbatoare a coanei preoteasa. Basmaua, recuperata de pe urma
aventurii cu cainii, arata destul de rau dupa ce dolofanul o spalase pe garla; in plus, o si uitase pe niste pietre.
Fugi inapoi, gaseste carpa, prinde autobuzul si... hai acasa.
A doua zi, bateam la portita cazematei, intreband de Viorel dar cu ochii dupa... \\\"zana\\\".
Si unde nu iese parintele Mihai, Dumnezeu sa-l ierte de zgarcit, si-mi tine o morala cum ca eu ii stric copiii, ca
numai haimanalele merg la
peste, ca sa nu mai imi calce piciorul, etc.
Cu Viorel ( acum mare agronom si fermier) sunt prieten si acuma, sora-sa nu s-a maritat niciodata ( mofturile ei si
ifosele popii ), iar eu am suspinat toata toamna dupa frumoasa din \"curtea interzisa".
Cezar Chioibaşu.
Ultima oară modificat 06 Noi 2009, 14:40 de către Valentin Petrovici, modificat 1 dată în total.

Valentin Petrovici

Re: RETROSPECTIVĂ POVEŞTI PESCĂREŞTI

Mesajde Valentin Petrovici » 06 Noi 2009, 14:18

La trei pauci...

Asca cum am mai amintit pe un alt topic, sotia mea este constanteanca (mai exact dupa str.Temisana). Casa buniciolor
ei, respectiv a unchiului este in imediata apropiere a acestei plaje. Eu nu am niciun fel de atractie pentru mare dar nu
am incotro, trebuie sa merg anual acolo ... Sotia este de vina pentru chestia asta ... Nascuta fiind pe marginea marii,
daca doarme si ma indrept cu masina catre Dobrogea, in momentul in care tranveram Dunarea se trezeste brusc si afirma: "
suntem langa Constanta ... ".
Repet faptul ca pe mine marea nu ma atrage de nicio culoare, dar "daca-i ordin, cu placere ...". Asa am ajuns (de
plictiseala) sa invat a pescui dupa chefal. Dupamiaza ma duc la pescaria din Mamaia, cumpar de bani buni rame de mare,
iar dimineata la prima ora sunt prezent de dig (la 3 papuci). Acolo m-am imprietenit cu constanteni impatimiti de acest
peste de la care am "furat" foarte multe, astfel incat dupa 3-4 ani am reusit partide mult mai prolifice decat ei, ba
chiar nu de putine ori i-am exasperat. Un exemplu in acest sens a fost in vara lui 2005. Se apropie ora in care incepea
sa se lumineze, imi iau pet-ul cu bere RECE, sezlongul, 2 lansete, ramele de mare si repede in masina (datorita
comoditatii). Ma instalez eu intr-o zona cunoscuta ca fiind foarte comoda dar mai putin prinzatoare, arunc lansetele in
apa si la foarte scurt timp invata sa respire aer curat primul chefal (avea in jur de 1 kil). Constantenii, au facut
ochii mari si s-au gandit ca a fost o intamplare. Mai trec cateva minute si iar unul identic si apoi iar si iar si iar.
Dupa cca 1 ora in care eu prindeam unul dupa aptul, toti au dat navala imprejurul meu, chiar aruncand exact in zona in
care eu lansam. Continuare: eu prindeam, iar ei spuneau ce greutate avea pestele. NUMAI EU AM PRINS ATUNCI . Pe la ora
pranzului am "taiat-o spre casa (se terminase berea) cu o sacosa metro plina de chefali unul si unul. Sun un prieten
care era "campat" la Venus si ii povestesc aventura la chefal. El, timisorean de loc, fara pic de experienta si dotare
in de-ale chefalului s-a prezentat in fata portii pe la ora 4,30 dimineata (sa ne asezam pe locul ocupat in ziua
anterioara). Cand ajungem pe dig, acesta era plin ochi de pescari, toti comasati pe zona in care-l omorase-m cu 1 zi
inainte. Ne gasim 2 locuri in zona si incepem a pescui. Vreau sa va spun ca in acea zi, cel mai tare a fost
timisoreanul, iar cel mai prost am fost eu. Timisoreanul pescuia cu niste carlige de tot kktul, cu fir gros, arunca
aproape (avea 1 lanseta de 1,5m lungime), nu avea plute la carlige, practic nu avea nimic din ce ar fi trebuit pentru
chefal si totusi ...
Eugen Feteş.

..............................................................................................................................................

Povesteam de tatarii mei; i-am cunoscut prin 1971 sau \\\\\\\\\\\\\\\ 72, la o mare sarbatoare in comuna Cobadin, cu
prilejul \\\\\\\\\\\\\\\" luptelor tataresti \\\\\\\\\\\\\\\", traditie dobrogeana frumoasa si uitata, din pacate; eram
cativa care-l insoteam pe Iancu B. coechipierul nostru, pilier al campioanei si al echipei nationale, probabil omul cel
mai vanjos pe care l-am vazut vreodata; Deobicei, Iancu castiga aceste concursuri, ceva intre tranta romaneasca si
sumo-ul japonez. Luptatorii, cu busturile goale unse cu ulei pentru a face priza mai dificila, luptau voiniceste pana
cand ramanea un singur invingator, care primea marele premiu, deobicei un berbec din cei grasi.
In IRTA supraaglomerata cu care reveneam acasa, am tras cu urechea la o discutie despre pescuit( despre ...rechinii
de Marea Neagra ), i-am abordat pe protagonisti si m-ama ales cu o invitatie la barca.Dar era toamna tarziu, eu am
plecat la Bucuresti si m-am prezentat la barca, la sfarsitul primaverii urmatoare, convins ca oamenii mei au uitat. Nici
gand, parca ne despartisem ieri; dar iesirea la rechini ( prima pentru mine ) am facut-o spre toamna, pe mare calma, am
tras la rame pana la capatul...puterilor, am ajuns departe in larg ( blocurile litoralului se vedeau ca niste cutii de
chibrituri );cei doi tatari si-au lansat paragatele ( un fel de pripoane, siruri cu zeci de carlige legate cu fire de
sarma otelita si avand ca momeala guvizi hartaniti-zdrentuiti cu furculita ), apoi am incercat si un pescuit la volta (
adica plumb in capat, cateva carlige legate la adancimi diferite, cu clasicii guvizi pe post de momeala.
Muscatura rechinului este de o violenta extraordinara, parca ti se smulge mana din umar ( atacul stiucii, al avatului
mare sau al somnului sunt piscaturi de oblete pe langa atacul rechinului de 4-5 kg )
Norocul incepatorului a facut sa am parte de o muscatura dubla; doi rechini, zbatandu-se care incotro, adusi cu firul
in mana de la 20-25 m adancime, asta inseamna intr-adevar zenzatii tari; brazdele pe care mi le-a sapat firul in palma
se intalneau cu basicile provacate de rame mainilor mele de lucrator cu pixul.
S-au prins destui rechini, la mal am venit usor cu panza, iar tatarii au eviscerat pana la tarm rechinii, pentru
extragerea ficatului care se valorifica ( avand proprietati medicale ); mie mi-a ramas amintirea unui pescuit de
neuitat, mirosul pe care il degajau hainele, barca, mainile dupa pescuitul rechinilor, dar si batogul nemaipomenit pe
care nevasta lui Rifai ( tanti Fedrie )il prepara; n-am mai mancat niciunde ceva atat de perfect.
Am mers de mai multe ori cu Pitai si Rifai, iar dupa 5-6 ani am ajuns tovarasi la barca. Dar asta cred ca deja stiti.
Cezar Chioibaşu.

..................................................................................................................................................


Si totusi nu am rezistat.
Deci, dupa lungi asteptari si mai ales discutii cu partenerii, am reusit sa fac si prima iesire in delta pe anul
2007. Din cinci candidati ininitial am mai ramas eu cu fratele. Desi timpul probabil imi era complet nefavorabil
pentru perioada aleasa si mai ales cotele Dunarii, am riscat. Lunga perioada de stagnare din perioada de iarna a fost
hotaritoare mai ales ca a lipsit si copca care cit de cit mai dadea posibilitatea sa miroasa mina a peste. Indiferent
de marime sau specie. Am luat hotarirea scurt de tot : luni dimineata. Pina seara aveam totul pregatit. Am plecat din
Bucuresti marti 2 aprilie ora 7. La ora 10 eram pe faleza la sindicate. Am trecut prin piata am mai facut ceva
cumparaturi , am intrat la firma Mercury de unde am cumparat un motor de 6 in patru timpi pe care am dat 34 000 000.
Am carat bagajele pe Colanda iar la ora 13 eram in mars spre Mila 23. Vestimentatia localnicilor si mai ales
linistea de pe faleza faceau sa ma gindesc la un esec. Dunarea tulbure, marmelada, plina de pomi,buturugi,cioate,
sticle, bidoane, pantofi, cizme, hoituri de animale etc. Acest lucru imi da fiori si pentru un scurt moment placerea
este inlocuita cu repulsia. Imi revin din starea de soc. Mirosul specific si mai ales peisajul m-au tinut pe punte in
permanenta desi aerul rece si curentul erau mai degraba favorabil unei tuici fierte. Acolo natura acum incepe sa revina
la viata . Oamenii , incep sa se pregateasca de sezon: repara barcile, sculele de pescuit ocupa km intregi de mal,
vopsesc casele si gardurile, mai bat cite o sipca la gard etc. Pescari putini. Numai cei ce pescuiau la scrumbie.
Imbracati gros cu caciuli in cap cu gesturi lente brazdau apele Dunarii. Pasarile deja dau tonul dezmortirii si mai
ales farmecul acestui paradis. Ajungem la Gorgova. Facem stinga si iesim de pe Dunare . Intram pe canal. Dupa un sfert
de ceas facem iar stinga si intram pe Sontea. Inima deltei. Alta viata. Parca totul este cu o luna inainte decit pe
Dunare. Deodata apa devine lacrima. Surpriza : primi pescari corturari . Taberele lor imi trezeau in mine minunatele
clipe petrecute la cort. Unde este cel mai frumos ? Imediat in mintea mea au inceput sa rasune frazele minunate din
povestirea lui Marian Adar. Imi venea sa-i dau telefon lui Vanea sa-mi aduca si mie cortul si barca. Dar nu eram
pregatit de asa ceva. Pina la Mila 23 adica aproximativ 35 de min. am visat efectiv. Am revenit la viata cind la
orizont a aparut satul. La 15.30 Colanda a acostat la ponton.Vanea era acolo cu barca. El a luat bagajele si peste 10
min. eram in curtea lui. Cite un paharel de tarie a accentuat in mod brusc pofta de mincare. Stiam ca gazda nu-si
schimba obiceiul si peste o jumatate de ora sorbeam din renumitul lor bors de peste cu care suntem intimpinati la orce
sosire a noastra. Platoul cu bucati de peste scos din ciorba este felul 1. Toate felurile. Apoi borsul in sine. Apoi
peste prajit si saramura, toate inecate cu vin. Apoi pentru ce am venit oare? Pentru pescuit nu? Vanea a luat rimele
negre, am urcat in barci si nu departe, in dreptul paduricii, la gropane am inceput la ce visasem de atita timp. Un
somn , doi, trei, cinci, zece. Nu mari. Pina-n trei kg. Pina la ora 8 am prins 24 de Kg. Nesperat. Desi era lumina
unde se servea, masa de seara a fost mai mult pe intuneric avind in vedere ca ochii nostri erau inchisi de oboseala.
Miercuri dimineata la ora 6 desteptarea. Ceasul nostru cu o limba, Vanea, cu ajutorul cuvintelor specifice limbii lor,
a acelerat procesul de desmeticire. Barca era pregatita . Un timp extraordinar de fapt cum a fost toata ziua. 26 de
grade. Eu renunt la a merge cu barca si merg pe ponton la Volodea. Fratele cu Vanea merg cu barca la padurice. O zi
nesperat de bogata in capturi. Vanea curata totul si baga la lada. Seara, imbelsugata in fripturi si vin trece asa de
repede depanind amintiri. Joi dimineata, la trezire constatam ca totusi iarna mai musca. Vint puternic si rece ca de
mijloc de martie. Nori amenintatori mai mult de lapovita decit de ploaie. Renunt la pescuit. Fratele nu. Eu merg in sat
pentru a-mi intilni vechi prieteni. La 12,30 fratele acosteaza cu 14 bucati de somn. Binisor. Vintul rece isi lasase
amprenta pe fata lui. Totusi nu dezarmez. Imi iau sculele, urc in barca si la 14 eram in fata la cherhana, la
buturugile lui Vanea. Capturile nesperate au facut sa nu bag in seama vintul patrunzator . La ora 20 totusi gindul
ca a doua zi trebuie sa plecam imi face vint catre mal cu regretul ca parca totul a trecut prea repede.
In total deci cam 60 kg. de peste. Somn si trei bucati crap. Peste asteptari. Noaptea de joi spre vineri a fost un
cosmar. Gindurile imi erau amestecate. Placute cu neplacute. Daca anuntam acasa ca stau mai mult, poate Sifintele Pasti
il petreceam alaturi de Vanea si familia lui. Dar asa vineri la 5,30 Colanda era in mars spre Tulcea cu doua persoane
in plus la bord. Eu si fratele. Nu stiu daca am scos 30 de cuvinte pina la 9,30 cind am acostat in Tulcea . O spun cu
riscul de a o repeta: cele mai grele clipe acelea sunt. Cind plec din delta. O luna numai acolo imi este gindul si
sufletul. Cind am plecat la Mila 23 simteam o oarecare stare de oboseala. Mai ales psihica. Acum sunt alt om . Decit
melancolia. Care totusi nu este o boala. Abia astept. Am inceput sa numar zilele deja. Citeva zile de adevarata
fericire. La care consider ca avem tot dreptul. Asta a fost prima iesire pe anul 2007 in DELTA DUNARII. Totusi
Delta Dunarii este Delta Dunarii si orce comentarii sunt de prisos. Numai cine nu a fost acolo nu stie.
Aprilie……mai……… si……… iunie…………. Greu. Zilele trec mai greu ca de la un salariu la altul. Este valabil pentru cine
cunoaste.
Valentin Petrovici.

................................................................................................................................................


In primii ani dupa 1989, ma obisnuisem sa petrec o vacanta de 7-10 zile in zona Dunavat, impreuna cu mai multi prieteni
si sotiile aferente; ce vreau sa va relatez acum s-a petrecut spre sfarsitul lui septembrie 1991, cand in Bucuresti era
nenorocirea cu minerii( ascultam evenimentele le radio ); ne asezasem tabara cam la 3 km de Dunavatul de Jos, pe Canalul
Lipovenilor in jos. Odata cu barcile, ne pricopsisesm si cu un caine al proprietarului uneia dintre barci, care nu a
vrut cu nici un chip sa coboare din barca, atunci cand ne puneam in miscare; lipoveanul ne-a spus ca putem sa-l luam, ca
este foarte cuminte, mananca orice si nu se apropie de tabara nici pasarea; il chema Surik, avea ceva de lup.
Ne instalam, pescuim, ciorbe de peste, saramuri, imi amintesc ca prindeam destul pentru mancarea de zi cu zi, dar nu
erau trofee; cam odata la trei zile, mergeam in sat, la rame, dupa bere, paine, apa etc. Mai duceam si cate un peste mai
rasarit, la frigider, pentru acasa. O masa pe zi o luam cu alte chestii, in afara de peste; majoritatea suntem fani
moderati ai preparatelor de peste, dar dupa cateva zile, te saturi numai de peste.
Atat eu, cat si amicul M. aveam cu noi armele de vanatoare, ne luasem si autorizatii de la Tulcea, mai un fazan, mai o
rata, cream alternative la mancarurile din peste.
Cainele se purta bine, resturi de la masa erau destule, manca orice, chiar si peste crud; pazea tabara, era cuminte
si la locul lui.
Dar intr-o noapte, catre dimineata, parca a turbat; latra, fugea in stuf, venea inapoi si latra, latra...
Cand s-a luminat si am inceput sa misunam pe afara, a tabarat pe mine si pe M. ne-a latrat insistent, ne-a tras
usurel de pantaloni, a inceput sa fuga in lungul canalului, fugea, se intorcea latrand, era clar ca se intampla ceva; am
pornit dupa el, la vreo 200 m de tabara noastra a intrat in stuf si a inceput sa latre din nou, nu prea departe; am
intrat cu grija in smarc si dupa douazeci, treizeci de pasi am inteles misterul; Surik prinsese un godac de mistret, de
30-35 kg, il rapusese, fara a-l putea omora de tot, dar il ranise atat de tare ca nu mai putea pleca; i-am curmat
mistretului muribund suferinta cu un glonte, l-am carat la tabara, l-am eviscerat si jupuit cam cu fereala
( autorizatia noastra de vanatoare era pentru pasaret ), am facut un jar puternic, un protap haiducesc si...sa va
povestesc mai departe ? Bravul Surik a avut si el partea lui consistenta.
Am mai facut trei-patru iesiri in anii urmatori tot acolo, Surik a fost membru de baza al expeditiilor de fiecare
data. Rareori am vazut un caine atat de destept; imi amintesc cu mare placere de el si acum.
Imaginile partidelor de pescuit s-au estompat, cu timpul, dar pe Surik il am si acum in minte, cu privirea lui
intteligenta si sincera de fiinta care te iubeste si slujeste neconditionat, numai pentru ca tu esti om. Daca esti...
Cezar Chioibaşu.

...........................................................................................................................................


Cand si daca timpul imi va permite, mi-ar fi drag si mie sa-mi las amintirile p-aci...
"Mortul" ce-a sarit din groapa, in cimitirul de la Sindrilita, pe unde scurtam drumul spre balta, prima mea iesire-n
delta, de unde m-am intors far" de-o letcaie si mi-am platit "vaporul" (vorba vine, ca, de fapt, era un remorcher
caruia doar stratul de rugina ii mai tinea tabla) c-o sticla de spirt medicinal, "mistretul" pentru care era sa ne
omoare lipovenii, pe canalul Rosulet, langa Sulina, crapii prinsi cu tarnul (cos pentru carat porumbul, fara fund) langa
Crisan, viespile cat vrabia din paduricea de-i vis-a-vis de Partizani, pastravii din bulboana Cernei de sub Culmea lu
Onu, caraseii prinsi la tzipla de "Snagov", in balta de la Comoara, si, poate, ca o-ncununare a ce-nseamna pescuitul,
baba cu betele ei de alun, care ne-a aratat ce-nseamna stiintza garlii, pe Ochiul Boului !
Alte vremuri, alti pescari, alte moravuri... Ca-mi vine sa zic precum frantzuzu ala bagabont :"Unde-s zapezile
d"al"data ?"... Sedeam cu trestiile mele de-un pol langa aia cu Shakespeare sau Daiwa si tot pescar ma numeam ! Acu, te
judeca lumea dupa marca mulinetei ori se da aproape, sa-ti citeasca ce-i scris pe lanseta si-n functie de asta hotarasc
cum sa ti se adreseze. Alte vremuri, alti pescari, alte moravuri...
S-auzim de bine !

PS. Dom" Petrovici, o sa scriu, pana una-alta, in topicul deltei; vedem noi ce-si-cum, ne-om suci unul dupa altu sh-om
face-o sa iasa fain !
Marian Adar.

..............................................................................................................................................

Azi 15 aprilie, intr-o zi ce se anunta a fi frumoasa, am fost la balta ... Acolo, aveam stabilita intalnirea cu cativa
prieteni (abia au inaput in 4 masini). Eu am ajuns la locatie abia pe la ora 10 dimineata, ora ca care o parte deja au
renuntat la pescuit datorita unui vant napraznic cum numai acolo poate sa bata). Pana la ora 10, prietenii au prins
cativa carasei (erau departe de a fi numiti carasi) si 1-2 ciortanei prinsi de un maistru in pescuitul la crap (in
ceeace ma priveste) cu numele de ...
De pe la ora 10,30, am aruncat in locul ce urmeaza a fi numit gratar juma de sac de coceni de porumb care au ajutat la
prepararea a:
- mici (fara numar)
- carnati la metru (fara lungime)
- ceafa de porc (fara grasime)
- pulpe de pui (fara stimulenti pentru crestere)
- pastrama de berbec (fara ...)
- au mai fost si altele in afara ce catva carasi?

P.S. am uitat sa spun (ca de obicei) ca apetitul a fost deschis de 2 litre de palinca de Satu Mare (fara varsta)
asortata cu o ceapa iute (de la aprozarul fara nume) alaturi de 2 halci de slana aduse de subsemnatul si ... (de
neintrecut).

Ziua s-a terminat cu un gust amar pentru cei care nu au avut curajul si taria fizica de a pescui pe acel uragan (2-3
carasei cat unghia de la dejtu mic de la picioerul drept), iar pentru ceilalti (curajosi si dependenti de adrenalina +
pescuit) cu cativa carasei (exceptie facand un caras prins de ... un adept al pwescuitului total in orice conditii ).
Per ansamblu, exceptie facand vremea, a fost o intalnire a catarva pescari de aici dupa acest site reusita (reusita
pentru ei, dar ce parere or avea sotiile? ).
Va astept la mai multe "provocari" in d-ale pescuitului (dar nu chiar atat de extremiste).
Va salut prieteni si va multumesc sa ati suportat cu stoicism capriciile vremii (indiferent de ca ati patit aksa cand
ati ramas intre 4 ochi cu nevestele )
Eugen Feteş.

..................................................................................................................................................

Au fost cativa ani, cand pe timp de vara, cam o data la doua saptamani, mergeam in balta Ialomitei ( cand aveam dreptul
de circulatie si procuram benzina ); plecam de obicei 7-8 oameni , cu doua masini, aveam si barcute de cauciuc si ne
opream la Bentul Mare; daca partida parea promitatoare, faceam tabara acolo; daca nu, mergem inainte, la Saltavele sau
Alionte.
Intamplarea pe care vreau sa o povestesc s-a petrecut la Saltavele, cu ocazia primei noastre partide acolo.
Era cam mijlocul lui august, pentru ca porumbul din spatele taberei noastre dadea in lapte, iar noi nadeam cu barca
destul de copios pe mijlocul canalului, apoi ieseam cu barcuta si...faceam cate o partida de 2-3 ore, pana umplam
juvelnicele; apoi trageam la mal si curatam pestele care dadea semne de slabiciune, restul il transferam in cateva
sajocuri mari, puse mai la adanc.In dupa amiaza din ajunul plecarii, a aparut o trupa de braconieri ( localnici ? ), au
intins cativa cosaci de setca, au batut doua trei ore incercand sa mane pestele spre plase, intr-un cuvant ne-au stricat
locul.
Ce era sa facem ? Ne-am apucat sa precatim iar porumb de nada si am intrat in alta parte a canalului ( separata de
locul unde pescuisem de un dig, cu drum pietruit ). Seara aceea n-am mai apucat sa pescuim, dar a doua zi, in zori, eram
la noul loc. Ramele oricum le terminasem, asa ca am pus boabe de porumb in carlige si...du-te Planet.
Pregateam a doua lanseta, cand prima, pe care de-abia o aruncasem, o ia spre apa, trasa de o forta implacabila;
intep, peste mare, lupta, lupta, strig dupa minciog, intru in apa peste genunchi, manevrez pestele pe culoarul larg
dintre palcurile de papuris, amicul Cornel baga minciogul dupa un crap de vreo 5 kg, dar... de carligul de jos mai era
ceva. Ce era ? UN ciortan de vreo 1,5 kg. Asta era! Pana la urma, i-am scos pe amandoi.
Timp de vreo doua-trei ore, am snopit crapul; nu apucam sa dau la doua lansete. Nici colegii mei n-au somat, asa ca
pe la 10,00-10,30 am strans corturile, sculele si am plecat acasa, dupa o partida de vis.
Tura urmatoare( peste vreo doua saptamani ) ne-am dus intins in acelasi loc, am procedat la fel, am prins cate ceva (
mult mai slab ), am revenit la primul loc, ne-am luat portia de carasoi, stiucarii si-au facut si ei treaba, dar, nu s-a
mai repetat pescuitul dinainte.
Vremea era cam la fel, de plouat nu plouase, semne de bagat plase nu erau, conditiile pareau identice, dar...
Nici azi nu am gasit explicatia.
Cezar Chioibaşu.

..........................................................................................................................................

Era prin vara lui "91 sau "92, intr-un sat din Teleorman, ma "varuisem" strasnic c-o seara "nainte, lang-o tabla pe
care fripsesem un sac de ciuperci, c-o galeata de molan intre noi, eu si cu f"o trei cumetri... M-am trezit c-o
capatzana asa de grea, ca-mi venea s-o pun in roaba, abia-i dovedeau umerii greutatea ! Mai mult orbecaind, am "cules"
cele doua trestii pe care le tinem la pastrare sub streasina, am scormonit pe sub pietre dupa cateva rame, le-am
aruncat intr-o cutie de conserva s-am iesit pe poarta, mai mult cu gandul sa scap de (cuvenitele) reprosuri : c-am stat
toata noaptea, c-am pus muzica sa urle, c-am cantat, ca n-am lasat nici vecinii sa doarma, ca iesise lumea pe la porti
in tot satu, crezand ca-i nunta, ca.... , parca voi nu stiti cum e !
Nu m-am dus la balta de-i in capu ulitii, am luat-o peste camp, f"o sase kilometri, spre Comoara. Mergem incet, parca
cu teama sa nu-mi pice-n urma f"o mana sau f"un picior, ca umblam parca legat cu sarme ! Cred ca-ntr-o ora si ceva eram
pe malu baltii. Papura si trestiile imbracau malul, cu mici goluri facute de de altii ca mine. Departarea de sat si
drumurile proaste tineau ochiul asta de apa departe lume si-n ziua aia chiar eram singur acolo. Am potrivit apa din
pluta s-am aruncat. Cat sa-mi scot tigarile si s-aprind una, a si tras ! Un carasel palmas si cum n-aveam in ce sa-l
pun, l-am trimis "napoi. N-apuca asta sa s-ascunda sub luciu apei, ca fra-so ajungea pe mal, tras de cealalta undita !
Am tinut-o tot asa pret de inca vreo cinci-sase pesti, pan" ce-am vazut ca-i rost de-o zi buna . Scot trestiile din apa
si-ncep sa dau ocol baltii, doar-doar oi gasi ceva-n care sa pun carasii. Nimic, frate !!! De unde pe alte garle te
puteai scalda in multimea de pungi, saci si alte resturi asemenea, lasate-n urna de confrati, aici parca daduse Dumnezeu
cu aspiratoru ! M-am intors "napoi luand , asa-ntr-o doara, o sarma de ma-mpiedicasem in ea. Careseii veneau la fel,
unu dup-altu, parca sa-mi faca-n ciuda ! Plesnind de draci, dau tricou jos, ii leg manecile, ii "cos" gulerul cu sarma
si-ncep s-azvarl petii-n el. Necazul asta-l dovedisem insa baiu era altu, n-aveam rame ! Cele cateva culese de mine
s-au terminat iute si-n malul ars de soarele verii n-aveam nici cu ce sapa, nici alta cale de-a le afla ! Disperat, pun
in ac o bucata din tipla rosie de la pachetul de "Snagov". Ei bine, caraseii trageau si la asta !!! Nu pot spune sigur
cat timp am stat acolo, c-or fi fost doua ore, c-or fi fost trei, n-are-a face, treaba-i c-am burdusit tricoul cu vreo
cinci kile de caras, prins aproape tot la tipla de la tigari !

S-auzim (shi) de bine !
Marian Adar.
Ultima oară modificat 06 Noi 2009, 14:42 de către Valentin Petrovici, modificat 1 dată în total.

Valentin Petrovici

Re: RETROSPECTIVĂ POVEŞTI PESCĂREŞTI

Mesajde Valentin Petrovici » 06 Noi 2009, 14:18

Cu circa un sfert de veac in urma, un prieten al meu, traitor prin preajma pietei Rahova , afla ca Dunarea a rupt ceva
diguri prin Yugoslavia, a purtat la vale pestele din crescatorii, iar in unele zone inundate de pe undeva in zona
Zimnicea, merge in disperare; afla el exact reperele si plecam vineri pe la miezul noptii, pregatiti pentru doua zile.
Am nimerit noi intrarea in balta, alte cateva repere, ultimul fiind un put; de-acolo, pe drumul din stanga urma sa mai
mergem vreo 3 km si gaseam varsatura; mergem ce mergem si intr-un tarziu, in stanga sclipeste, la lumina farurilor si a
lunii, un luciu de apa. Coboram, tragem masina mai la fereala si ne repezim la truse; montam lansete, punem momeli la
lumina farurilor si a lanternei si... sfarrrrrrrrrrr!
Dupa vreo ora, in linistea noptii ( la scule nu se intampla nimic ), auzim un scartzait ritmic, apoi vedem si o
luminita care se apropia; in cateva minute, apare un cetatean, pe bicicleta, cu " maraseasca "in gura.
Ne vede, se opreste si...incepe sa bata cruci ! ce faceti mai baieti in orezarie ?
Au loc niste explicatii, omul rade de se prapadeste, gusta din sticla noastra, apoi ne spune ca el este paznic la
lanuri, acum vine din sat, locul pe care-l cautam exista cu vreo luna in urma, s-a prins chiar peste, dar acum este
uscat si crapat ca-n stepa; i-am multumit omului, apoi, dupa o scurta sedinta am plecat la Dunarica, unde am facut o
partida pe cinste.
Am uitat sa spun ca din orezarie nu am mai scos nici o montura intreaga, iar la plecare, am vazut, pe cealalta parte,
fosta varsatura, devenita ceva intre mlastina si crescatorie de pasari de balta.
Astfel, o partida inceputa prost s-a sfarsit bine, desi " am filmat filme cu prosti" la sosire.
Dar, la barza chioara ii face Dumnezeu cuib.
Cezar Chioibaşu.

...........................................................................................................................................

Hai sa revin iar la mult iubita mare. Eram in mai 1995 . Primisem telefon de la Eforie Sud ca aparuse bancuri de
chefal si mai important ca incepuse sa si manince. A urmat cearta de rigoare la servici cu sefii pentru 3 zile de
concediu care urmau a fi lipite la simbata si duminica. Asa ca marti seara cu tot arsenalul, eu fratele si cu inca doi
prieteni am plecat spre mare. A doua zi dimineata eram deja la farul de la Tuzla. Pina la prinz nici o trasatura desi
vedeam chefalul in valuri. Hotarim sa plecam la crapatura dincolo de Costinesti. La fel ca la far . Nici cel putin
iluzie ca ar fi tras. La intoarcere oprim la cherahana la Costinesti de unde am cumparat ceva stravide si barbun.
Proaspeti. Ajunsi acasa am intaritatat focul pentru o saramura de stavrid care este nemaipomenita, in acelasi timp
facind si trei patru tigai de barbun prajit. Totul udat din belsug cu palinca de Alba si cu vin. A doua zi dimineata
bautura avea efect de valuri in capetele noastre, asa ca primul lucru la trezire a fost cite un git de palinca de
dregere pina supapa a revinit la normal deschisa. Apoi iar peste, iar vin si uite asa am reusit sa uitam de ce am venit.
Cu promisiunea ca a doua zi avem prohibitie la bautura, am facut planul pentru a doua zi . La 5 in picioare.
Binenteles ca toti am pupat sticla dar pe furis sa nu fim observati de ceilalti. O adiere de vint de sud a facut sa
schimbam planul . Nu mai avea rost sa alergam dupa chefal . Mergem la guvide la digul mare. Zis si facut. Cind ajungem
pe faleza constatam ca acea adiere de vint din curte, agitase marea si facea imposibil de pescuit. Hai ca-i bine zic.
Am venit aici sa bem ca la Bucuresti nu puteam. Ce facem intreb ? Macar sa mergem undeva unde era adapost sa dam la
guvide. Varul meu care este localnic propune sa mergem la Agigea port. Zis si facut. Ajungem, liniste in interiorul
portului. In stinga erau trei petroliere imense ancorate la mal. Pregatim sculele pentru guvid. Eu refuz sa pescuiesc,
avind in vedere ca primele capturi de guvizi eru de marimea unui guvide de apa dulce. Urc pe dig, ma sui pe niste
stavilopozi sa privesc marea in larg. Rotesc privirea spre bufta . Stupare. Chefalii colcaiau. Nu am vazut in viata mea
si nu cred ca o sa mai vad. Se adunase la liniste. Anunt baietii dar ce momeala sa folosim ca noi lasasem rimele de mare
acasa ca plecasem la guvide. Fugi repede acasa dupa rime si omoara la chefal. Nu mare. Pina-n 2 kg. Toti 5 am oparit
peste 80 de bucati. Enorm pentru chefal. Pe seara am plecat cu gindul ca revenim a doua zi. Ajunsi acasa am inchis
portile sa nu fim vazuti si treci la curatat cu paharele-n fata. La 10 eram in pat chititi pe treaba pentru a doua zi
. Dimineata la 4,30 eram in picioare . La 5,30 eram pe pozitie in bufta la Agigea. Nici urma de chefal. Am urmarit
o ora si jumatate sa vedem chefal . Disparuse tot absolut tot. Se potolise vintul si marea si plecase din bufta in
larg. Asa pescuit de chefal na am mai facut. De necaz am mers acasa si ne-am inecat amarul si tristetea.
Valentin Petrovici.

..............................................................................................................................................

Era prin anul 1989, pe la sfarsitul lui octombrie; Europa se misca, asa cum bine stiti, pe la noi Congresul arata o
situatie de aparenta liniste; avea sa fie linistea dinaintea furtunii; micul nostru de pescari pregatise cu
minutiozitate o noua aventura la baza Rosu, acolo unde in anii aceia ne mai ostoiam dorul de liniste si de pescuit; din
Tulcea urma sa plecam cu o nava a BTT-ului, care pana in baza facea vreo 6-7 ore; cu noi, mergeau si niste revizori
contabili, care, timp de o saptamana, urmau sa faca inventarierea bazei, inainte de inchidere; printre revizorii din
Bucuresti, un anume J, maghiar de etnie, despre care aflasera gazdele noastre ca ar fi...biciul lui Attila. Unde mergeau
ei, curgeau imputatiile garla; plecam din Tulcea, cu bagaje si voie buna, dragul de J. scoate o sticla de 1 litru de
palinca din aia adevarata, mai o slana de la el, ba ceva carnati de la altul, dupa untimp trecem pe bere Okocim, se mai
gasea pe la unitatile partidului si uteceului, iar o palinca, mai jucam o tabla, mai motaim, mai stam, la un moment dat,
cam pe unde canalul Caraorman face un cot, spre lacul Puiu,
o luam cam prea oblu si... barcazul esueaza; manevre,inversor, coboara pe mal in smarc, trage-impinge, prajini, cange,
parghii, funie, pana la urma, dupa mult chin, reusim sa ne miscam.
Ajungem in tabara, de-abia acolo vedem ca cei trei membrii ai echipajului, plus capitanul, Saracu\ Gica ( D-zeu sa-l
ierte, s-a prapadit anul trecut, era un baiat de zahar, avea un acordeon cu care facea minuni, iar azi ar fi fost ziua
lui ) erau beti-tabla-manga-pulbere-cingo, iar la timona era amicul J, care in momentul impactului era aproape lesinat,
ii curgea berea pe nas.
Il cautam, bineinteles pe J., ca sa-i zicem vreo doua, dar, ia-l de unde
nu-i! Cauta-l in stanga, cauta-l in dreapta, striga-l, nu-i ! Ne gandeam si noi ca i s-a facut rau, ca a cazut in apa,
ca a adormit pe afara si poate raci, mai ales ca batea un pui de Crivat. Nu l-am gasit pe nicaieri; panica, ne gandeam
la ce-i mai rau. Mai ales cei din tabara si echipajul
( care s-a dezbatat brusc, ca dupa un
dus rece ). Eu stiu ca dupa ce s-a intunecat, se hotarase ca a doua zi dimineata, nava sa plece la Tulcea sa anunte
organele. Ce mai, nasol !
Noroc ca la crapatul de ziua a trecut Silvestru, pescarul din zona si prietenul nostru de ani de zile, care dupa ce a
ragusit strugand, a prezentat ochilor nostri carpiti de somn dar mari cat cepele, un fel de momaie zgribulita, jilava si
furioasa !
Cred ca atunci am invatat eu injuraturile unguresti cu care ma mandresc atunci.
Ce se intamplase ? Cand au coborat unii pe mal cu funii si prajini, sa inpinga nava esuata, coborase si amicul J.,
pentru anumite nevoi; s-a dus dupa salcie, a stat cat a stat, o fi si adormit, cert este ca noi am despotmolit nava, am
plecat fara sa ne gandim ca ar mai ramane vreunul pe mal si... bietul J., a ramas pe post de Robinson, intr-un loc
destul de mocirlos, intre altele, El zice ca a strigat, a sperat sa treaca ceva, dar pana catre dimineate urmatoare, nu
a trecut nimeni. Norocul lui ca este Silvestru atat de matinal si nu a avut parte si de frigul diminetii, mai ales ca
era si cam subtirel echipat.
Culmea ironiei, avea cu el si un pachet intreg de tigari, dar nu si bricheta sau chibrit ( ramasesera pe nava ); n-a
avut nici foc, necajitul !
Dimineata a infulecat un kil de slana, a baut o palinca si a trecut la treaba, ca si cand nimic nu s-a intamplat.
Din ce-mi aduc eu aminte, controlul a iesit bine, in schimb pescuitul... ce sa va spun, in lacul Rosu, intre gura
canalului care vine din tabara si intrarea in japsile Mandra, am prins stiucile vietii mele, cred ca am avut peste 25
buc care depaseaua 5 kg, iar altii chiar mai multe si mai mari.
Am tinut pana acum cativa ani doua capete de stiuca de atunci, sarate, uscate si date cu lac; le-am aruncat cu ocazia
mutarii din fosta casa!
Iar amicul J. a fost nelipsit din gasca noastra de "deltari" pana acum trei ani, cand a emigrat in Canada, totdeauna
incantat si bine dispus.
Numai pe undita nu a pus mana vreodata, in schimb curata pestele si vanatul, il spala, il gatea in toate felurile (
exceptional ) punea in pahare palinca adusa tot de el in cantitati impresionante; toti il evocam cu placere, ne este dor
de el si speram ca anul acesta sa revina in Romania, in concediu. Sunt convins ca va pune o conditie : ma duceti in
Delta, Istenu cui v-o branzuit de urati ! Si-l vom duce !
Cezar Chioibaşu.

..................................................................................................................................................

Una dintre postarile citite azi ( absolut nevinovata , de altfel ), mi-a readus in memorie un episod trait de mine cu
ani multi in urma, pe malul Dunarii. Aveam o informatie ca a inceput sa manance crapul, aveam niste gazde nemaipomenite
pe la Vadu Oii, mai corup vreo doi amici si... hai la Dunare.
Ajungem la locurile stiute din anii precedenti si ne instalam, montam, lansam, mai prindem, mai scapam, oricum, era
destul de bine.
Catre pranzul primei zile, trece si ne abordeaza un cetatean venit cu bicicleta de prin unul din satele vecine, ne
descoase, cum, cat, la ce, vede ce aveam prin juvelnice , apoi pleaca.
A doua zi era duminica, din sat au aparut pana sa se intunece vreo trei localnici pe biciclete, care s-au asezat
aproape de noi; aveau oamenii cate doua - trei bete groase din bambus, ziceai ca-s prajini de rufe, le desfasoara, pun
cate un bot de mamaliga cat nuca in carlig si incep sa scoata crapii unul dupa altul, unul mai frumos ca altul, toti la
3-4 kg.
Toti la undita, cu miscari violente, lipsite de eleganta, practic smulgeau crapii din apa ca pe obleti. Ce drill, ce
pompaj, ce minciog. Nimic !
este drept ca pescuiau intre doua salcii cazute in apa, printre ragalii.
Prindeam si noi, dar mult mai rar, parca mai mici si ne chinuiam, cu lansetele noastre care pareau nuieluse pe langa
batele celorlalti.
Dupa vreo doua-trei ore de la rasaritul soarelui, cand pestele o mai rarise si pe la vecini, apare un ARO, din care
coboara \\\\\\\" spionul \\\\\\\" din ajun, insotit de doi domni dine imbracati, cu niste truse de lansete cum nici nu
vazusem pana atunci;noua ne spune ca l-a trimis primarul cu niste sefi sa se distreze; se aseaza oamenii la vreo 20-30 m
de noi si incep sa insire pe mal vreo 12-15 lansete, cu clopotei, asezate aproape vertical, ca faimoasele tunuri
antiaeriene cu repetitie.
Satenii cu batele tot mai luau cam un crap la un sfert de ora, am mai luat si noi cativa pana la pranz, dar oamenii
nostri, nimic-nimic.
Dupa un timp, cand tocmai ma blagoslovise Dumnezeu si pe mine cu un crap dolofan in minciog, unul se apropie sa se
uite, mai intreaba una, mai se uita, in final zice ca ar cumpara si el cativa crapi; evident ca l-am refuzat, desi aveam
destui dupa o zi jumatate de pescuit, dar... probabil daca ma ruga sa-i DAU si nu era atat de scortos, faceam
jumate-jumate cu el, dar sa-i vand nu era in stilul meu.
L-am trimis la negocieri la \\\" localnici \\\", aia de-abia asteptau, i-au propus un pret mare, asta s-a sfatuit cu
colegul si a acceptat.
Au cumparat tot pestele, cate doi saci de caciula,iar localnicii au plecat in buzunar cu cate un teanc groscior de
sute, cu alti cativa pesti prinsi dupa plecarea clientilor si cu multumirea ca nu si-au faramat biciclete pana acasa cu
atata potop de peste.
Pe drumul de intoarcere, ne-am distrat copios imaginandu-ne ce povestiri au spus pricopsitii aia nevestelor,
amantelor, soacrelor, nepotilor, prietenilor, dusmanilor, vecinilor, colegilor, subalternilor etc.
Credeti ca au spus ca l-au cumparat ? Eu nu !
Cezar Chioibaşu.

..............................................................................................................................................


Azi ma aflu intr-o situatie mai speciala, tocmai mi s-au prabusit toate planurile privind minivacanta de 1 Mai; chestia
asta imi aminteste de o intamplare veche,legata tot de pescuit, petrecuta cand eram pustan; planuisera niste baieti mai
mari din vecini o \\\"expeditie\\\" catre Sinoe, pe un \\\"canal minune\\\". Pregatiri, momeli, eforturi financiare
pentru investitii in carlige, guta si alte asemenea.
Dar, din motive pe care nu le stiu nici astazi, grupul de 4 baieti, insotiti de doi tati si un unchi, au plecat mai
devreme, fara sa ma previna. Probabil m-au considerat prea mic si s-au temut sa nu-i incurc, sau poate de la inceput nu
au vrut sa ma ia si doar m-au amagit.
Va inchipuiti deceptia unui pustan de 12-13 ani, nebun dupa pescuit, cand am aflat nenorocirea.
M-am intors acasa neconsolat, aproape plangand; catre seara, bunul nenea Spiru, despre care am mai vorbit pe aici,
m-a vazut abatut, m-a intrebat de ce , i-am spus, a incercat sa ma consoleze. Ce sa ma consoleze, parea ca s-a sfarsit
lumea.
Si atunci, cam dupa ce s-a gandit el intins in sezlong pret de vreo 2-3 tigari, vine la mine si zice :
Ce stai? Rame, mamaliga, bagaje, maine la 4 dim. scularea, ca mergem la peste, la Limanu ( aproape de Vama Veche );
balta era super, nu pescuia nimeni fara invoire de sus, dar nenea Spiru avea o relatie, care...
Am plecat noi cu trenul la Mangalia, acolo am sculat pe cineva din somn, ne-am suit intr-o motocicleta cu atas ( eu
fiind, desigur, ala din atas ) si cand rasarea soarele eram pe balta .
Dar ce balta ! peste unul dupa altul, carasi mari, ciortani, undita mea de bambus a scartait de careva ori zdravan la
niste crapceni, iar nea Spiru, cu doua sau trei petactare ( coinace ) a atarnat vreo 5-6 crapi de toata frumusetea;
aproape de pranz am plecat in Mangalia, pestele a fost imediat transformat in bani de omul cu motocicleta, s-a baut bere
si limonada, am mancat la restaurant, pe la 4 d.a. eram iar pe balta, cu cateva sticle de bere pentru paznici, cu alte
rame scoase de sub un cotet din marginea orasului.
Alta partida sanatoasa, alti pesti, seara invitatie de la paznic sa dormim in dormitorul lor ( cam plin de purici si
mai ales invadat de tantari ); aia batranii au mai baut si un sprit, s-a prajit peste, s-a jucat table, eu m-am chinuit
sa dorm, dar tantarii, puricii, agitatia m-au impiedicat sa pun geana pe geana .
Dimineata ( era duminica ) am mai tras o pescuiala pana pe la pranz, ne-am umplut de peste, apoi nenea Spiru a dat
semnalul plecarii, pentru ca seara intra in tura.
Drumul pana la Constanta l-am facut la ocazie, cu un camion , iar biata maica-mea s-a inchinat cand a vazut cu cat
peste am venit; s-au bucurat rudele, prietenii si rudele prietenilor.
Catre seara, m-am intalnit si cu cei care \" ma plasuisera \"; nu facusera mare lucru, au venit suparati.
Asa este viata !
Acum, revin la ziua de 25.04.2007 si la planurile mele spulberate.
Ce ma fac, ca bietul nenea Spiru este de mult in \"lumea dreptilor\" ?
Cezar Chioibaşu.

................................................................................................................................................


N-am mai scris de mult, peste topicul meu s-a cam asternut praful. Este semn bun, inseamna ca pescarii sunt pe teren,
cu mine printre ei, acumulam experiente, din care vom povesti, desigur, cate ceva si cititorilor nostri.
Dar nu ma rabda inima, trebuie sa va impartasesc si o experienta de-a mea, veche de peste 20 de ani, pe o balta care
reintra in atentie : Gheorghe Doja.
Eram un grup mare de pescari, pregatiti pentru un pescuit zi/noapte/zi, de 36-40 de ore.
Se lua caras \" trei la kil \", chiar mai mari, biban cocosat, mai rar mai dadea si cate un crap.
Pescuitul mergea conform asteptarilor, cand unul, cand altul mai aducea pe mal cate un solzos, mai sarutam din cand
in cand si sticluta cu tarie de Zalau adusa de amicul Iosca, ungurean ratacit printre noi,intr-un cuvant ne simteam \"
ca-n poala lui Dumnezeu \".
Numai ca la un moment dat apare, naiba stie de unde, un individ purtator de lansete, revoltat ca noi prindem ce
prindem, iar el, doar soreti si p... ciobanului; omul ajunsese pe balta putin dupa noi, trecuse in viteza cu Dacia
proprie, umplandu-ne de praf, se asezase unde-l manase destinul, iar acum venise sa certe omenirea, ca norocul si
stiinta pescuitului s-au impartit inegal pe lumea asta !
A inteles el ca legatura cu noi se pecetluieste cu oarece ofrande constand in bere inca rece, eu si amicul R., zis
Pelicanul ne-am restrans sferele de influenta si sectoarele de balta, i-am facut loc pentru cele cateva lansete si i-am
urat succes.
Tipul arunca cu toata forta, montura zboara mai mult in sus, cade cam la 4-5 m in fata nefericitului, stropindu-i
ochelarii, ne dezvaluie arabescurile unei gute de Savinesti, diam 0,50, numai inele si carlionti; de bambine nu prea
stia, l-am incropit noi cu ce ne prisosea, iar omul porneste recitalul de soreti; dupa un timp isi aduce aminte ca si-a
uitat minciocul la vechiul loc, pleaca sa-l caute si zaboveste.
Noi ne-am apucat sa scoatem cate ceva de prin traiste, gustaream, sorbeam, fumam, vorbeam. Amicul Pelicanul adusese,
pe post de gustare, carasi prinsi cu alta ocazie si prajiti de consoarta dumisale , iar acum ii savura, oscior cu
oscior.
Atunci imi vine IDEEA, iar pana la indeplinire n-a fost decat un pas; dau afara o lanseta de-a omului, anume singura
mai de doamne ajuta, pun un caras prajit in carlig, o arunc la loc si... cobor bambina pana in apa.
Revin alaturi de grupul de prieteni, mai fumam, mai stam, apoi, din nou ne asezam pe scaunele, cu ochii la scule;
intr-un tarziu, reapare si omul nostru, care pe langa minciog isi mai recuperase si basca cu paratrasnet, de care uitase
complet.
Vede bambina in apa, se repede, inteapa, ne striga congestionat la fata ca asta sigur este caras, noi venim si cu
minciocul, pentru orice eventualitate, omul scoate prada, pune mana pe peste si... ramane trasnit.
Cred ca nici daca vedea martieni nu facea asa o figura de lunga; cat despre noi, va dati seama ca ne-am tavalit de
ras, l-am asaltat cu intrebarile, cu ce momeala, cu ce montura, daca a mai prins peste deja prajit,etc.
Bietul om, acum parca-mi pare rau de el, cand imi aduc aminte ce figura ofilita a facut cand a vazut hazlia prada. A
strans repede si a plecat, fara o vorba.
Doar pestele ( prajit )din dotarea Pelicanului a uitat sa-l restituie !
Cezar Chioibaşu.

............................................................................................................................................

Pentru ca in curand vom face o iesire, speram, reusita la Dunare,am sa incerc sa pun pe ecran o intamplare petrecuta
aproape de zona unde ne pregatim sa ajungem ( in fapt, atunci era ceva mai in aval, cam prin dreptul localitatii
Ciocanesti-Calarasi).
Era in prima sambata dupa 15 octombrie, iar noi, trei oameni si doi caini, tocmai faceam deschiderea la fazani, in
balta. Nu vedem de a le noastre, pustile mai bubuiau, vine patrula de graniceri, noi eram cam pe la 2-3 km de Dunare,
autorizatii in buzunar, ce mai, eram in regula.
Coboara dintr-un Aro un ofiter tinerel, blond, spatos si barbierit la sange; cu politete si intr-un grai ardelenesc
nealterat de traiul printre regateni, ne roaga ca la terminarea vanatorii, sa trecem pe la pichet, ca vrea sa ne roage
ceva.
Zis si facut, obositi atat noi, cat mai ales cainii, ne oprim la pichet, unde tanarul locotenenet major, dupa
saluturile de rigoare, cam cu fereala si multa timiditate, ne informeaza ca asteapta o vizita a unui sef, de care
depinde mutarea lui mai aproape de casa; s-au pregatit ei, au taiat un purcel, un berbecut gras , au si un bidon frumos
de molan, se gaseste si peste la nevoie, dar ei sunt tineri, nepriceputi, mancarea le vine de la unitate, asa ca, daca
ne prisoseste un fazan , doi, macar sa-i ia ochii boss-ului; ca asa, un gratar, o prajeala, se descurca si ei.
Ne-am suflecat mainile, ne-am apucat de treaba, ca nu este vanator/pescar sa nu fie si putin bucatar, ne-am stimulat
cu o tuicuta ardeleneasca, astfel ca la sosirea sefului ( erau de fapt vreo cinci persoane ), era si un bors de peste
dumnezeiesc, era si saramura, era si friptura inabusita de fazanel, era si furcel de lapte la frigare, si coasta de
berbecut la jar.
Iar molanul, care noua ne colorase obrajii in rubiniu, era de calitate.
Ne-a prezentat ca pe oaspeti de la Ministerul Mediului, trimisi " de sus "
pe parcursul chefului am fraternizat cu ceilalti invitati, am povestit de una, de alta, intre altele de pescuit.
Cuvantul magic, toti invitatii erau si pescari; numai militarii pichetului si ceilalti doi vanatori, tufa !
A doua zi s-a organizat un pescuit, ofiterasul si-a adus aminte de ceva scule confiscate aflate la "nu stiu ce
canton", pe scurt dimineata aveam si scule, si rame, mamaliga ramasese de la masa, deci...hai la pescuit.
Ne-au dus pe noi granicerii intr-un loc unde mai vazusera pescari in exercitiul functiunii, iar la prima aruncare
colonelul cel mai important a prins un somotel, cam la 2 kg; va dati seama, alte tuici, vinul spumega in cani de
tinichea, iar trupa asuda alergand de colo-colo.
Pana pe seara, alt peste nu a mai tras; convingerea mea ferma este ca si daca ar fi tras, nu mai avea cine sa-l
scoata; toata lumea era abulica, obosita, ametita si dornica de motaiala.
I-am lasat petrecand, deja ajunsesera la repertoriul regretatului Gica Petrescu, facandu-i frumoase promisiuni
bietului ardelean.
Ceva-ceva tot a iesit, ca peste vreo doi ani, intreband de el. am aflat ca este deja capitan, transferat
la...Radauti, pe " functie ". Ce-o fi asta, n-am mai intrebat.
Cezar Chioibaşu.

.............................................................................................................................................

Sa va povestesc acum o intamplare din vremuri mai apropiate de anii nostri; ma aflam, cu mai multi prieteni, instalati
cu corturile undeva, departe, pe canalul Mustaca, aproape de o promitatoare confluenta; dusesem cu noi bagaje, cat sa
umplem o mahuna intreaga; era cred mijlocul lui octombrie, anul de gratie 2001. Ne instalasem binisor, aveam tot ce ne
trebuie, in prima dupa amiaza prinsesem peste frumos chiar in fata corturilor, savurasem primul bors meserias,
intocmisem o saramura picanta pentru a doua zi, prajisem si peste, astfel incat a doua zi sa ne tinem de pescuit cat mai
mult posibil.
Numai ca , peste noapte, vremea s-a burzuluit, vant , ploaie, frigulet etc.
Am stat vreo doua zile numai pe sub copertinele corturilor, am mancat ce pregatisem in prima seara, plus cea mai mare
parte din conservele de fasole din dotare; numai cei mai curajosi mai aruncau, intr-o doara, cate o lanseta in canalul
din fata taberei; pana si pestele simtea schimbarea drastica de vreme, pentru ca in afara de bibani ( mari, este drept )
altceva nu se prea prindea.
Cat despre facut foc, pregatit ciorbe, nici vorba, totul era ud si neprietenos ; in plus, nevestele incepusera sa
carteasca, toti erau indispusi, barcile pe care le aveam erau cu rame ( motor nu aveam in dotare pe atunci ),satul
Dunavatul de Jos departe, iar lipoveanul care ne adusese urma sa vina dupa alte 4-5 zile.
Desi mai aveam numai un rand de haine uscate, cu toate pelerinele folosite, ma hotarasc sa-mi incerc sansa pe un
canal aparent colmatat, despre care imi vorbise omul care ne debarcase pe acea margine de canal; am reusit sa o conving
pe nevasta-mea sa vina si ea, pentru ca este cu adevarat pescarita, iar cu noi a venit si amicul D.
Nu luasem cu noi decat cate o lanseta, linguri, accesoriile obisnuite pentru pescuitul stiucii, iar eu mai purtam si
o ranita incapatoare, cu ceva paine uscata, salam, ceapa etc.
Am gasit ochiuri adanci pe acel canal, cu apa neagra, nuferi, bradis etc. dar mai ales am gasit stiuca si biban,
astfel incat era aproape imposibil ca la un lanseu reusit, adica fara sa agati iarba, sa nu ai o muscatura; am pescuit
cam 2-3 ore, pestele care merita tinut il pastram intr-o adancitura pe malul canalului, cand ne-a razbit ploaia am
umplut rucsacul, amicul D. si-a sacrificat un pulovar care oricum era ud leoarca si a improvizat un balot pentru carat
peste si ne-am intors in tabara, pe o adevarata rupere de nori. Am curatat pestele, am prajit ceva la aragazul pe care-l
foloseam cu zgarcenie, am baut o portie de tarie si ne-am bagat in cort, dupa ce am agatat pestele in salcie, in saci de
iuta.
A doua zi, cerul limpede, albastru, dar in continuare frig si noroi; ne-am apucat sa aranjam pestele prins dinainte,
l-am scos la zvantat, urmand ca a doua zi sa reluam aventura pe canalul magic; asa am facut, echipa intarita cu alti 2
stiucari, dar rezultatul a fost de data aceasta foarte modest, am prins cat sa mancam la cina.
In schimb, cei ramasi la tabara au prins caras, crap, somotel, pe saturate.
Am mai stat vreo doua zile, am mai prins de toate, am mancat numai preparate din peste, fara paine, iar in ultima zi
chiar fara mamaliga, pentru ca se terminase si malaiul ; unde mai pui ca ultimele doua zile le-am facut fara pic de
bauturica, doar cu ceai si apa din canal, fiarta si apoi decantata. Dar, ce bine a fost !
Cezar Chioibaşu.
Ultima oară modificat 06 Noi 2009, 14:44 de către Valentin Petrovici, modificat 1 dată în total.

Valentin Petrovici

Re: RETROSPECTIVĂ POVEŞTI PESCĂREŞTI

Mesajde Valentin Petrovici » 06 Noi 2009, 14:20

Sa va spui si eu una faina.prin vara lui 2002 ,cu o zi inainte sa plec la pescuit vine pe la
era popa printr un sat din apropierea sucevei.io a mi pregateam mamaliga cu care trebuia sa dau a doua zi.la
insistentele parintelui care demult ma batea la cap sa l duc la pescuit renunt la partenerul meu vechi si a doua zi la 3
ne indreptam spre iazul de la climauti.parintele,de vreo 120 si ceva de kile era extrem de emotionat de prima lui iesire
pe o balta si se inarmase cu un gratar si vo 10 beri pe care urma sa le consumam pe balta.la 4 ajungem pe balta si in
timp ce io a mi desfaceam bateria de lansete,l am pus pe parinte sa umfle barca.am luat doua balize si am iesit pe apa
sa le pun la vo 100 de m.in timp ce ma departam i am zis parintelui sa scoata nada din masina.el scoase mamaliga,o puse
jos,a si desfacu o bere si a urmarea atent .ma intorc la mal si vad un caine schiop cu o burta mare lingandu se la
bot....cand caut mamaliga......ia o de unde nui.il intreb pe parinte..el se uita la mine....la caine si mi zice senin ca
el la vazut mancand da nu la oprit ca i era mila de el si nu stia ca mamaliga trebuia so punem noi in arcuri.am inebunit
pe moment dar rasul parintelui[care se aude de la 1 km] ma facut si pe mine sa zambesc si asa am vazut rasaritul cu
berea in mana si cu micii pe gratar.la 9 eram inapoi acasa cu promisiunea ca no sa l mai iau niciodata cu mine.dar
credeti ca ma lasa inima.....?
Scripcari Florin.

..................................................................................................................................................

Sa scormonim putin in memorie !
Pentru ca este de sezon, o amintire cu un pescuit la copca.
Intai de toate, precizarea ca pescuielile mele la copca pot fo numarate pe degetele unei singure maini, iar cea pe
care v-o relatez a fost, pana azi, ultima.
Dar iata ce s-a intamplat: facusem, cu greu rost de o autorizatie de vanatoare la fazani pe minunatul, pe atunci ,
fond de la Gostilelele.
Ghinionul a facut ca, in Duminica pe care o aveam disponibila, masina mea sa nu aibe numar de circulatie ( mai tineti
minte, o duminica circulau cei cu sot, o duminica ceilalti ).
Telefoane, agitatie, pana la urma depistez doi prieteni care planuisera un pescuit la copca, la Mariuta.
Cu vorbe mestesugite si promisiunea cate unui fazan de sarbatori,
m-am \\\"lipit\\\" de ei; desigur, dupa o tura de vanatoare, de 2-3 ore, urma sa ne intalnim, sa dau si eu putin la
copca, pana se plictiseau ei si se termina vinul fiert adus de mine in termos, apoi se mergem acasa.
S-a intamplat ca, in mai putin de o ora, sa-mi fac portia la vanatoare si sa pornesc, pe jos, cei 3-4 km pana la
lacul unde ei sperau sa snopeasca stiuca, iar eu, in calitate de ucenic, sa-mi incerc si eu norocul.
Ajung aproape de ei, ii gasesc alaturi de alte cateva grupuri de suferinzi, unul imi cedeaza cu greu vreo 2-3 gauri
deja facute si unde evident nu se prinsese nimic, imi asez si eu sculele destul de improvizate si ...astept. Evident,
nimic. Amiciii prinsesera de-o saramura, dar mai mult maruntis.
paznicul de vanatoare, Florin, afland ca voi participa la aceasta pescuiala, ma sfatuise sa pun un baboias, daca
gasesc, pentru stiuca.
Da Dumnezeu si prinde unul dintre prieteni un balos cat degetul, il negociez indelung, il obtin, il pun si,
bineinteles, dupa cateva minute, la scula mea improvizata, intra o stiuca babana, de 3-4 kg. acasa s-a dovedit ca avea
si icre.
Bineinteles, o cinstim cu vin fiert, prietenii imi aruncau priviri incarcate cu "laser", cel cu gaura m-a evacuat
urgent, eu nu mai aveam nici baboi, nici chef sa-mi deschid alta copca, drept care m-am retras la mal , mi-am montat iar
pusca si am luat-o pe mal; vazusem eu intr-un loc unde gheata era mai sparta, aproape de niste stufuri, ceva pasari care
pareau rate salbatice.
Pana sa ajung eu, au zburat si ma intorceau abatut pe mal, gandindu-ma ca s-or fi saturat si amicii de pescuit. Dar,
asa cum se intampla cand nu te astepti, stolul de rate a facut o volta si mi-a trecut numai bine prin fata. Trag si cade
un ratoi cam la o suta de metri de prietenii mei.
Unul dintre amici lasa copca si undita si pleaca dupa el, dar, neatent si ghinionist, intra cu piciorul intr-o copca
mai veche, gheata imprejur se rupe, el ramane cu piciorul sug ghiata si rezemat doar in cot, fara sa lase nici ratoiul
din mana cealalta.
L-am scos, cu chiu cu vai, mai pe burta, mai tragandu-l cu niste curele.
L-am incalzit cu un vin fiert, l-am incaltat cu bocanci calzi, i-am dat fiecare cate ceva de imbracat ( mai greu a
fost sa-l dezbracam de cele ude, ca se facusera " tabla " si...drumul spre casa.
La postul de control Pantelimon, filtru total, militia cauta prin portbagaje dupa mancare.
Noroc ca nu l-au pus pe sofer sa sufle, cand a vazut ratoiul cu care-i improprietarisem pe tablagii.
Cand ne-am vazut cu bine acasa, am zis ca ne-am nascut a doua oara.
Singurul care n-a racit a fost ala, cazutul in apa. Eu stiu ca am facut Craciunul cu stricle de apa calda la picioare
( mi-am adus aminte cat de triste si reci erau atunci Craciunurile)
Acum insa, au ramas ca amintire, estompate de intamplari mai vesele, cum este cea pe care tocmai v-am povestit-o.
Cezar Chioibaşu.

.........................................................................................................................................

Imi aduc, cu mare drag aminte, de \"expeditiile\" din Delta, de pe vremea studentiei, cand toate bagajele necesare
expeditiei imi incapeau intr-un rucsac; cateva lucruri de imbracat, cateva cutii cu pateu de ficat, fasole
cu costita si ghiveci de legume, ceva sare, un saculet cu malai, nelipsitii ardei iuti, o lanterna, un briceag, o
minuscula toporisca. Cam asta era totul; de rucsac mai atarna ceaunasul din aluminiu, o lopatica plianta, un mic gratar.
Apoi, din Tulcea, intr-o geanta de mana, cateva rosii, ceapa, usturoi, cartofi, doua-trei paini si, desigur, o
sticluta cu tarie, pentru moral si buna-dispozitie. Totul, pe masura buzunarului studentesc, destul de
\" subtire \".
Mai era trusa de scule, doua\"Germine\"
si doua undite din \" piper \".
In rest, entuziasm, sperante si multa, multa voiosie.
O astfel de expeditie a fost si aceea pe care vreau sa v-o relatez acum; era pe la sfarsitul lui iunie 1972, plecasem
cu prietenul Cornel, la miezul noptii, cu personalul din Gara Obor. Planul nostru era sa ajungem la Crisan, apoi, dupa
inspiratie.
La Gara Fluviala, insa, am intrat in vorba cu un personaj maruntel, care purta, in miezul verii, o ditamai caciula de
blana, lipoveneasca, cu urechi. Am aflat ca este din Partizani, ca a venit la Tulcea chinuit de dureri de masele, ca
fusese la un dentist care-l \"raschetase\" binisor, acum incerca saracul sa consolideze tratamentul cu ceva rachiu,
dintr-o sticla pa care o tinea infasurata in ziar, \"sarutand-o\" destul de des, cu multa patima.
Din vorba in vorba, ne-a spus ca el este de fapt cioban, il cheama Mihaita, dar toata lumea ii spune Oaie, ca s-a
pripasit cu ani in urma in Delta, venind din partile Barladului, manat de foamate.
Dar lovitura de teatru a fost propunerea lui, anume, sa mergem la Partizani, sa-l asteptam o ora-doua sa se schimbe de
hainele de oras, sa se pregateasca, apoi sa ne duca el cu lotca la o incrucisare de canale, aproape de locul unde are el
oile, vacile, porcii si cei cativa caluti.
In plus, s-a oferit sa ne lase si lotca la dispozitie cateva zile, el urmand sa se intoarca acasa calare pe cal.
Oferta era de nerefuzat asa ca, iata-ne debarcati la Partizani, savurand o bere la carciuma acoperita cu stuf, apoi
instalati in lotca incapatoare si, dupa cam jumatate de ora,iata-ne debarcati pe o ridicatura, la o intersectie de
canale, sub salcii umbroase. Ne luam ramas bun de la prietenul nostru ( care ne adusese si o ulcica cu rame, scoase de
unul din numerosii lui baietandri in timp ce el pregatea plecarea noastra), apoi, instalam tabara si, bineinteles,
montam unditele.
Cred ca nu a trecut mai mult de o ora
pana cand noi am adunat intr-un juvelnic incapator somotei, carasi, cativa ciortani etc.
Locul era binecuvantat, iar noi, descoperind deodata cat suntem de flamanzi, am facut focul si am fript peste, am
baut cate o gura de tarie si am stins-o cu apa din canal, apoi ne-am adus aminte ca nu mai pusesem de mult geana pe
geana.
Am stat acolo cam zece zile, omul nostru ne vizita in fiecare zi, ne mai aducea cate ceva din sat, apoi la plecare ne
lasa cate o ulcica cu lapte proaspat muls. Iar noi il cadoriseam cu cate un sac, uneori doi, de peste frumos.
Ne-am hotarat cu greu sa plecam acasa, depasisem cele mai optimiste sperante privind durata sederii noastre in Delta.
Ajunsi la Partizani, am innoptat la bunul nostru prieten, apoi, dimineata, am luat pasagerul spre Tulcea, apoi trenul
catre casa.
Am mai fost de cateva ori in zona, pana cand prietenul nostru a cedat presiunilor nevestii, a vandut ce avea prin
balta si s-au mutat la Galati, de dragul copiilor care isi doreau ( si bine faceau ) liceu, facultate etc.
Cu Dumitrel, mezinul, sunt prieten si acum.
Restul, s-au imprastiat prin lume, dupa Revolutie, iar parintii...ei nu mai sunt printre noi.
Cezar Chioibaşu.

.......................................................................................................................................


Toată lumea te ştie redutabil! Şi nici nu ar avea cum să n-o recunoască, din moment ce le vezi feţele schimonosite de invidie de fiecare dată cand dai jos din portbagaj juvelnicul plin. Nu foarte mare, ceva mai răsărit de palmă.Dar mult!Că la balta ta preferată ai şi o grămadă de peşte inclus în taxă…… Dar cum să nu prinzi, cand ii vezi p-ăia cu cisterna cum descarcă toată ziua cărăsoii. D-aia e crescătorie,…sa fie peşte!
Dar s-a întamplat să iei şi mai răsărit. Pescuiai odată la pufarină amestecată cu porumb si juma’ de boilies. O aromă secretă, cu fructe de mare. Numai tu o ştiai. Şi, pană să dai al doilea “marţi” vecinului de la 3, a tras la aia din mijloc. Ai senzor, aşa că bip-ul s-a auzit imediat. Lumina roşie ţi-a arătat scula norocoasă. Ai inţepat ca la carte si te-ai pus pe mulinat. Este singurul inconvenient al lansetelor ăstora, de arunci 180 de metri. Că trebuie să ii mulinezi inapoi. Nu ţi-ai dat seama ce peşte e, credeai că e un caras mai mare. La mal insă, o volbură imensă ţi-a dezvăluit ce doar bănuiai. Ditamai crapul de două kile trei sute…
De ceva vreme, insă, ceva nu e in regulă. A aparut unu’ de stă la 2 blocuri de tine….Cică are nişte metode de nu s-a mai văzut! Şi vine cu peşte mai tot timpul. Ca şi tine, de altfel….Dar ai lui nu prea sunt la mai puţin de 3 kile. Si au si altă formă, mai alungiţi, mai coloraţi. Crapii pe care ii scoate la năvod paznicul de la care cumperi tu au o burtă ciudată, nefirească. Si carnea e cam grasă…Dar aştia zici ca au fost alungiţi cu vreo tehnică specială de altoire…
Gata, te-ai hotărat!! Trebuie sa afli unde ii prinde! Că altfel eşti in pericol să devii un erou in dizgraţie. Noroc că il cunoşti pe buticarul care iţi e dator. Iar el ii ştie secretul. La inceput strambă din nas, nu ii convine, se lasă greu. Dar cu două,trei beri il imbujorezi un pic. Limba i se dezleagă, deveniţi prieteni vechi şi, pană la urmă, scapă crudul adevăr…
La Dunăre…..
Urmatoarea săptamană o petreci pe internet. Cumperi o grămadă de reviste, te documentezi…In primul rand, Dunărea e la 160 km…Niciodată nu ai ştiut care o fi, că atunci cand te duci la mare treci două poduri. De cateva ori te-ai şi intrebat,.. care e Dunărea? Şi dacă una e Dunărea, cealaltă cum se numeşte? Dar mai contează? Ai văzut si ceva pescari ultima oară…Le-ai şi strigat…Baftăăăăăăăă!!! Apoi ai ras zgomotos.N-au mai prins ăia peşte două săptămani….
Citeşti că acolo se prinde bine la ramă neagră. O ramă specială, cat un şarpe…Dar tu ai nişte pelete speciale, cu aromă de chironomidă, care fac si pisica să latre, darămite un prăpădit de crap sa ia ultima lui masă…Şi ce boiliesuri…o nebunie!!! Cu aromă de banană, de căpşuni, de tutti frutti. Ph 5.5, ca intr-o revista cu renume. La concursuri sunt cele mai bune….
Zilele trec si momentul devine din ce in ce mai aproape. Te simţi încordat. Cumperi rame, viermi, mămăligă gata făcută, la 8 lei turta. Ştrot ii zic unii…Iţi aminteşti că pe cand erai mic, la ţară, prindeai doar cu paine pe carlig…Ce vremuri…!De-ai fi avut produsele si aromele de acum, ai fi rupt balta in două. Dar vei face o figură frumoasă sambată! Simţi asta in fiecare furnicătură a pielii…Şi ca victoria să fie completă, vei pleca singur. Nu vrei sa imparţi succesul cu nimeni!
Cand sună deşteptătorul, tu deja iţi duci sculele la maşină…N-ai mai putut aştepta. Ţi-ai luat bateria de 10 lansete, de 2.70. Cu nume de motocicletă japoneză. Apoi scaunele, şezlongul, lada frigorifică, cele trei cutii de monturi şi, bineinţeles, mulinetele. ..Cele scumpe, cu perişori pe lateral. Care ţin praful departe. Cu tambur Super Long. Şi 250 metri de fir 0.28.
Maşina pe care o ai inghite un kilometru in maxim 30 secunde….Chiar mai puţin… Şi ai o autostradă intreagă in faţă, unde nu vezi lumini decat inainte. Nu foarte multe, din fericire…Pentru că la două noaptea, cine naiba mai pleacă de acasă? In mod normal, la ora aia abia vii acasă… Pană cand să te insori, 50 procente din energia ta erau rezervate pescuitului, iar restul altui gen de activităţi. După ce ai spus da!, procentele s-au modificat substanţial.. Zece pentru persoana iubită si 80 pentru pescuit. Iar celelalte 10, cand te mai uiţi la vreun film deochiat..
Ai ajuns!
Doamne, cata apă! Pai tu erai obişnuit cu balta aia de 4 hectare, de te certai cu vecinul de vizavi, cand aruncai prea tare. Ţii minte ca odata era să il omori pe unul. La o palmă i-a trecut plumbul….Si ce peisaj!!! Vezi purpuriul răsăritului care mangaie domol crestele dealurilor. Nările ţi se umplu de mirosul de flori si pădure tanără. Păsările se intrec in triluri pe care doar la magazinul de păsări exotice le mai auzi. Cocori, cormorani… un pelican…. Aproape că ai şi uitat pentru ce ai venit…
O plescăitură violentă te trezeşte din visare. Incredibil, a sărit chiar la 2 metri de tine…Un crap, cu siguranţă! Incă o plescăitură! E imens! Şi sar obleţii in jurul lui ca schijele! Nu prea pare să fie crap, dar ce altceva să fie? De cand aleargă crapul după obleţi?
La treabă !!! Vei arunca lansetele in evantai. Toate zece. Uite, chiar pe plaja aia… Ai pădure cat vezi cu ochii. Prima lansetă e armată! Cu bombă! 8 carlige! Vum!!! Plumbul se pierde in zare! Pui bambina, armezi senzorul, o iei pe a doua! Vum!! Nu apuci să o asezi pe rod-podul de promoţie, că un bip prelung face să ţi se ridice părul pe ceafă! Din trei paşi eşti pe ea! Inţepare! Băţul cu acţiune medie se indoaie! Firul se desfăşoară violent! Biiiiiip! Si cealaltă! Nu mai ştii pe care sa o apuci! Inţepi la fel de violent! Esti cu două bete, doi mastodonţi in dril, nu are cine să te ajute! Şi mai ai şi mono ..…
Ciudat e că ambii parcă inoată in paralel…Nu tu o zvacnitură, o schimbare de directie... Ce naiba! Firul se desfaşoară uniform! Si se ridică din ce in ce! Gata, au obosit! Daca le dai o gură de aer, este ca şi cum ai fi prins aproape un peşte. De fapt, doi…Se ridică! Se ridică! Amandoi…O voltă la 150 metri de tine te face aproape să plangi. Acum inţelegi de ce un nene bărbos, mititel si negru, cu o undiţă in mană, radea in barbă pe cand tu erai transpirat pană mai jos de curea…Cu aşa copac, pariu că se incălzea o săptămană….
A trecut un sfert de zi iar tu eşti intr-o mare confuzie…Nu mai ai nici o montură. Fluviul le-a inghiţit pe toate. Iţi aminteşti cum ai luat toate tarabele şi magazinele la rand. Ai cumpărat tot ce se putea. Tip elicopter, tip ligură, bombă, broscuţă, cu toate felurile de plumbi. Antiagăţare, cu auto desprindere, cu arc fix…Toate s-au dus…A fost de ajuns să arunci, că in cateva secunde ai şi simţit acea tensiune inertă…Cumplit!
Şi a mai venit si bărbosul ăla…Cu o undiţă. A dat o oră langă tine, apoi a plecat. Ba nu, uite-l că vine din nou. Iţi cere o tigara…Ii dai. Tu nu fumezi, dar le porţi intotdeauna, pentru orice eventualitate… La inceput nu indrazneşti să il intrebi ce a prins…Dar nici nu poţi să nu observi că abia duce geanta…un adevarat sac. Ii ceri voie şi te uiţi… Înlemneşti!Iţi vine in minte acea intrebare celebră…UNDE AM GREŞIT???
Se crapa si de cinci…. Incepi să te gandeşti la intoarcere.Dar aşa, fără nimic? Ultimele două lansete stau cu varfurile in sus. Ai văzut o poză intr-o revistă şi ai făcut la fel.Noroc cu cele două crăcane culisante. Ce le aveai intamplător la tine. Apoi ai pus la bătaie si mămăliga. Ai incercat o nădire! Dar cum naiba să nădeşti cand toţi bulgării au luat-o la vale cu doi metri pe secundă. Cine ştie unde a ajuns nădirea ta!
Auzi un zgomot…Bleuk!Bleuk! O barcă cu doi pescari vine in derivă…Unul bate cu ceva in apă. Ceva, ca un umeraş. Şi vorbesc despre ce văd pe un ecran… Prima dată crezi ca vor să facă bălăceală. Abia te abţii să nu te iei de ei. Dar tocmai cand eşti gata să izbucneşti, unul se ridică brusc in picioare şi trage de o sfoară … Ceva nemaivăzut, cenuşiu, cu burta albă, zboară in barcă. Scoţi imediat binoclul si rămai cu gura căscată…un glas pătrunzător iţi intăreşte convingerea…Primul somn de 15 kile….
A mai trecut o jumătate de oră. Oare a cîta? Te apuci de strîns. Nu te-a mai deranjat nimeni, ai apucat să şi aţipeşti un pic, la umbră. Unde mai pui că nici semnal la mobil nu ai avut. Aşa că liniştea a fost deplină. Ai uitat şi de pierderea financiară. Ace, plumbi… Oricum, dacă plăteai taxa, tot acolo ai fi ajuns. Ţi-ai făcut un grătar pe cinste, ai baut o bere rece, aşa că ţi-au mers toate la inimă. Păcat că nu ai prins nimic. Ar fi fost si mai frumos….
Un clinchet violent! Al clopoţelului pe l-ai pus in locul swingerului. Lanseta din dreapta, care a fost aruncată la 3 metri de mal, se arcuieşte. E o minune că mai poate sta in suport. Arunci ca un nebun tot ce ai in mană. Nu mai vezi decat o singură ţintă! Manerul! Care pleacă uşor de pe mal! Varful deja nu se mai vede, curand dispare si primul inel dinspre mulinetă! Apuci cu un ultim efort si vrei sa inţepi! Ce sa inţepi, că băţul rămane in aceeaşi poziţie! Dai drumul la frană iar firul o ia la deal! Acum nu mai e cracă! Nu mai e pom! Lumea e toată a ta, timpul s-a oprit in loc! Esti numai tu si cu el! Cu Măria Sa! Crapul! Somnul!Avatul! Sau Ştiuca! Habar nu ai ce poate fi…
Mulineta pierde fir! Nu e acel carait de cateva secunde care te anunţă că dolofanul din baltă s-a gandit sa iţi dea cateva secunde de suspans. E un carait disperat, de mecanism folosit la maxim. Nu ai mai văzut in viaţa ta evadare de 80 de metri. Niciodata! Şi nici gand să se oprească. Incerci să pui mana pe tambur. Să il stopezi cumva. Tensiunea iti dă fiori. Se va rupe…Dai drumul! Mulineta caraie! Doamne, ce mare e!
Mai ai caţiva metri! Te rogi să se oprească! Te rogi să se arate măcar o secundă! Iţi juri că vei face ca in bancul cu ţiganul, că ii vei da drumul, că aşa şi pe dincolo! Te rogi in gand…Cine te-a pus să ai aşa un fir subţire…!!? Şi un carlig aşa mic..!!?
Eşti atat de aproape de o victorie colosală! Toată lumea te va ovaţiona! Vei fi mandria blocului. Numele tau va fi pe buzele tuturor! Un nume de mare pescar!

*****************************************

Banda ce imparte autostrada in două nu se mai desfăşoară cu aşa repeziciune. La radio cantă o melodie super faină, care iţi aduce aminte de adolescenţă. Iţi faci planurile pentru săptămana viitoare…
Trebuie sa iţi faci target-ul, altfel salariul iţi va fi considerabil diminuat. Te gandeşti la ce clienti sa mai suni. Oricum nu o să vrea nici unul să cumpere…Apoi ai de terminat cu zugrăveala din dormitorul mic. Soţia pleacă intr-o delegaţie de două zile iar copilul va rămane in grija ta. Il vei duce la şcoală dimineaţa şi il vei lua tocmai seara …
Dar ce e mai important, vei schimba tot firul de pe mulinete. Vei pune fluo, ca să vezi şi tu ceva. Ca te-ai chiorat de n-ai mai putut! Apoi vei vinde toate lansetele. Iţi vei lua patru pentru mal si patru pentru barcă. Vei folosi plumbi culisanţi, legaţi cu inaintaş textil,teflonat, mai subţire. Să se rupă in caz de agăţare…Lansetele de barcă vor fi telescopice…Celelalte, din două bucăţi. 3.60. Sa facă un unghi cat mai mare cu apa.
Vei renunţa la monturi! Vei avea doar ac si vartej, cu plumb culisant de 100 grame. Care se leagă imediat. Cu nodul fara nod!Poate si un arc, două... Oricum nu iţi folosesc. Dar dau bine in trusă…
O pneumatică de 2 persoane iţi va oferi posibilitatea să ajungi la ştepii ăia, unde a pescuit tipul bărbos! Oare cum se pescuieste cu undiţa la Dunăre? Vei invăţa tu! Căutarea iţi va fi indreptată doar in interiorul U-urilor fluviului., unde sapă apa si stau peştii. Vei sta atarnat deasupra malului. Soţia, pe plajă… Departe….
Şi iţi vei lua şi doi, trei saci menajeri, pentru gunoaie. Că astăzi ai umplut toată maşina. Doar nu era să laşi pet-urile pe colţul acela de rai! Cine le-ar mai fi strans?
Pentru ca de astazi te simţi cu adevărat pescar!
Pescar de Dunăre!
Mihai Străulescu.
Ultima oară modificat 06 Noi 2009, 14:49 de către Valentin Petrovici, modificat 1 dată în total.

Valentin Petrovici

Re: RETROSPECTIVĂ POVEŞTI PESCĂREŞTI

Mesajde Valentin Petrovici » 06 Noi 2009, 14:20

Acu' fro 10 ani, am mers la mare cu cortu', la 2Mai...treaba buna pt mine, ca nu'mi place sa stau la soare, acolo avand posibilitatea de'a pescui la guvid intr'una...
Intr'o zi le'am dat'o'n bucatarie guvizilor, am luat numa' d'aia altoiti...c'o varga cre' c'am luat fro 3 kile pana pe la 11oo , asa ca ne'am zis ca vom manca guvizi la gratar...cum eram 4 oameni maturi si 2 copilasi si din peste n'am dat(zilnic dadeam cuiva pestele) nimanui, ci l'am devorat tot si l'am udat cu bere rece din belsug, am inceput sa stau la plaja
Trec doi p'acolo si prind din zbor o discutie, cum ca pescarii prind guvid si canus, da' de mancat e bun numa' guvidu' ala cu ventuza pe burta, ca ala fara ventuza e canus si nu numai ca nu se mananca, da' chiar e otravitor...
Hauoleooooo D'aia ma doare frate asa de rau burta, imi zic...e clar si Adi se vaieta ca'i plezneste burta...am mancat canus si murim acuma???
Cu ultimile puteri, merg la restaurantu' de pe plaja si'l intreb p'un chelner(18-20 ani), care'i treaba cu guvidu', iar el priceput foc, imi zice ca toti turistii stiu ca, canus'ul este otravitor...muamaaaaaaaa!!! chiar ca n'o mai ducem mult frate(zic io in timp ce mai goleam o bere pe terasa)...il iau pe Adi si mergem la aia care pescuiau pe dig, i'am intrebat pe primii 2 pescari ce'i cu canus'ul...ati pus'o nene, este otravitor...ne'am intors la terasa, am mai bagat cate 2 berule si sleiti de puteri, aproape aflandu'ne in ceasu' mortii , am luat'o pe plaja, pe la vanzatorii ce colace&co sa mai intrebam pe cate unu de frun antidot ceva...
Intr'un tarziu, cu putin inainte sa ne dam ultima suflare, dam d'un tatar sadea, care ne explica ce'i cu canus'ul: mai baieti, canus se prinde in larg la plase, pescarii il iau c'o manusa ca'i periculos pt mana, voi ati abuzat la masa, ati stat in soare "de toti banii", bere nu mai stiti cata ati turnat in voi si d'aia aveti starea asta...
Gandirea pozitiva ne'a si insanatosit, eram tare fericiti si mai suntem si astazi, ca n'am murit de la mancat guvid la gratar
nexu

................................................................................................................................................


In zilele premergatoare nu am apucat sa fac foarte multe bagaje, am amanat totul pana spre ziua tampon. In plus, nu aveam certitudinea ca voi mai pleca din cauza unor probleme de sanatate.
Pana la urma am hotarat ca n-are rost sa pierd cele 7 zile de concediu pentru niste dureri, asa ca l-am sunat pe un prieten cu care vorbisem inca cu o luna dinainte. El mi-a zis ca ma asteapta a doua zi de dimineata.
Echipajul trebuia sa fie format din Capitan+Sotie, prieten +iubita si inca un baiat din Oltenita, Emil, care m-a invatat pe mine tainele pescuitului la somn. Cand am plecat din Bucuresti spre Oltenita, deja mai aparuse un frate al prietenului meu, care nu avea habar de pescuit dar avea alocatia stransa cu stoicism pentru mai multe luni.
Drumul pana in Oltenita a fost scurt, atelajul de 10 metri facandu-si fara probleme loc prin traficul din Bucuresti..De unde 10 metri? Pai Solenta+peridoc de 6 metri.
In Oltenita am zabovit 15 minute. Tot bagajul lui Emil era de o sacosa, un cort clasic in forma a doua carti de joc lipite pe lungime. Si niste haine. De fapt, cine ne-ar fi vazut pe apa ar fi fost convins ca Emil era lipoveanu iar noi...turistii!
Am plecat, am ocolit pe centura Oltenitei si...la drum!!! Delta ne asteaptaaaaa! La prima intersectie un motociclist imi taie calea! Il evit cat pot, trag stanga, scapa masina dar bubuitura imi ingheata sangele in vine! Vad omul zburand prin aer si cazand in cap langa remorca! Roata dreapta sare de pe janta si se preste totul intr-un nor de praf.
Zbor din masina si il ridic de jos. E nauc. Il pun sa miste mainile si picioarele. Nu are absolut nimic. Motorul e ok. Totul e ok. Peridocul e...praf! Rotile sunt indreptate in 45 de grade.
Imi spune ca lucreaza intr-un sistem in care nu are nevoie de nici o pata pe dosar. Ok, zic eu, hai sa declaram ca ai dat intr-o groapa si asta te-a dezechilibrat. Politistii se uita la noi, inteleg ca trebuie sa ne lase in pace si ne ureaza succes in a ne intelege. Ii spun ca nu vreau decat reparatia si o bere, accepta si convenim sa imi dea banii cand ia salariul. Ii imput si 4 cauciucuri si e de acord si cu asta. De ce 4 cauciucuri?
Drumul pana la Tulcea a continuat. Calarasi, Slobozia, Giurgeni, Tulcea. Acolo am ajuns cui mare intarziere, mai ales ca peridocul nu mergea , ci se tara. La Lukoil am schimbat ambele cauciucuri. Erau la sarma.
Pana in Murighiol a mai durat 30 minute. Pe drum amicul a adormit la volan, masina a muscat santul dar partenera a avut sangele rece sa ii tina directia.
Murighiolul a aparut ca o usurare. Incepusem bine de tot.
Cumparaturi de la magazin, lasare barca la apa, plecat...Plecat pe naiba. 6 oameni plus bagaje. Nu se putea vorbi de glisaj. Pana la bucla Uzlina am facut 40 minute. In lacurile pe care sunt plimbati turistii cu 600 lei doua ore ne-am oprit de cateva ori pentru ca luam bradis pe alice. In sfarsit, dupa ce l-am injurat pe un tampit de taran de Murighiol care si-a probat cei 110 cai chiar langa noi, si ne-a stropit din cap pana in picioare., am trecut pe Litcov. In fata, dezastru...venea ceva mare si foarte repede. Bai, sageata nu poate fi, e...un alt tampit. Frate, avea 80 km/ora. Pe Litcov. Am lasat-o foarte incet, a trecut fara nici un fel de frana si am reusit sa pun botul barcii pe siajul lui. Noroc cu 565-ul. Am scapat...
Caraormanul a venit ca o binecuvantare. Unde sa stam? La copacul asta! Ba nu, la asta! Bai, dar noi ma i avem benzina? Avem! Hai! In fata se vedea Sulina. Mica. Scazuta. Si Crisanul! Urat! Case fara nici un fel de idee de plan. Vile langa chirpici. Cateva magazine ponosite. Copii care incercau sa intre in vorba cu tine. Sa iti ia cativa bani. Neni care ma intrebau de unde sunt. Dupa care se ofereau sa imi arate locuri. Ieftin. Ma duc ei! Am barca, le raspundeam...Aaaa, bine atunci! Bafta!
Am cautat un loc de cazare. Niste pomi pe partea stanga a canalului, imediat cul se termina Crisanul. Acolo stam. Dar unde acostam? Ca sunt numai pietroaie. Si cand trece un vapor d-ala de ocean, vin valurile pana pe dig. Tot uitandu-ma eu, observ primul atac de somn din viata mea! O coada de dinozaur iese la suprafata iar obletii sar ca schijele! E avat? Nu, e somn!
Fetele, jos! Bagajele...jos! Emile, fa cortul! Ramele negre! Da-le incoace! Cloncul? Unde sunt cloncurile? Nu ai luat cloncurile? Ba da, uite-le! Gata, pe el! Vine un vapor! Stai sa se linisteasca apa! S-a linistit! Hai! Stai, vine o barca! A trecut! Mai vine una! Trece si asta! Mai vin 2-3 ...bai, imi bag p**a in ei! Hai!!!
Gata, plec! Electricul misca usor barca si o pune pe prag! Incep ...Bleuk! Bleuk! Nimic! Bleuk! Bleuk! Nici o trasatura! Ajung la confluenta cu nu stiu ce canal sau Dunare Veche...apa adanca, plina de somn! Bleuk! Bleuk! Nimic....
Ma intorc dupa 3 ore. Tabara e pusa, apa fierbe, suntem nemancati, toti asteapta somotelul! Le spun ca nu am prins nimic! Noroc ca fetele avusesera unditele la ele si prinsesera cateva platici. Le punem pe gratar. Uscate, osoase. Gustoase. Mancam....
Noroc cu niste conserve si niste cartofi prajiti!
Se face ora 7. Emile, zic, hai sa incercam orasul. Mergem cam in dreptul pontonului. Incepem sa batem! Bleuk! In 5 minute am primul atac! Intep! Ratare! Ba nu! Atac iar! Vine! E mare! 1 kg....
Mai frate, ne e foame, e jale, dar la 1 kg!! Da-l dracu, mai prindem! Bleuk! Alt atac! Vine! Un kg...ii dau drumul si lu' asta...Bleuk!Bleuk! Atac! De data asta e mai mare...1.5 kg! Fraate, la Giurgiu, Calarasi, la astfel de pesti le dadeam drumul instant. Si la 3 kg am eliberat, fiindca stiam ca urmatorul e de minim 6. Dar aici nu gaseam mai mare de 2 kg! Bai, dam in cresa? Bleuk! Atac! 1 kg! Bleuk! Atac! 1.5 kg!
Oprim 4 pesti! Era deja tarziu! Ma simt ca un criminal! Dar foamea imi da ghes! Asta e, astia sunt!
Urmeaza ciorba si gratarul..mai, voi stiti ca somnul e cel mai gustos peste? Ce salau, ce crap, ce somon?!? Fara osicule, fara solzi, fara nimic! Carne macra. Inchipuiti-va culoarea aia rosiatica a borsului, cu mustatile fierband si cozile albicioase facandu-va burta crampe. Mirosul de mirodenii si piperul gadilandu-va sinusurile....
Si asta in prima zi...
Dimineata am fost primul in picioare. Hai la peste. Emil a fost si el gata. Dar..stupoare! Ceata ca iarna! Bai, unde mergem...hai sa o luam asa, usor! Dar tampitii astia merg numai in blana! Ne punem vestele si pornim. Ajungem la un loc secret. Barci, oameni, pescari...si noi p-acolo! Incepem! Bleuk!Bleuk! Bum!!! Primul!
In 30 minute aveam 20 pesti. Intre 1 si 3 kg. Peste alte cateva zeci de minute deja juvelnicele erau pline. Am inceput sa dam drumul. La tot ce era mic. Am vazut un pescar care mi-a placut. Semana cu orasan cu apetente de ranger, care dadea la o bologneza cu fir ca la carte, cu pluta dintr-aia speciala, de curent. Avea un scaun multifunctional, minciog ecologic, saltea de primire. La fel ca in reviste. Statea de 3 zile. Si nu prinsese aproape nimic.
M-am apropiat si i-am dat 3 pesti. A ramas inmarmurit. Mi-a multumit frumos si m-a intrebat unde i-am prins. Aici, in fata ta, i-am raspuns. S-a uitat chioras la batul sau. Era superb!
Ajungem la tabara, facem un gratar, frigem cam un peste de caciula, dam si unui caine jigarit si ne pregatim de Sulina. Acolo unde mi se spusese ca se prind dihanii la suta si ceva. Ai mei erau! De curiozitate am facut o calculatie a greutatii aproximative a pestelui prins in cele doua ore, dimineata. 30-40 kg. Am dat drumul la tot ce ramasese si am plecat...
Drumul pana la Sulina s-a desfasurat extrem de greu. Eram 6 persoane in barca, bagaje pentru fiecare dintre noi, iar cand spunem bagaje insemna un rucsac de haine, fara scule de pescuit. Imi aminteam de impingatoarele alea din noua sute toamna, care fac de la Calarasi la Giurgiu 12 ore. Treceau baietii mai ceva ca lupta de clasa pe langa noi, valurile te impingeau colo-colo. La un moment dat mi-a venit ideea sa ne punem mastile fantomei din Scary Movie.Eram foarte haiosi cu mastile alea, iar majoritatea celor care ne intersectau o lasau mai moale, pentru ca nu isi dadeau seama ce inseamna. Sa vezi 4 monstri mergand cu barca, rapind doua sirene, una de 24, o zana, iar una de 30, maritata...
Orasul incepea sa se arate incet-incet. Mai intai niste case izolate, apoi cateva vase scufundate, apoi unele ridicate pe mal, macarale scoase din uz. Eu ma uitam si vedeam tot atatea locuri de peste. Prietanul meu se uita la ele si vedea fier vechi. Isi facea socoteala cam cat ar fi castigat daca ar fi plecat cu un vapor d-ala in spate pana la Bucuresti. Fetele se uitau si vedeau povestile romantice ale unor titanicuri mai mici. Numai Emil se uita si nu vedea nimic....poate doar isi amintea ca facuse si el cateva in santierul de la Oltenita...
Apoi au inceput casele pe stanga, semn ca odinioara acolo era principala zona locuibila. Apoi niste blocuri pe dreapta, sub imaginea unor camine confort doi, urmau niste ANL-uri colorate si apoi faleza.
Foarte frumoasa zona. Aleea Dunarii, sub forma unei stradute din 1980, care era strajuita de magazine cu iz parizian. Nu conta ca Salam isi mai etala cate o reprezentatie live pe un casetofon cu leduri intr-o dugheana smulsa din infern.
Totul parea minunat...
Vroiam sa vad marea....
Uite, biserica! Apoi capitania...vapoare mari! Prea mari, parca, pentru un asa canal. Dar marea nu se vedea...Uite si farul vechi. Super! Apoi uite digul de piatra, pe ambele parti. O cotitura, si inca una....Vechea cherhana pe dreapta. Doua pescadoare ruginite si inca o epava...mergem! Inca o curba...uite si farul nou, proaspat renovat. Cativa alpinisti utilitari inca mai dadeau cu vopsea siliconica pe peretii acestuia. Stateau in hamuri profesionale, de forma celor pe care le foloseam la escalada...In care iti suceai coco de refuza sa te mai priveasca in ochi...si asta doar ca sa arati unei gagici din clubul de turism ca, daca esti in stare sa urci turnuletul din Piatra Craiului, in pat e floare la ureche sa oduci pe culmile placerii. Si ce daca e putin cam plinuta si dupa o zi de mars fortat la 1800 metri? Cinci beri si ai rezolvat problema
Marea a aparut mult prea tarziu, eram pleostiti de soare. Am descarcat calabalacul pentru ca erau valuri prea mari. Plaja doua ore in apa mai mult dulce decat sarata si via inapoi!
Pusul corturilor a fost o dilema. Pentru ca nu stiam unde. Noroc ca fusese Basescu de ziua marinei cu cateva zile inainte si facusera baietii luna. Altfel cine stie in ce am fi calcat. Am ales un loc luminat de un stalp, pe o pista de elicopter. Dar a venit un nene si ne-a zis ca nu e voie. Am ales curtea unui hotel parasit. Ala, ultimul pe dreapta, langa golf. Se apropia furtuna...
Mai aveam 3 somni sarati, din Crisan. Prea buni!!! A doua zi urma sa ne facem plinul iar...
Dupa o noapte cu vant de 70 km/h, dupa ce am incarcat cortul cu cordelina si m-am rugat ca Sf. Ilie sa arunce traznetele in alta parte, ne-am trezit. Imi era foame si nu mai aveam nimic. Emil era si el treaz, daduse cateva ore la avat si luase doi mai mici. Stiam ce inseamna avatul, scuipi mai mult decat mananci. E plin de osicule. Dar un somn ar fi rezolvat situatia. Niste baieti dadeau la crap si luasera un ciortan.
Eram sigur ca vor fi pesti mari. La cata apa isi revarsa meandrele in golfurile Sulinei, nici nu ma gandeam. Fetele plecau la plaja, asa ca nimic nu ne deranja.
Inca de la inceput vantul, care batea dinspre Ucraina facea serioase probleme. Pentru cei care nu stiu, cloncul e eficient cand vantul nu bate deloc. Cand valurile clipocesc, zgomotul si vibratia sunt mult atenuate. Atunci trebuie un clonc cu ciuperca mai mare.
Primul atac l-am avut eu! Firul a plecat usor, apoi varful s-a aplecat brusc sub barca. Am intepat puternic! Zvacniturile au dezvaluit crudul adevar... 1 kg!
A urmat altul ...2 kg!
Si altul, si altul...cel mai mare ...3 kg!
Unde sunt pestii aceia mari? Unde sunt monstrii din povestirile lipovenesti? Foloseam fir de 110 kg, mulineta de 0.80, ditamai acele...si asta ca sa scot pesti de 2 kg. La mama lui, in Delta Dunarii! Nu spuneam ca nu era de ajuns. Pai aveam deja 10 kg! De ajuns pentru noi! Dar nici un drill mai acatarii nu ne pusese la incercare adrenalina!
Le-am sunat pe fete. Erau impreuna cu fratele prietenului meu si jucau jocul ala cu puncte si cuvinte. Scrabble...sau cu doi de l, habar n-am! Cica era plin de nudiste..Hai pe plaja...
Am intrat pe un canal litoral care ducea pana la un pod. De acolo plaja era la 3 minute de mers. Am ajuns la pod si am vazut cativa pescari ce dadeau pe acel canal. Unul prinsese un biban si era foarte fericit. Ii radeau ochii in asa hal, incat nu m-am putut abtine sa nu il chem la mine. I-am intins un somn. A ramas inmarmurit! Mai erau cativa. I-am dat fiecaruia cate unul. Au fost tare fericiti.
M-am dus pe plaja, le-am gasit pe fete si am inceput imbaierea. Apa era excelenta, fara valuri, o briza usoara si nici un nor pe cer. Peisajul acela desertic, in care soarele te ia in brate si nu iti mai da drumul decat atunci cand nu mai poti suporta mancarimea. Stiam ca va urma o noapte de iad daca nu ne protejam. Degeaba. Daca stateai intins mai mult de 10 minute, frigeai tot. Schimbai pozitia. Si o luai de la capat. Dupa 3 ore ii spun lui Emil ca vreau sa mai incerc un peste. Ma saturasem de sani dezgoliti, de fapturi de care nu ma mai puteam bucura de cand, de bunavoie si nesilit de nimeni, spusesem un "da" cu jumatate de gura in fata unui juriu plictisit. Hai la pescuit...
Barca era sprijinita de un nene barbos. L-am rugat sa se dea la o parte si sa ma lase sa plec. El a spus ca nu pleaca pana nu ii arat cu ce si la ce am prins. Omul era tare dezamagit ca nu a luat mai nimic de 2 zile. Statea chiar langa noi, vazuse cand plecasem dimineata si nu concepea ca intr-o ora sa scoatem 10 kg de peste.
Ok, hai! Dar unde? Tot el ne-a spus ca la 1 minut de mers se afla o groapa in canal, cam de 10 metri adancime, cu un diametru cat o curte. Hai acolo! Hai!
Am ajuns imediat si, intr-adevar, era un loc tare adanc. Am dat drumul la montura si am inceput sa bat!
Bleuk!Bleuk!
Instantaneu am avut atac! Un somn de 3 kg! L-am aruncat in barca si am continuat! Inca unul! Apoi s-a linsitit totul! I-am dat pestele baiatului si l-am intors! Lectia luase sfarsit! El vroia sa mai stam, sa mai prindem! Cati sunteti?l-am intrebat? 2 familii! Pai si la 4 oameni nu va ajung 6 kg de carne? Ba da! Atunci opreste-te!
Seara, la cort, am avut o revelatie...prinsesem peste, dar ii dadusem drumul, dadusem si catorva oameni, iar noi nu mai aveam. Oricum, parca mergea si o ciorba de burta si un mic! Hai sa cumparam! Am luat-o pe nevasta-mea si am ajuns in port. Acostarea chiar in fata magazinului, o coada de 5-6 persoane! Mai, fata, hai sa luam si doi pesti? Pai de unde? Ma dau de la vaporul ala pana aici si pana ajungi sa cumperi tu, eu prind! Ok!
Asa a si fost. Bogatia de peste a Sulinei nu s-a dezmintit! Cat a stat ea la coada, a fost de ajuns! Am prins 3 pesti, intre 2 si 3 kg. Am dat drumul unuia, cel mai mare, si am ramas cu ceilalti. Cam 5 kg amandoi! Borsul era asigurat, micii urmau sa sfaraie. Lemnele le facuseram rost dinainte, folosind o cordelina si o piatra. Aruncai, se infasura de craca si o dadeai jos imediat! Imprumutandu-ne ideea, ceilalti vecini incepusera sa faca la fel. Noi mancam de 10 minute cand inca mai zburau prin aer proiectile ...
A doua zi urma sa plecam la Mila 23. Nu mai fusesem niciodata, stiam ca e o zona de vis. Plecam cu sperantele neatinse, cu gandul la stiuci capitale si salai imensi. La case de trestie, la linistea canalelor si caraitul pasarilor.
Si abia asteptam sa intalnesc acei lipoveni neaosi, de la mama lor. Aventura continua...
Mila 23 ramasese in mintea mea drept un pamant al fagaduintei. Toata lumea se ducea acolo, toate povestile cele mai nastrusnice le auzeam de acolo. Mai ales expresia..."langa debarcader este o groapa de 17 metri si una de 14". In mintea mea , asta insemna ca exista un canal mare, cu un curent moderat, care face niste vartejuri enorme. Si un debarcader, adica niste stabilopozi imensi unde numai anaconda mai trebuie sa intregeasca peisajul...
Drumul pana la Crisan s-a facut in nota obisnuita. Motorul de 25 nadusind sa impinga mastodontul. Care, parca, era si mai greu. Luasem si doi pepeni, niste porumb, un sac de grau. Pentru nada. Ca acum trebuia sa dam la crap. Nici tipla de pe 3.60-uri nu o dezlipisem. Pai cum, sa prinzi un crap de 12 kg si sa murdaresti betele cu mucusul? Nici gand!
Crisanul se vedea in departare. Parca mai prafuit. Mi-ar placea odata sa vad cum ar arata delta fara Dunare. Cred ca un camp maroniu. Da...maroniu. Trecem pe langa confluenta cu Dunarea Veche. Se facea o ditamai balta, superba, plina cu stuf, adevarata oaza. Avem o ezitare, ce-ar fi daca am ramane? Sa nu mai pierdem timpul pana la Mila. Dar nu, fara discutie. Catre Eden ne e mintea...cea de pe urma.
La Crisan , pe langa statuie, facem dreapta! Nu ne oprim la un somotel, ca n-are rost! Vom prinde mult si mare la Mila. Sau macar, mai mic! Si ala de 2 kg e bun, la o adica. Ca nu ne vede nimeni, iar odata ajuns in ciorba, are acelasi gust cu ala la dimensiune. N-are a face...
Primul semnal de alarma il avem cand incepem sa dam de bradis. Pai ce cauta bradisul pe Dunare? Fie ea si veche? Bai, sa vezi ca braconeaza astia! Si mergand cu plasele, racaie fundul...
Dar ce navod au, frate?Trauler, d-ala. Pai daca adunam tot bradisul, hranim toate animalele din Tulcea! Si ce daca, lasa ca acum vine aia de 14 metri...Vum, vum, motorl se impotmoleste...bradis! Si apa mica! Si ce daca, pe Dunare nu se intampla sa dai in nisip la jumate? Dar de unde atata bradis? Si ce miroase asa urat? A ...balta! Poftim, normal ca miroase a balta, ca doar e mlastina! Puii mei, ce carcotasi suntem!
Incep primele case...niste vile roz! Ce misto, vila roz! Super! Si ce muzica se aude?!? Nu, nu e Salam, nici Guta...e ceva ce seamana, lautari transilvaneni! Ca astia au niste super piese. Dusmani, masini, case... Da, e manea!
Si ce naiba cauta vilele astea langa satul pescaresc? Si de ce satul pescaresc e nimic altceva decat niste case cu chirpici? Si de ce e o vaca moarta, cu un vitel iesit jumate din ea?
Ce cauta barcile astea, atat de multe? Unde sunt canalele?
De ce miroase a c***t asa??? Cine dracu m-a pus sa bag o gramada de bani sa vin pana aici?
Lasam in stanga satul. Vedem niste canale. Multi oameni. Tabere intregi. Cu de toate. Iatacuri cu plasa de tantari. Or fi si tantari p-aici?Or fi, dar putini. Nu cred ca avem probleme, doar Off-ul si Autan-ul ne-au mai ramas cam jumatate de flacon!
Dar mirosul de rahat si pipi ne innebunea! Sa mergi pe canale si sa miroasa a pipi! Ce vaci pisacioase au astia! Si hartiile igienice roz, aruncate peste tot. Hai sa stam aici! Facem un foc, ardem totul si gata! Am facut cel mai mare foc! Cu pet-uri, hartii si niste prezervative. Folosite, bineinteles.
Las fetele sa faca tabara si plecam sa ne aprovizionam. Ati citit vreodata o carte ce evoca viata satului? Stiti ca acolo sunt bodega, spitalul si casele. Si primaria. In bodega sunt pui de daci, dar si betivul satului. Sau betivii, in cazul nostru. Si miros d-ala, de bere, ce te rupe de la intrare...va amintiti? Muste ce bazaie strident pe geamuri! Mirosuri de zarzavat si iarba taiata. Uite si nebuna satului. O baba pe care o alearga copii! Niste baieti pescuiesc pe debarcader. Prind niste rosioara, balos si oblete. Le lucesc ochii! Vad un nene care coboara dintr-o barca. Are lanseta desfacuta, o stiuca atarna de oscilanta. Va dau cuvantul ca e cat...manerul lansetei. De 2.10. Omul e profesor!
Un alt nene prinde un somotel. E cam de 10 cm. Cat un guvid bine crescut! Hai, Mariane, ca am inceput sa prind! Baga si tu un bat!
M-am lamurit! Fetele vin, le duc la tabara si ma apuc sa strang lemne. Urma o noapte de cosmar!
Bagam, bagam...
Stiti bancul ala cu un roman, un francez si un englez intr-un muzeu din Italia? Englezul se uita pe pereti, admira vitraliile si frescele, exclama uimit...God, it's wonderful!
Francezul vine si el si ramane mut de admiratie...exclama...Mon Dieu, c'est fantastique, magnifique!..
Romanul intra, se uita la randul lui si zice...Bai, sa-mi bag p**a!
Asa ma simteam eu! Am vrut sa intru in apa, era foarte cald, umezeala imens de multa si curand aveau sa apara tantarii. Nu e vorba de acei tantari mici, ca astia erau la datorie zi si noapte. Exista o specie deosebita, unii mai impanati, asa, ai impresia ca sunt neepilati! Astia cand musca ai impresia ca donezi! Prin tub vidat! O nenorocire. Dar in apa era foarte riscant. Deoarece baietii din Mila sunt atat de siguri ca pana la ei nu a mai vazut nimeni barca, incat etaleaza tot ce pot. Majoritatea nu au vazut decat foarte rar Tulcea, daramite Bucurestiul. Stiu ei ca acolo nu e apa, e si un munte, ceva mai mare decat dealul ala de la Sarinasuf. Si e si zapada pe el.
Nu o spun cu rautate. Nici cu infumurare...Dar cum sa explici unui idiot ca acel canal e mult prea mic ca sa vina cu papucul in fullgaz! Ca motoarele de 100 cai au foat inventate pentru fluvii largi si uz marin, si nu pentru 3 cazi puse in lungime. Ca nu ma intereseaza absolut deloc ca Guta sau Vijelie sunt Gigolo, ca bate-n poarta cineva, aseara la usa sa! Ca , daca e iar politia, ce sa se faca, ca iar il ia! Eu vreau sa ascult linistea, sa ma deztrabalez in salbaticie, sa prind ceva pesti si gata...
Ca veni vorba...pana seara o platica. Mica. Si cam slabuta. Un avat, din cand in cand. Atat. Iar cand au venit tantarii, fuga in cort. Fara baie! Ca un bolid d-ala nu poate sa puna frana! Si din orice parte ar fi venit, un unghi mort tot prindea...Si o elice in cap ar fi fost ultima chestie...
Ati auzit de d-astia care mor in accidente prin Delta? D-aia mor! Si, sa ma ierte Dumnezeu, si-o cauta cu varf si indesat....
Dimineata ne-am trezit in bubuituri. Avatii sareau nebuneste in confluenta. A urmat momentul ala unic, ce tine jumatate de ora...Cum aruncai, atacul era instantaneu! Brusc cadeau toate teoriile din reviste de specialitate...ca auriu merge numai la avati daca soarele bate in 25 grade, galben e efectul Purkinje, iar seara numai vobler cu icre. Au prins naluci care niciodata nu mi-au adus vreo tacanitura, daramite atac!
Prindeai in prostie...
Am tinut 4-5 avati de ciorba. Curatare si gata! Abia asteptam sa simt iar gustul acela inconfundabil...asa-i ca va lasa gura apa?
Dupa 10, a inceput sa traga carasul. Exclusiv la ...paine! Pluta se lasa usor, aveai impresia ca dai la copca. Acea mica tresarire si usoara scufundare a batului de chibrit. Intepai si pestele se dadea batut. Fara lupta. Cred ca si un caras de balta s-ar fi zbatut mai mult...
S-a prins cam 4 kg toata ziua. Maxim 5 kg. Un caras pe juma de ora. Iar ciorba a fost de nemancat, doar de sorbit. Pai erau oase si in cartofi...
O privire catre Emil si eram intelesi. Era ora 3...la 5, plecam! Unde? In Crisan! Unde? La confluenta...De ce?
Pentru somoteii aia de 1 kg....
Cu o seara inainte am observat niste lipitori ce veneau la lumina..Bineinteles ca le-am arestat imediat. Si niste neni care, pesemne, dadusera inaintea noastra, ne-au facut si o surpriza foarte placuta! Au lasat vreo 5 coropisnite vii intr-o cutie.
Mai aveam maxim 10 rame...aveam si doi carasi mici...era de ajuns!
Drumul a tinut 10 minute. Cu doi insi, barca zbura! Dar imediat ce vedeai oameni ce pescuiau din barca, trebuia sa o lasi mai incet. Si apoi plecai iar! Ce simplu...
Am ajuns la confluenta. Dragilor, plecati fix de langa complexul ala mare. Cu doua barci pe uscat! Unde scrie...Canalul Dunarea Veche! De acolo si pana in Sulina sunt 100 metri! DE ajuns.
Monturile in apa! Bleuk! Bleuk!
Bum! Atac! 3 kg! Bleuk! Bum! 3 kg! Bum! 2 kg!
In 5 minute!
Emile, gata! Hai inapoi!
Un telefon si apa fierbea. La fel si gratarul! Urma cea mai copioasa masa!Stiti, cand stai pe liber mai mult timp, tinzi sa recuperezi in ultima zi! Indiferent cat eram de beti, de voiosi, de galagiosi sau linistiti, un singur lucru stiam...nu vom mai veni niciodata la Mila 23!!!
Drumul inapoi e cel mai ciudat. Pe de o parte regreti ca pleci, pe de alta abia astepti un dus cald si o masa d-aia, cu multe e-uri...Ca imi venea sa pup tramvaiul, asta e alta poveste...
Si totusi, la Murighiol, nu m-am putut opri sa nu ma revolt pana in ultimul fir de par! Bai frate, atata prostie si taranime nu am vazut...
Acolo e un nene mare. Il stiti...eu l-am vazut de fiecare data. Are o barca mare, un motor de 9 cai si pacaleste oamenii ca doua ore in rezervatie sunt numai bune de oferit contra a "sase suti...De lei, bineinteles. Noi!
Asta nu ma deranja. Ca unii oameni sunt atat de prosti cat sa plece cu asemenea indivizi, e treaba lor.Ca nu isi dau seama ca o barca de lemn, lotca pescareasca, nu e e buna pentru transport de persoane, iar e treaba lor. Ca fara veste de salvare sunt in mare pericol, nici asta nu au cum sa stie...
Dar un baiat din Brasov isi lasa barca pe unica rampa de lansare. Cu greu! Ca rampa are un unghi facut si gandit de prosti ca taranul asta. Cand mai avea un metru sa ajunga la apa, atat peridocul cat si masina fiind in rampa, vine asta cu toata puterea celor 9 cai paraitori si se pune chiar ina fata peridocului. Era prea prost sa isi dea seama ca norocul cel mare a fost ca baiatul de la volan l-a vazut si a pus frana instant! Abs-ul a intrat si s-a evitat o belea! Datiii!!! Datiii!!!tipa idiotul!
Toti au iesit sa vada ce s-a intamplat...nimic nu se intamplase..barca trebuia sa stea pe marginea rampii pentru ca trebuia sa se incarce cu doua persoane. Atat! O masina ramasese in rampa, cu franele blocate, cu pietre la roti, ca un lipovean prost nu vroia sa isi dea pescareasca din capatul rampei.
Domnule, a incercat baiatul , va rog sa ma lasati si pe mine sa bag barca, apoi plec! Datiii! tipa asta! Pana la urma a inceput scandalul!
Bineinteles ca v-ati enervat!Mie mi se urcase sangele in cap! N-am mai rezistat si m-am bagat!
Ideea era ca a fost cat p-aci sa iasa rau! Pentru toti! Noroc ca apele s-au linistit de la sine. Deja aparusera cativa baieti de acolo, iar noi puseseram mana pe ...niste chestii! Si le-am fi folosit! Fara cea mai mica ezitare! Asta nu pentru ca era un lucru intelept, dar pentru ca eram turbati de furie...
Despartirea a fost amicala! Am baut si o bere. De caciula. Si a ramas ca ma duce la niste locuri bune. De biban. Eu i-am promis ca ii aduc niste clienti. Mi-a dat telefonul. Si mi-a promis si un comision. Iar eu i l-am dat sefului meu! Asta inainte sa plec de la vechiul loc de munca.
L-am sunat apoi pe nea ala si i-am promis ca vine unul, Popa, cu prima ocazie. Si daca il baga sub vreun plaur, ii fac cadou barca...
Drumul pana acasa a durat fix 10 ore. Ca traseul a fost Murighiol, Tulcea, Slobozia, Calarasi, Oltenita, lasat barca la apa, luat peridocul si dus la reparat.
M-a mai costat 2 cauciucuri. Pe 15 ale lunii septembrie baiatul din Oltenita m-a sunat. Mi-a multumit inca o data ca am inabusit totul atunci si m-a anuntat ca banii intrasera in cont. Totul se sfarsise cu bine.
Peste o saptamana eram la pescuit pe Dunare. Dupa jumatate de ora aduceam la barca primul somn postdeltaic....
Avea 10 kg!
In incheiere, duceti-va in Delta Dunarii! Nu aveti incredere in nimeni si bucurati-ve de orice moment!
Sulina e superba, la fel si Sfantu'...Murighiol, Crisan. Chiar si la Mila mi-as dori sa fiu acum. Si sa beau o bere cu idiotul. In fond, face parte dintre noi. L-as imbata bine si apoi l-as lua sa imi arate locuri. Sau sa ma plimb cu el. Inainte sa ne despartim mi-a povestit niste lucruri si mi-am dat seama de unde vine atata salbaticie...El era decat o piesa intr-un angrenaj...
La anul plec doua saptamani la Atlantic! Franta... Apoi, daca mai am bani... din Oltenita pana in Sulina. cate 60 km pe zi. Sunt fix 430 km.
Va multumec pentru ca ati avut rabdarea sa cititi aceste randuri ...Si iertati-mi eventualele greseli gramaticale...
Se mai intampla...
Mihai Străulescu.

...............................................................................................................................................

Nici nu ştiu cu ce să încep. Nici nu am ajuns bine acasă că deja îmi este dor de deltă. Oare ce să fie? Vro boală? Cum s-o numi? Cred că Virusul deltei. Provocă nostalgie, provoacă lehamite de gălăgie, de stres, de aglomeraţie, de aer nerespirabil, de sirenele şi de promisiunile aleşilor şi ale altora, de televizor,de asfalt încins de, de ,de ……………Am încercat ceva leac dar fără folos. Singurul ar fi încă o deltă cît mai curînd.
Aşadar totul a început în iulie cînd am fost pe Şontea. Toţi participanţii de atunci, am căzut de acord ca următoarea ieşire în deltă să fie în august. Nu mai rămîsese de stabilit decît data. Aşa că în scurt timp am stabilit şi data: 18 august. Cît de greu a trecut timpul nu mai spun. Dar cu nopţi nedormite, petrecute mai mult în minunata sferă a viselor, cu scene imaginare din deltă, a sosit şi ziua mult dorită. Planul era conceput pentru 10 zile. Locaţia se învîrtea undeva în jurul Milei 23. Nu fusese stabilită la fix. Pe 18 august, dimineaţa, deşi ora de întîlnire era 7,30, nerăbdarea ne-a adus pe punctul de întîlnire cu o oră mai devreme. La Tulcea, în faţă la sindicate am făcut hora unirii 12 persoane. Bucureşteni, ieşeni şi nu în ultimul rînd clujeni. Am avut în mijlocul nostru pe distinsul poet Ion Mureşan din Cluj Napoca ( Muri pentru noi toţi participanţii). Am mai făcut ceva cumpărături şi în jurul orei 9,15 rapida lui Ina, dotată cu un Yamaha de 250 CP era pregătită pentru a prelua cei 12 plus un mare maldăr de bagaje. Deşi rapida este destul de mare, majoritatea pasagerilor au stat în picioare din cauza bagajelor. În sfîrşit am demarat în trombă şi după 40 de minute eram pe Şontea. Erau vizate locurile din apropierea intersecţiei Canalului Şontea cu Olguţa spre lacul Fortuna. Cînd ajungem acolo era ful de turişti. Întoarcem şi pornim spre locul unde am stat în iulie şi unde am obţinut rezultate foarte bune. Ocupat şi acolo. Trişti, înaintăm pe Şontea spre Mila 23. Acostăm unde am găsit un loc mai bun de campare. Începem marea debarcare. După o oră realizăm mai bine că nu era pe placul nostru. În sfîrşit, Ina cu şalupa plecase. Nu mai aveam ce face. Între timp şi-a făcut apariţia şi prietenul meu Vanea din Mila 23 care pe lîngă alte acareturi a adus barca la care am ataşat motorul. Am trecut la amenajarea taberei ajutaţi şi de gradele palincii, a vinului şi a berii. 8 corturi şi 2 pavilioane. Din ce în ce mai sleiţi, trecem la amenajarea locurilor de pescuit. Cu ajutorul sonarelor am constatat că nu am fost inspiraţi în alegerea locaţiei. Din trişti am devenit şi mai trişti. Cele ale gîtului nu mai aveau efectul scontat. Din contră ne întuneca mintea şi ajunsesem să dăm în plîns numai cînd priveam tabăra şi gîndeam că trebuie strînsă şi mutată. În sfîrşit, spre seară, de comun acord am stabilit să ne mutăm. Unde şi cînd ? Stabilim intersecţia Litcov cu Canalul Crişan. Cînd? A doua zi. Îl sun pe Ina cu şalupa şi îmi spune că este ocupat. Poftim belea. Stabilesc cu el să trimită alte trei şalupe mai mici. Aşa a trecut prima zi. A doua zi, cu tristeţea nemascată am început strîngerea taberei. Linişte. Lipseau decît lacrimile şi lumînările. Înjurăturile erau la ele acasă . Mai ceva de cît atunci cînd a ratat Mutu 11 m . Eu am umplut barca cu ceva bagaje şi în jurul orei 10 împreună cu Adrian am plecat spre Crişan şi de acolo pe Canalul Crişan spre Litcov. Am făcut o escală la Mila 23 unde am fript ceva bere apoi dăi bice. Căldură mare . Soarele contribuia din plin la sporirea debitului înjurăturilor. În sfîrşit la 13, 30 încercăm să acostăm pe Canalul Crişan. Locurile, majoritatea ocupate. Lume şi ambarcaţiuni ca la balamuc. Găsim un locuşor în pădure. Acostăm. Resturi proaspete de mîncare. Cărbunii încă fumegau. Resturi proaspete de fripturi , salam, costiţă, caşcaval, brînză, conserve, roşii, ardei gras, pîine etc. Exact cum se stătuse la masă. Toate strînse la un loc iar in mijlocul lor trona un mare mare căcat. Am trăit şi trăiesc şi acum cu impresia că acei nesimţiţi au şi acasă pe masă un asemenea căcat la care se închină înainte de masă. Spurcată naţie de om. Fără cuvinte. Cu înjurăturile de rigoare am făcut o baie apoi am trecut la aşteptarea grosului taberei. Sună telefonul. Fratele meu mă anunţă că a fost schimbată locaţia. A fost stabilit să aşezăm tabăra pe Dunărea veche braţul care pleacă de la Crişan. Leşinaţi, lihniţi de foame şi soare pornim înapoi spre Crişan. În jurul orei 16,30 în dreptul la Lebăda facem dreapta şi intram pe Dunărea veche. După un km. zărim colegii . Acostăm . Un loc de campare ca-n poveşti. Pădure pînă la marginea apei. Cîte o rază de soare ajungea la noi cu greu din cauza perdelei de crengi. Copacii căzuţi în apă pe toată lungimea canalului, roşi de apă şi vînt aduceau cu scene de film preistoric. La o jumătate de metru de mal apa avea direct 4 m. Fară prag ceva. Direct. Un loc excelent din toate punctele de vedere. Coborîm din barcă, mîncarăm cîteva beri să ne revenim şi să-i ajungem pe majoritatea, apoi aşezatul taberei. Înainte de asta am jurat că nu mă mai mut indiferent de situaţie. În sfîrşit am trecut la sonare si la nădire. Am nădit, apoi am trecut la nădirea sufletelor noastre. Un vin alb de Cotnari îndoit cu apă. Toate ţinute la fulgi de gheaţă proveniţi de la cherhanaua lui Ina. Acesta făcea aprovizionarea taberei din doua in doua zile cu gheaţă. Noaptea, avînd în vedere efortul de peste zi, a venit mai devreme. Toţi eram vlăguiţi. Unii nici nu au mai nimerit corturile. Aerul pur, liniştea dar mai ales licorile au tras mai din timp obloanele peste ochii noştri. Aşa a trecut şi a doua zi. Unul din 13 mai rezista totuşi. Era Alin care avea locul de pescuit cam la 100 m mai sus. Dimineaţă, capturile lui aveau darul să ne dea speranţă . 2 crapi la vro 7 kg şi doi ciortani la 2 kg. La 5 în tabără era deja forfotă mare. Se făceau planuri, momeli, monturi etc. Îl sparg, îl rup, îl înebunesc, îl, îl, îl ……… Se împart şi sarcinile privind gospodărirea taberei. Bucătar, inegalabilul Victor. Încet încet canalul prinde viaţă, lipovenii şi turiştii alergînd de colo colo cu bolizi care de care mai luxoşi şi mai puternici. Pe locul 1 Vîntu. Şi la nesimţire tot el conducea. Nu încetinea cînd ajungea în dreptul nostru. Din contră accelera. În sfîrşit încep şi capturile pentru ai noştri. Ciortan, şalău, biban, caras, roşioară . Voie bună, biciuită de la spate de palinca lui Muri şi Alin. La prînz maistrul Victor a aruncat pe disc 5 kg de pastramă de berbecuţ. Se mai auzea din cînd în cînd: dă-mi şi mie sticla. Restul linişte. Trecem iar la pescuit. Aşa a trecut şi ziua a treia. A venit seara. Iar planuri în jurul focului de tabără. Nelipsita şoricioaică făcea naveta din mînă-n mînă. Voie bună . Mai un ţipăt după minciog, mai un clopoţel, mai un piuit de senzor, mai o înjurătură cauzată de un rateu, mai un rîset, mai un banc, mai o povestire a poetului Muri, înaintam spre dulcele miez al nopţii. Fratele dă semne de temperatură. Frisoanele lui mă cam îngrijorează. Îi dau un algocalmin şi un antinevralgic. Nu cedează. Din contră. Pun pe el două pături şi deşi era la o jumătate de metru de foc, tot tremură. Îl bag în cort, îl învelesc şi îi mai dau o fiolă de algocalmin. Cedează temperatura pentru scurt timp. Transpiră abundent. Dimineaţă îl urcăm în barcă şi împreună cu Dan plecăm spre Mila 23 pentru a-l lasă la Vanea. Cu o saună şi ceva medicamente gîndeam să-l pună pe picioare. Greşit gîndit. La prînz a fost luat de o şalupă rapidă şi urgent la Tulcea, apoi la Bucureşti. La ora 20 era internat de urgenţă cu pneumonie. O tristeţe a cuprins întregul colectiv. Asta a fost. Eu cu Dan am revenit la tabără după ce am făcut o cură de bericioaică. Am continuat cu pescuitul. În această zi Dan a fost de serviciu la bucătărie. Cum nu se putea astfel, a venit şi nelipsitul şi aşteptatul borş de peşte. Crap, ciortan, şalău, caras, biban, roşioară au dat deliciul borşului. Parcă eram la înmormîntare. Se auzeau numai zgomotul produs de liguri în contact cu fundul castroanelor însoţit de plescăitul deliciului. Apoi iar program de voie. Pescuit, odihnă, baie etc. Seara la fel. Voia bună îşi făcea simţită prezenţa în permanenţă. Capturile la fel. În acea noapte am avut parte de o scenă frumoasă. Întinşi în corturi, am fost speriaţi de ceva zgomot de picături de ploaie în condiţiile în care la culcare admirasem printre ramuri cerul plin de stele. În sfîrşit asta este am zis. Dimineaţă cînd am ieşit din cort o scenă bacoviană acoperea decorul. O ceaţă densă, umedă. Pomii cu crengile plecate plîngeau de zor. Nu era ploaie. Era condens. A mai trecut o zi. Repede. Nu ştiu cum se face dar acolo nu îţi dai seama cum trece ziua. Sau mai bine zis îţi dai uşor seama că trece prea repede. Ziua a patra. Iar dimineaţă. Acelaşi program normal. Facem un inventar şi constatăm că mai trebuie cîte ceva d-ale gurii. Urcăm în barcă eu şi Dan şi în o jumătate de oră eram în Crişan. Dar vezi că Ăl de sus ţine cu păcătosul. Am acostat exact la o pensiune pe marginea Dunării unde avea bere la halbă Tuborg . În faţă aveau un ponton acostat, cu mese la umbra unor sălcii. Trai pe vătrai. Halbele transpirate curgeau mai ceva ca Dunărea la Sulina. După 4 porţii, cu piaţa făcută am pornit spre tabără. Repede, Victor pregăteşte 5 kg de ceafă de porc. După masă am constatat că am degetele la mina dreaptă mai subţiri. Nelipsitul vin. Iar seară, iar noapte, iar trofee, iar planuri etc.
Ziua a cincia. 4 ieşeni au plecat spre casă. A venit Ina şi în o oră erau la Tulcea. Am mai rămas 7. În meniu aveam crap părăjit şi crap la proţap. Doi crapi a 7 kg au luat drumul oaselor. Îmi venise rîndul la bucătărie. Pe cel de prăjit l-am făcut file iar pe cel de proţap l-am despicat pe spate şi l-am înfipt în lung pe două ţoghii de lemn. Linişte ca pe front. Şpriţul făcea naveta la gură lăsînd un zgomot foarte plăcut în urmă. Aveam programată o fugă şi la bere. Avînd în vedere că în barcă nu încăpeam mai mulţi de 4 făcusem un orar al curselor spre Crişan pentru ai putea satisface pe toţi. Nu ştiu ce a fost în ziua aia dar cînd am sosit din Crişan parcă băusem un butoi nu 4 – 5 halbe. Toţi aveam fabrica de rulmenţi în cap. Am căzut morţi. Pe seară toţi ne întrebam ce a fost cu noi. Ce mai, zilele treceau şi începusem să ne gîndim la plecare. Încet, încet tristeţea a luat locul voioşiei şi bunei dispoziţii. În ultima seară cînd am început să stîngem din lucruri era linişte. Mai răsuna cîte o poantă dar nu prea avea reacţie în mijlocul nostru. Cea mai frumoasă a fost spusă de Alin. Cu dulcele glas ardelenesc şi cu acea vorba de copil a anunţat : măi eu peste 10 zile revin cu nişte prieteni şi cred că tot aici voi campa. Cele spuse a avut efectul unui anestezic asupra tuturor. Îmi venea să dau telefon acasă să îi anunţ că mai rămîn. Vorbisem cu Ina să vină să ridice tabăra pe la 10. Conştienţi că urmează o zi grea, ultima seară a fost petrecută în jurul focului, cu urările şi promisiunile de rigoare, udate, cu ultimele rămăşiţe provenite din scurgerea unor recipiente aruncate nu cu mult timp înainte. Cu paşi înceţi, fiecare luăm drumul cuibarelor. Mă simţeam ca un copil care este pus să doarmă la prînz. Cu chiu cu vai somnul nu a venit decît pe la 2. Dimineaţa la şase, Alin a sunat gongul . Cînd ieşim din corturi, observăm două exemplare de crap de 7 kg. capturaţi în ultima noapte, aruncate în mijlocul taberei. D-ale lui Alin ce mai. Am continuat să strîngem ce mai rămîsese în linişte. La ora 8 eu am suit în barcă şi am plecat spre Vanea la Mila 23. În o oră eram acolo. L-am luat pe Ina şi la 9,30 eram la tabără. Băieţii erau ca la şcoală. Cuminţi, aliniaţi pe mal în linişte, aşteptau şalupa. Regretele despărţirii de aceste minunate locuri se citeau în tăcerea lor. O privire asupra chipurilor era de ajuns pentru a descoperii starea de spirit. Oare de ce ? Am încărcat bagajele şi la 10 plecam spre Tulcea via Mila 23. Am vorbit cu Ina să meargă mai încet să prelungească cît mai mult minunatele clipe. Dar chiar încet şi Tulcea şi-a făcut apariţia. Iar cîrcă, iar regrete, iar îmbrăţişări şi strîngeri de mîini. Fiecare pe drumurile lor. Ieşenii prin Somova la Galaţi, clujenii prin Măcin, Brăila, Buzău iar eu singur spre Bucureşti. Oare ce ne leagă pe noi? Colinele Dobrogei accentuează melancolia şi odată cu ea regretele că timpul este prea scurt cînd este vorba de fericire. Oare ce ne leagă de aceste locuri minunate? Sunt multe dar….pentru a descoperii mai trebuie să mai facem o ieşire. Cînd? Cît de curînd. Deja se lucrează la date.
Cam atît.
Iată şi personajele: subsemnatul, fratele meu Jan, Dan cu fiul Vlad, Adrian, Victor cu fiul Mihai, Ion, Adi, Sergiu, Alin şi nu în ultimul rînd Muri.
Valentin Petrovici.

.............................................................................................................................................


Cum m-am obisnuit ,dupa litoral am dat o fuga la prietenii mei de la Pensiunea Puiu din Dunavatul de Jos, cu toate ca si ei si-nca o cunostinta mi-au spus ca fac excursie de placere pentru ca au fost inundatii in moldova si apa este crescuta ,sansele de a prinde oarece peste mai mare fiind egale cu zero(sau prin apropiere). Asta se intampla intr-o Duminica, mai exact pe 3 August 2008. Tot drumul de la Tulcea la Murighiol era o coloana imensa de autoturisme cu directia spre casa. Asta insemnand ca in weekend a fost o aglomeratie de nedescris, mai ceva ca la mare.Am fost totusi mirat ca am mai gasit ceva momeala la rond, dar la un pret ce nu avea nici cea mai mica legatura cu calitatea!!!(rame lesinate la pret de icre de stiuca ,coropisnite epuizate la pret de salau si cu banii dati pe o mamaliguta microscopica si tare ca betonul de trei zile puteam sa-mi iau un tort diplomat). Invatatura de minte , ca nici un an nu seamana cu celalalt. Bineinteles ca fiind an electoral ,drumul dintre Murighiol si Dunavatul de Jos a ramas la fel de impracticabil ca anul trecut. Dar ce naiba, de abia s-a obisnuit mecanicul sa-mi schimbe arcurile si amortizoarele cand ma intorc din Delta. Am ajuns totusi pe la pranz, cu masina alba in loc de rosie si cu un zgomot suspect de mare de la esapament, dar am ajuns intregi!!!
Cum am ajuns,am admirat noul corp de cladire de trei margarete unde s-a cazat jumatate din trupa mea intr-o camera cu un confort si lux de nu se poate. Pacat ca sunt doar doua camere in toata cladirea ,parterul fiind rezervat patronilor.
Dupa atata admiratie am alergat la magazin sa-mi fac provizii de bere si de bere (la Carrefour in Constanta nu aveai nici macar loc in parcare) si am facut un drum pe dig. Care dig era atat de plin de pescari, ca de abia aveam loc sa trec cu masina daramite sa gasesc loc de pescuiala. Am oprit la marea majoritate a colegilor in ale pescuitului ,care sufereau mai mult ca mine, ei fiind de mai multe zile pe acolo avand niste juvelnice atat de goale, ca aveau si semnul “interzis sub 18 ani “pe ele. Motivul (scuza de rigoare) era aceeasi:apa mare si murdara. Dar, cum stim toti ,in fiecare telenovela ,Esperantza moare ultima ,asa ca m-am intors la “Puiu” si am inceput sa-mi fac planuri si forface. Nici nu se luminase de ziua cand eram in picioare ,cu o tensiune arteriala de neinchipuit pana la ora 8 cand s-a trezit si restul familiei (ca-asa e-n tenis) . Cu nervii la pamant si sculele in portbagaj am pornit la aventura ,ca doar eram convins ca EU o sa fiu cel ce va sparge gheata , si ma voi intoarce triumfator cu peste!!!!!!
Deceptie!!!!, Doar o platica la undita , lansetele stand nemiscate ca intr-o pictura . Dar ce, maine nu e o zi?
Am vorbit cu Ionut,care la randul sau a vorbit cu cineva sa inchiriez o barca cu rame sa ma duc pe lacul din spatele satului. 50 lei ziua, fac si sport , ma plimb si in natura si mai prind si peste. Ce vise frumoase nu-i asa?
La fel , desteptarea la 4, plecarea la 9 , directia spre lac incepand de langa biserica. Distanta de parcurs, cam o jumatate de ora dupa spusele lui Ionutz. Dar ma intreb si acum,,, de ce nu mi-a spus ca el a aproximat cam cat face o barca cu motor !,!!! In fine ,am inconjurat tot Dunavatul , observand ca pe o latura nu am vaslit de loc, tinand doar directia fiind dus de curent si intrebandu-ma cum voi ajunge inapoi.
Am ajuns pe lac.! O splendoare!!!!!!!!!
Cum ii sade bine calatorului si pescarului de asemenea, ma ancorez de o margine de stuf cat mai in apropierea canalului de intrare pe ghiol pentru a nu fi surprins cand si daca se schimba vantul ca or sa o ia la plimbare plaurii si daca or sa astupe intrarea o sa trebuiasca sa sun “un prieten” sau la 112. fiind singura cale de acces in lac Dupa ce am nadit si am inceput sa adunam rosioare de toate dimensiunile (am un juvelnic cu plute cu plasa rara si nu retine decat ce e legal, restul se elibereaza singure,un fel de sita care retine ceea ce e mai mare) am reusit sa-mi dau seama ca sotioara mea nu a luat decat o sticla de apa de 2 litri pentru noi trei!!!!!!Asta in conditiile ca eu oricum beau cam doi litri de apa pe ora in efort de tras la rame, iar ei doi (fiimiu si jumatatea mea)mai consuma si ei vreo doi litri!!!
In asemenea conditii , dau vina pe vant ca si-a schimbat directia si aduce plaurii spre intrarea in lac , si o iau repede (as fi vrut eu) inapoi la pensiune. Dupa aproape doua ore si ceva am ajuns inapoi doar cu o galeata de rosioara si vreo 5 kg. din “prosperitate” lipsa. Bine ca am avut pantalonii cu elastic ca altfel ajungeam in chiloti…Am slabit mult mai repede decat daca ma duceam la sala!!!
De suparare am fost pe seara pe canalul din spatele bisericii (cel inchis) si ne-am jucat la carasel ,cam doua galeti in o ora si jumatate, pana la urma cea mai mare captura fiind o testoasa careia i-am facut buletin de Bucuresti.
Cu tote eforturile gazdelor am plecat spre casa doar cu albitura congelata..Am umblat cam pe la totipescarii dar cu acelasi rezultat,, e apa mare si tulbure si nu se prinde nici la plase!!!!! demonstreaza ca sunt niste oameni deosebiti ,care iubesc Delta ca si cum ar fi nascuti acolo!!!!!!!!
DAR LASSSSSAAAA CA VINE SI CONCEDIUL DIN SEPTEMBRIE !!!!!!!!!!!!!!!!!!
Multumiri inca o data lui DAN si RODICA de la Pensiunea Puiu , care chiar daca sunt bucuresteni
Dumitru Mihalache.
Ultima oară modificat 06 Noi 2009, 14:51 de către Valentin Petrovici, modificat 1 dată în total.

Valentin Petrovici

Re: RETROSPECTIVĂ POVEŞTI PESCĂREŞTI

Mesajde Valentin Petrovici » 06 Noi 2009, 14:24

Of Doamne putem posta iaraşi fară sa avem inima cuprinsă de teamă că vom fi şterşi. Să o facem cu plăcere. Să comunicăm iar cu prieteni. Mulţumesc încă o dată tuturor pentru această facilitate. Dacă tot suntem aici am şi eu o povestioară.
Eram in anul 70. Clasa a VII. Conform practicii, cum am luat vacanţa de vara a doua zi eram in trenul spre Eforie Sud unde aveam sa rămin pină în 10 septembrie. Verişorii mei mai mari cu 10 respectiv 8 ani abia mă aşteptau. Eram un ucenic pentru ei. Cum primeau o sarcină de la piratul (tatal lor şi unchiul lor) aceasta era redirecţionată către subsemnatul, termenul de aducere la îndeplinire fiind scurtat la jumătate. Nu puteam negocia absolut nimic cu ei avînd in vedere că orice depaşire cu mai mult de o suta de metri a perimetrului aferent casei era condiţionat de consimţămîntul lor. Orice încercare a mea de negociere era sancţionată cu flotări sau cu umflarea cu pompa a unei camere din spate de tractor ce în prealabil o desumflau ei. Camera respectivă o foloseau ei la pescuit in faţa digului mare . Şi intrau cam 3000 de pompe. Dar cea mai dificilă sarcină consta în colectarea de doua ori pe zi la prînz si seara de la cantina Orizont a 5 ghiumuri de resturi alimentare si hrănirea a 5 porci care se aflau „cazaţi” la pescărie în pădurice. Făceam orice avînd în vedere că tentativele mele de a urca in barca lui piratul erau legate de raportul verişorilor. Intr-o seară piratul îmi da ok-ul pentru a doua zi. Deci urma sa fac parte din cei patru membri ai echipajului. Barca fiind mare de 22 de cravace numărul echipajului era de patru. A doua zi la trei jumătate eram in piciore în aşteptarea noilor ordine de la piratul. Adică ce urma să car pîna la pescărie. Am luat caruţul cu mîncarea porcilor în primul rînd şi restul bagajelor şi dăi tălpi. Trebuia sa mă grăbesc avînd în vedere ca piratul venea cu bicicleta si exista pericolul să rămîn pe mal. Ajung dau mîncare la porci si merg la baracă. Cara Vali toate bagajele la barcă ( si Cezar stie ca nu erau puţine) apoi dă barca la apă cu restul , aşează iar traversele să nu le ia valurile si visul imi este împlinit. Eram pe mare. O fericire greu de descris . Pluteam de fericire. O cotim spre Costineşti la doua rînduri de rame cu piratul la cîrmă. Eu unde era cel mai rau la ancoră. Facem prima ancoră la platformă aflată cam la 500 m de coada vaporului unde încă mai cădea frumosul si gustosul hanus. Era peşte din belşug . Hanus, caiele si strunghil. Mari, frumoşi. Bancurile, poantele, başcălia erau la ele acasă. Pîna pe la 11,30 fiecare avea in jur de 25 de kg. Piratul ca de fiecare dată cel mai mult. Era avantajat de faptul ca avea un tremur permanent la mîini destul de mare şi astfel firul de meşină era mişcat în permanenţă. Tremurul respectiv agăţa peştele imediat cind trăgea. Toţi mulţumiţi. Piratul dă semnalul plecării , se strîng sculele, eu abia deslipesc ancora care avea cam 500 m de parîmă la apă , punem pînza si dăi tălpi. Pînă la punct tot băşcălie si miştouri în acelaşi timp fiecare rînduindu-şi bagajele inclusiv peştele. Acostăm primul care sare la apă fiind eu. Aşez repede traversele , fixez barca pe role, fug iau cablu de la vinci, fixez pe virful bărcii, fug la vinci dă manivele pînă pot coborî piratul si restul pe uscat sa nu se ude de săracii de ei. Cară totul la baracă, spală barca în interior , aşează totul la locul lor pentru a doua zi . Mulţumit, dar frînt de oboseală predau peştele piratului in vederea valorificarii. Era cam in jur de ora 13. Verişorii imi adusese mîncarea la rîtani . Trebuia decit sa o vărs în troc. Tot trecînd prin dreptul lor piratul aruncă şi o privire la ei şi constată că nescesită curaţenie deşi mai era loc. Îmi transmite ordinul, în funcţie de rezultate urmînd să primesc avizul pentru a doua zi. Iau galeţile,lopata si mătura de la baracă şi încep a cara apă de la mare. Cocina era băgată în pădurice pentru a face umbră la rîtani. Erau micuţi. Cam la 30 kg. Intru la ei şi încep munca de jos. Îmi ieşea pescuitul pe nas. Din neatenţie şi mai ales din oboseală ating baţul care ţinea uşa de la intrare si îmi scapă porci. Na pe dracu. Încerc să-i grupez dar nu reuşesc. Doi intr-o parte restul în altă parte. Nu trecea nimeni pe acolo să mă ajute. Pomii erau plini de ţepi lucru ce se putea vedea foarte bine pe corpul meu acopeit numai de …..slip. Reuşeam să bag 3 in ţarc dar pînă sa fug dupa ceilalţi trei ieşeau iar. La un moment o cîrmesc spre Tuzla. Si duşi au fost. Iaca belea pe capul meu. Nu mai aveam ce face. Eu nu puteam să intru după ei în pădurice avînd în vedere că aceasta devenea deasă şi îmi făcea accesul imposibil. Am început să alerg pe malul mării mai mult după zgomotele acestora. Eram terminat. Ajunsesem aproape de farul de la Tuzla şi pierdusem urma ritanilor. Cam 2 km de la cocină. În acel timp o barcă se întorcea spre pescărie în apropiere de mal . Îi cunoşteam .Barca lui Gorgonea. Gomos ca întodeauna cu femeia dupa el. Încep miştourile de rigoare pe seama mea fară cea mai mica urmă de intenţie de ajutor. M-am dus la capătul păduricii care era în apropiere, cu gîndul să nu se ducă mai încolo. Şi aşteaptă ceva ajutoare imaginabile. Se face 3, 4, 5, 6 . Efectiv nu mai ma gindeam . Ce urma sa paţesc daca pierd vreun porc. Foamea si mai ales oboseala îmi întunecase judecata. Eram disperat. Incerc să dau sens gîndirii. Dau fuga la pichetul de la far în vederea solicitării unui ajutor dar sunt întîmpinat imediat de santinelă şi cu înjurăturile de rigore fac cale întoarsă la marginea păduricii. Gata . Ajunsesem la disperare. Insetat , înfometat, leşinat de oboseala. Parcă aud ceva voci. Prima dată am crezut că din cuza stării mele am iluzii. Dar nu erau iluzii. Salvare, ajutorul se aude strigînd : Vali, Vali. Erau cei doi verişori ai mei . Venise cu mîncarea porcilor pentru seară şi văzînd ca nu sunt nici eu nici porcii au plecat in cautarea mea. Dupa castanele de rigoare în răglie şi şuturile în cur de cuvinţă am trecut la porci. In jurul orei 21 acţiunea de recuperare şi închidere a acestora a luat sfirşit. Rîtanii erau în siguranţă. Nu mai îmi ardea de nici un pescuit. Doar banii rezultaţi din vînzarea peştelui de către pirat a mai reuşit să–mi înece amarul. Cu toate ca piratul îşi oprise comisionul şi urma să dau şi taxa verişorilor am mai rămas cu vreo 50 de lei. Bani mulţi la vremea aia . După o mustrare manuală cu centura încasată de la piratul de cei doi verişori am scăpat de toata corvoada. Nu mai aveau voie sa ma folosească la absolut nimic . Acum ajunsesem să cer eu bani dac doreau sa fac ceva în locul lor. Orice rau are si un bine.
Sărmanii piratul si verişorul cel mic. Dumnezeu să-i aibă în pază. Parca simt briza marii si mirosul inconfundabil de alge si scoici.
Valenti Petrovici.

.................................................................................................................................................

Este una din cele mai triste amintiri din viaţa mea. Ora 18 în seara zilei duminică 23 iunie 2002. Împreună cu fratele meu am revenit dupa o săptămînă de deltă. O săptămînă de vis cu rezultate pe măsură. Eram încîntaţi. Deja făceam planurile pentru o viitoare escapadă. Oprim la mine descarc bagajele şi încep a rîndui toate cele inclusiv prada. Obosit . De la 4 treaz , toată ziua pe drum, şi la volan. Încerc o bere parcă nu intra. Nu avea chemare si mai ales cădere. Renunţ . Încerc o tărie. Parcă am descoperit leacul . Mai iau una şi în jurul orei 23 îmi întind oasele cu gîndul la ziua de mîine. Obosit fiind reuşesc să adorm cu greu. Luni 24 iunie. Ora 6,00. Sotia si cei doi copii se trezesc si făceau pregătirile pentru serviciu. Şi eu eram treaz dar mai trăgeam de timp în pat. Eram in concediu. Indiferent cît ar fi de frumos şi bine în altă parte dar parcă tot mai bine te simţi în patul tău. Dau să mă ridic pentru a coborî din pat. În următoarea secundă un tremur puternic urmat de convulsii puternice pe partea dreaptă mă transportă în lumea celor drepţi. Nu am ştiut cît am stat aşa dar la un moment dat simt o durere şi îmi revin la viaţă. Era durerea provocată de muşcătura lui fimiu de lobul urechii şi de palmele aplicate pe faţă de ceilalţi membrii ai familiei. Se încearcă a se purta o discuţie cu mine dar a fost imposibil. Nu ştiam absolut nimic despre persoana mea. Nu ştiam nici că seara sosisem din deltă. Mi se voalase tot filmul vieţii mele. Atunci eram născut. După spusele lor am stat în incoştienţă cam 5 minute. Este chemată salvarea şi sunt transportat de urgenţă la Spitalul Militar. Urmează investigaţiile de rigoare. RMN – ul îmi indică o tumoare 4/3 pe partea stîngă a creerului. Recomandarea medicilor : operaţie. Sunt transportat la Spitalul Obreja unde sunt internat pe loc şi supus tratamentului în vederea intervenţiei chirurgicale. În dimineaţa zilei de 1 iulie clipa cea mare. La ora 10 sunt transportat la blocul operator. Operaţia a durat 6 ore fără 10 minute. După trei zile petrecute la reanimare în stare de inconştienţă sunt adus pe rezervă. Profesorul îmi face o pregătire asupra celor ce urmează. Nu mi-am dat seama unde bate. Eram ţinut pe sedative la pat. A doua zi soţia imi pregăteşte masa sub privirile mele admirative . Dumnezeu s-o odihnească a stat în permanenţă alături de mine. Observ ca încearcă să-mi puna tava în pat. Refuz fiind dornic de a mă ridica din pat. Ea ezită eu insist. În momentul cînd încerc să mă ridic din pat simt că ceva nu este în rgulă cu comenzile mele. Am crezut că sunt legat de pat prima dată . Am realizat ce se întîmplase. Partea dreaptă îmi era paralizată. Mîna total iar piciorul în proporţie de 80 %.
Un urlet puternic a cuprins tot etajul trei urmat de hohote de plîns. Eram o legumă. În sfîrşit împăcat , cu gîndul am um început tratamentul de recuperare cu un profesor de chinototerapie. Deşi îi umpleam buzunarele şi depuneam eforturi rezultatele întîrziau să apară. După două săptămîni de comun acord cu profesorul părăsesc spitalul fiind transferat la Spitalul Militar - Secţia recuperare. Am fost repartizat la o profesoara căreia îi mulţumesc în fiecare seră înainte de culcare şi mai ales cînd sunt la pescuit. Tînară dar profesionistă. Dură dar calda la suflet. Am început încet sub încurajările ei. Eram ferm convins că nu voi mai reuşi recuperarea. Mă încuraja mereu. Lucra separat cu mine deşi era foarte ocupată cu sportivi de performanţă, mai ales fotablişti. Îi spun că sunt un pescar înrăit şi avînd în vedere ca nu o să mai pot pescui o să-mi vînd sculele. Atunci a dat pariu cu mine că o să pot pescui din nou. La început eram ţinut la sală 2 ore pe zi urmînd a creşte treptat. Au început să apară şi primele rezultate. Mişcam puţin mina şi puteam să mă deplasez singur. Atunci am intensificat programul. Patru ore cu ea si patru ore cu schimbul ei fara sa stie ea. Ajunsesem la 8 ore pe zi . În cursul acestor ore îmi treceau prin mînă în jur de 7500 kg . Enorm. Seara înainte de culcare simulam aruncarea cu lanseta. Pierdusem pariul. În două luni reuşisem să recuperez cam 80% la picior şi cam 70 din mînă. Fericit . Radiam de bucurie. Puteam pescui din nou. Avînd în vedere că riscam o smulgere de ligamente sau alte complicaţii îmi recomandă o pauză de o lună . Cu greu accept situaţia. Vineri 29 septembrie ora 10. Fratele vine să mă ia cu maşina. Pe drum eram tacut. Totuşi psihic nu eram total refăcut mai ales că plecasem de lîngă profesoară de care eram legat foarte puternic. Cînd aud bomba. Dumincă plecăm în deltă. Am belit ochii mare la el şi nu ştiam ce să spun. Refuzam să cred că o să fiu în stare să merg pe picioarele mele. Deşi fratele insista am refuzat un răspuns pînă nu vorbesc cu profesoara. O sun şi îi cer părerea. Chiar îmi recomandă o astfel de ieşire cu o clauză : la întoarcere să îmi achit pariul făcut cu ea. În sfîrşit îi comunic fratelui decizia. Sîmbătă toată ziua am stat cu sculele în mină şi cu gîndul la deltă şi mai ales la bunul Dumnezeu. Radiam de fericire. Soţia cu lacrimi în ochi îmi pregătea bagajele. Indicaţiile ei îmi erau repetate la scurte intervale de timp şi începeau cam mereu cam aşa: să ai grjă……….. Nu am putut dormi absolut de loc. Duminică dimineaţa la 5 fratele era la mine. La 5,30 cap compas Tulcea. Au venit niste prieteni de la Mila 23 cu o rapidă si la 11 coboram la Vanea. Am stat cam o oră pe marginea apei. Îmi lăcrimau ochii de fericire. Din vorbă în vorbă se ajunge la planul de bătaie. Vanea dă primele indicaţii. Crap, stiucă şi somn. Eu ezit. Centri mei de comandă nu erau restbiliti. Comenzile erau percepute cu întîrziere. Punerea acestora în practică o faceam mai greu. Îmi fusese afectat şi echilibru . Imi era cam teama să urc în barcă. Mîna stînga preluase majoritate funcţiilor mîinii drepte. În sfîrşit accept provocarea. A doua zi la 6 eram în barcă cu fratele la pădurice. A fost o zi ce nu o voi uita toată viaţa. Un crap de 7 kg si restul somotei. Fratele şi el un crap si somotei. Radiam. La 11 ca urmării oboselii acumulate batem în retragere. Nu am mai ieşit în ziua aia. A doua zi era marea încercare. La ştiucă pe Trei Iezere. Avînd în vedere că trebuia să stau în picioare în barcă l-am luat şi pe Vanea cu noi. O zi trăsnet. Peste 50 de bucaţi de ştiucă . Eram în al nouălea cer. Mîna dreaptă îmi funcţiona mai mult decît mulţumitor. Tăcuţi, în drum spre casă eu aveam ochii plini de lacrimi. Numai natura şi amintirile mă facea să nu izbugnesc în plîns. În sfîrşit. Restul zilelor a decurs conform planului. Pescuit pînă la prînz apoi odihnă. Au fost partide de pescuit de neuitat în urma cărora începusem să uit prin ce trecuesm. A venit şi ziua plecarii spre Bucureşti. Parcă se rupea ceva din mine. Sufletul îmi fusese cuprins de tristeţe. Am avut tendinţa să mai rămîn la Vanea o săptămînă însă am realizat că era imposibil. Deveneam o pacoste pentru ei. În sfîrşit plecăm spre casă. Tot drumul am fost pe gînduri. Amestecate. Eram confuz în gîndire. Nu ştiam ce să fac. Să mă bucur? Redeveneam cel ce am fost înainte. Ajungem la Bucureşti. Imediat îmi revin în minte clipele de la accident. Îmi era teamă parcă. Timpul trece. Revin la Spitalul Militar unde reîncep recuperarea . Muncă şi iar muncă timp de încă 5 luni. Rezultatele pe masură . Piciorul recuperat în proporţie de 95 % iar mîna 80 %. Parametrii suficienţi să pot pescui în continuare. Mi-am platit pariul. O sun permanent pe Cristina, caci asa se numeste profesara şi mă rog pentru sănătatea ei.
Acum după povestea asta pentru a justifica atîta vorbăraie vin şi pun o simplă întrebare . Oare credeţi că eu îmi mai reveneam daca nu eram pescar şi mai ales dacă nu iubeam pescuitul. Eu am ajuns la concluzia că niciodată.
Concluzia: pescuitul este si un excepţional medicament.
Valentin Petrovici.

..............................................................................................................................................

Eram prin clasa a X – a. Îmi păstram obiceiul în privinţa vacanţei . Eforie Sud. Alături de pirat si de cei doi verişori care o dată cu trecerea timpului işi cam luaseră zborul. Se căsătorise. Eu scăpasem de ochii lor. Aveam mai multă libertate în mişcare. Toată ziua eram la pescuit. Daca nu mergeam cu piratu cu barca mergeam la stavride la digul mare sau la chefal la far sau la sanatoriu. Încă mai era peste. La barca lui piratul eram prima rezervă . Echipajul titular era format din piratu comandant, nea Gica degeţel ( nu avea două degete la o mină), Tavi chioru şi nea Emil faraonul ( avea 70 de ani). Un echipaj de handicapaţi care împreună totalizau cam 250 de ani . Împreună cu echipajul tatarilor, prietenii lui Cezar, constituiau sarea si piperul glumelor şi miştocăriilor celorlalte echipaje. Tătarii lui Cezar erau şi ei handicapati şi ţinea la tăvăleala celorlalţi. Pînă să iasă bărcile la apa era nelipsita porţie de rîs. În una din zile piratu mă anunţă că a doua zi urmeaza sa înlocuiesc pe faraonul în echipaj. Bucurie mare ce mai . Noi locuiam pe Negru Vodă în spatele Hotelului Măgura. La 4 dimineaţa am şi plecat spre pescărie cu mincarea si nelipsita sticlă de corăbioară a lui piratul. Am descuiat baraca, am îmbrăcat hainele de barcă şi am început să car bagajele la barcă . Ardeam de nerăbdare să ieşim mai repede în larg deşi ora obişnuită de ieşire era 5,30. Soseşte, piratul se schimbă şi el şi rămînem în aşteptarea celorlalti doi membrii care facea naveta de la Constanţa. Ei soseau in jurul orei 5. Era deja 5,30 şi ei nu apărusăre. Era clar că se matoliseră seara şi nu se mai putea trezi. Cu înjurăturile de rigoare scoase de pirat adresate celor doi, încalec pe bicicletă şi fug după vărul meu Gigi care era liber în acea zi . La 6 eram cu el la barca. Băgăm barca la apă, tot sub înjurăturile piratului. Rînduim toate cele în barcă, ocupăm locurile, piratul la cirmă noi la rame. Marea era linistită ca-n lighean. În larg soarele strălucea deja. Eram în întîrziere fapt petru care debitul de înjurături ale piratului era în creştere. Mai ales că restul echipajelor aveau motive de băşcălie şi miştocărie. În sfîrşit reuşim să trecem de zona periculoasa de la mal şi o cotim spre farul de la Tuzla. Aveam un punct numit rozetă. Facem o ancoră. Slab. Scoatem ancora şi plecăm spre vapor. Fusesem cu o săptămînă înainte şi sosesem rîme negre. Datorită acestora am avut recoltă frumoasă mai ales de hanuşi. Dăm drumul la a treia lungime de ancoră cînd observăm a adiere de vînt mai puternică. Era un semnal de alarmă pe care piratul nu a vrut să-l bage în seamă. Era în jurul orei 11 şi prindeam destul de bine lucru pentru care piratul ar mai fi ramas vreo oră. Vîntul începuse să formeze valuri. Cînd piratul a hotărît să strîngem ancora era deja tîrziu. Marea se formase. Cu greu am strîns parîma şi ridicat ancora. Băgăm ramele şi pornim spre pescărie. Eram cam la 1 km distanţă de mal. Valurile erau din ce în ce mai mari. Înaintam foarte greu. Apa patrundea din ce în ce mai mult în barcă. Nu mai făceam faţă la două perechi de vîsle. Trebuia să mergem cît mai mult spre mal unde valurile erau mai mici. Eventual să si tragem la mal şi să aşteptăm potolirea valurilor. Şi la mal era pericol de răsturnare. Valurile la mal formau capace şi se spărgeau. Am trecut cu puţin de farul de la Tuzla şi eram la limită unde începeau valurile să formeze capace. Eram extenuaţi toţi. Pe mal chiar în dreptul nostru era o familie de nemti nudişti.O clipă de neatenţie din partea piratului care era la cîrmă şi valurile ne-au băgat în zona periculoasă. Piratrul în loc să ţină cîrma se uita la nemţoaică. Acum trebuia să punem barca perpendicular pe valuri. Dăi luptă cu natura deslănţuită. Hotărîse să încerce ieşirea la mal deşi era periculos. Barca era deja aproape jumate cu apă fapt ce îngreuna şi mai mult manevrarea ei. Mai aveam cam 20 m pîna la mal . Un val mai puternic găseşte cîrma iar slabă , pune baca paralelă cu valul şi în secunda următoare ne răstoarnă. Noi, pe lîngă barcă reuşim să prindem parîma şi mergem cu ea la mal. După mari eforturi reuşim să tragem şi barca. O suim pe mal şi începem recuperarea lucrurilor. Cel mai mult eram interesaţi de actele bărcii. Găsim punga în care se aflau acestea. Patrunsese apa la ele. Încet, încet recuperam majoritatea lucrurilor ajutaţi de familia de nemţi. Piratului nu îi mai ardea de nimic cînd a văzut că nemţoaica cu ţîţele goale şi mai ales cu fundul gol se învîrte pe lîngă el. Era şi obosit din cauza vîrstei. Mai aveam de recuperat cele trei juvelnicele cu peşte. Erau undeva în zonă scufundate. Apa avea cam un metru adîncime. După o scurtă odihnă trecem la acţiune. Reuşim recuperarea lor. Erau legate la gură aşa că peştele nu scăpase. Observăm că piratul doarme dus. Scoatem hanusul din juvelnicul lui şi îl punem în ale noastre. Îi mai lăsăm şi lui 5 – 6 bucăţi. Am pregatit barca de drum şi ne-am întins şi noi puţin. Pe la ora 18, ca mai mereu marea se potoleşte. Am băgat barca la apa, l-am pus pe pirat la cîrmă şi am început să tragem la edec spre pescărie. Dupa o oră şi ceva ajungem. Pe pirat îl tot măcina gîndul că de ce numai juvelnicul lui a fost dezlegat la gura. Avea ceva îndoieli şi mai ales bănuieli. Noi jurături de credinţă. În sfîrşit. Suim barca pe mal, cărăm totul la baracă, spălăm barca şi rupţi de oboseală plecăm spre casă. Facem popasul obişnuit la camping la nea Vasile chioru, unde piratul îşi bea litrul de vermut. Campingul era ful. Gemea te turişti. Era şi ora potrivită de grătar mai ales că marea fusese agitată şi bărci puţine ieşite la apă. În 30 minute am vîndut tot peştele meu şi al vărului. 8 lei guvidele şi 12 hanusul. Piratul avea comenzi acasa. El numai acolo vindea. Cînd am ajuns acasă piratul a întrebat cam cît am scos pe peşte. Noi uitînd că am cîntărit peştele în barcă la plecare spre mal cum de astfel faceam de fiecare dată, am spus suma reală fără să mai scadem peştele lui . Atunci ia căzut fisa că i-am furat peştele şi treci la cristoşi şi dumnezei şi alergături prin curte şi peste o oră de stat în stradă. După lungi parlamentări, am căzut de acord cu piratul: jumătate jumătate cu el. Şi binenţeles pedeapsa cea mare. Nu am mai fost luaţi în barcă o scurtă perioadă de timp. La citeva zile a apărut stavridele. Timp de doua saptămîni ieşea dimineţa cu echipajul lui de fosile pînă la ora 11apoi se ruga de noi să ieşim la stavride pînă seara. Era perioada stavridelui si punea marinat pentru tot familionul. Daca ratai perioada aia nu ştiai dacă mai ai norocul ăsta. Cam două trei săptămini dura. În perioada stavridelui erau bani de cîştigat. Făceam ţaparine. Era 25 de lei o ţaparină. Aia pestriţă o dadeam cu 35 din cauza fulgilor mai greu de găsit. Viaţă frumoasă . Păcat de timpurile alea şi mai ales de peşte.
Valentin Petrovici.

..............................................................................................................................................

Ce mai vremuri. Încă de prin anii 80 aveam o gaşcă nebuna de legat. Eu, Dan, Piticul, Şontorogul, Găliganul, Şarpele, Pompiduşu, Yeti, Căţelaru, Pelin la care se mai adăugau alţi doritori ocazionali. În anul 1994 de comun acord am hotărît să nu mai chinuim maşinile de oraş şi am achiziţionat patru Trabanturi numai pentru deplasarea la pescuit. Eu, Dan, Şarpele şi Şontorogul eram proprietarii. Eu am dat pe al meu 300 de mărci de la un bătrînel. Cînd era vorba de reparaţii contribuiam cu toţii. Era cineva care aducea Trabanturi din fosta R.D.G. în fiecare lună şi luam piese de la el. Dan care era trabantist de cind îl ştiam era super - expert în reparaţii. În 2 ore schimba motorul complet. Aveam cîte un motor asamblat de rezervă pentru fiecare maşină , mereu pregătit pentru orice eventualitate. În formaţia respectivă făceam patru deplasări în deltă pe an. În aprilie la închidere, iunie la deschidere, august şi octombrie. Anul 1995. Eram pe la sfîrşitul lui mai. Se apropia deschiderea. Convocăm o adunare generală în care se decide ca data următoarei plecări în delta să fie prima vineri spre sîmbătă după deschidere. Se stabileşte locaţia, se completează listele, se împart sarcinile şi se stabileşte ca pînă la data plecării să aibă loc întîlniri pentru evaluarea situaţiei din trei în trei zile. Timpul trece din ce în ce mai greu. Ziua mult aşteptată soseşte. Punctul de întîlnire înaintea plecării: la garaje la Dan ora 22. Înainte cu o oră de ora fixată deja toate persoanele şi maşinile erau prezente. Avînd în vedere că eram opt persoane hotărîm să mergem toate cele patru maşini. Se repartizează echipajele şi bagajele pe fiecare maşină. Patru corturi, mese, ceaoane, tigăi, bidoane, scaune etc. Ce mai. Parcă plecam o luna în Pachistan. Cearta mare era la stabilirea şoferilor. Nimeni nu vrea să conducă, să poată bea pe drum . În această situaţie hotărîsem ca la întîlnire nimeni să nu vină băut urmînd a se trage la sorţi şoferii pentru drumul la ducere. Are loc tragerea la sorţi. Şontorogul, eu, Dan şi Şarpele cad la zar. La ora zero conform tradiţiei se dă plecarea spre deltă. Locaţia aleasă: un km. mai în amonte de cherhanaua Dunavăt pe braţul Sf. Gheorghe. Aveam noi un loc chiar pe marginea Dunării într-o poieniţă . La arini îi spuneam noi. Acum este o stînă instalată acolo. În sfîrşit suntem pe drum. Totul decurgea normal, fără probleme. Aveam locuri unde făceam mereu oriri. După Slobozia cam la doi km. unde era un popas cu o parcare şi la pădure la Topologu. În sfîrşit, şerpuind pe colinele pline de vii, la orizont apare Dunărea. Pielea preia şi ea emoţiile. După cîteva minute suntem la poarta Tulcei. Facem imediat dreapta iar după alte cîteva minute eram pe drumul de Dunavăţ. Era în jurul orei 6. Singura noastră grijă acum era să nu fie poiana ocupată. La orizont, un soare cum numai în deltă se poate vedea, atît din punct de vedere al mărimii cît şi al coloritului, era în mişcare spre bolta cerului. Ajungem în Murighiol, mergem la brutărie cumpărăm 10 pîini mari şi calde, coapte pe vatră, cu un gust de cozonac, trecem prin faţa cherhanalei, intrăm pe dig şi în juma de oră suntem în poiană la arini. Locul era liber. Bucurie de nedescris udată din belşug mai ales de către şoferi. După aproximativ o oră de veselie si bucurie începem amenajarea taberei. Aşezăm maşinile şi în funcţie de acestea corturile, masa, vatra etc. Corturile au fost aşezate în linie la distanţă de cîţiva metri între ele. Facem provizia de lemne de rezervă le acoperim cu o folie pentru a le feri de eventualele ploi. După o masă binevenită, începem pregătirea sculelor. Gargară, băşcălie, glume, rîsete o atmosferă de nedescris. Bine înţeles responsabil cu întreţinerea atmosferei Şarpele fiei ţărîna uşoară. Se stabilesc şi celelalte sarcini pentru restul zilelor. Cu gătitul, cu focul, cu curăţatul peştelui, cu spălatul veselei, cu întreţinerea curăţeniei în tabără etc. Prin zona trecea un tînăr cu vacile. Am făcut pact cu el ca în fiecare zi dimineaţa să ne aducă cîte 4 l de lapte. Îl fierbeam în ceaun după ce făceam nelipsita mămăligă. Prima seară soseşte repede. După un somn de copil, a doua zi fiecare şi-a ales locul de pescuit. La ora 11 primele capturi urmau a lua calea ceaunului şi a tigăi. Nu prea mergea. Caras, plătică mijlocie, cîteva moace şi un crăpcean. Îndeajuns pentru primul borş de peşte. Oblete la greu şi mare. Îmi satisfac din prima zi pofta: saramură de oblete asortată cu o mămăligă de vedeai Tulcea dacă te urcai pe ea. În plus fac două şiruri cam de trei metri fiecare de oblete pe care îi sărez şi îi pun la uscat. Un deliciu. Fiecare făcea cam ce-l trecea capul în afara programului colectiv. Trec aşa primele doua zile. În cea de a treia chiar la prima oră observ cîţiva nori pe cer. Îmi cam dă de gîndit. Propun colegilor să ne pregătim de o eventuală ploaie chiar furtună. Facem iar un ceaun de ciorbă, băgăm lucrurile la adăpost şi continuăm să pescuim. Tot slăbuţ. Pe la 17 observ o grupare de nori cu tunete în surdină. Hotărîm să servim masa de seară apoi rămînem în şpriţ pîna la culcare. În jurul orei 22 tunetele îşi amplifică intensitatea. Vîntul îşi făcuse şi el prezenţa. Afară era beznă. Clar. Eram în aşteptarea unei furtuni. La lumina lanternelor mai trecem în revistă încă o dată situaţia taberei. Verificăm încă o dată ancorajul corturilor Totul era în regulă. Ştiam că o furtună în deltă era de scurtă durată dar puternică. Maxim două ore. Am intrat în corturi dialogul continuînd cu volumul mai tare. De acum vîntul sufla şi mai puternic ameninţînd corturile. Fulgerele transformau noaptea în zi. Şarpele aghezmuit ca mai tot timpul, nu prea avea chef de somn şi continua şirul băşcăliilor. Cel intrat la mijloc era partenerul lui de cort Pompiduşu. Ce mai, era zarvă mare în cortul 1 aflat în lateral stînga. La un moment dat auzim strigăte, înjurături şi urlete. Noi am zis că este ceva glumă şi nu am dat atenţie la început. Cînd observăm o lumină puternică afară şi ieşim repede cu toţi. Cortul lui Şarpe şi al lui Pompiduşu ardea ca o torţă. Găliganul care era responsabil cu focul uitase sa-l stingă şi o scînteie adusă de vînt aprinsese cortul. Ne-am strîns în jurul lui şi priveam neputincioşi cum arde. Teama că se va extinde era vizibilă. Nu a apucat să scoată nimic din el. Norocul vine tot de la natură. Imediat a început potopul şi a stins focul dar era prea tîrziu. Totul era scrum. Dacă corturile erau mai aproape unul de altul focul se extindea. Am mai răscolit puţin prin cortul ars să stingă bine ploaia apoi uzi pînă la piele am intrat fiecare la locul lui. Deşi situaţia era destul de critică miştoul continua acum pe seama lui Şarpe care împreună cu partenerul său intrase în maşină. Totuşi intensitatea vîntului şi mai ales a ploi nu scădea lucru ce a amplificat neliniştea din sufletul nostru. Apa începuse să-şi facă simţită prezenţa şi prin corturi. Vocile noastre erau din ce în ce mai slabe şi mai ales mai rare. De odată o trosnitură puternică se aude şi în secunda următoare iar strigăte şi înjurături. Ieşim repede afară cu toţii. O cracă dintr-un pom aflat în spatele corturilor doi şi trei sa rupt şi în cădere a atins spatele acestora afectînd scheletul metalic . Craca era destul de mare şi de grea dar nu a rănit pe nimeni. Am lăsat totul aşa şi cei patru sinistraţi erau acum şi ei în maşini. O noapte de coşmar. Nimeni nu a mai putut adormi. Pe la trei furtuna a încetat. Aşteptam zorile. Au venit. Începem evaluarea situaţiei. Destule pagube. Dar ce era cel mai important nici un rănit. Mîncarea se afla în maşină şi nu fusese atinsă. Reparăm cele două corturi afectate de craca căzută apoi scoatem lucrurile ude la uscat şi totul intră în normal. Şi am continuat încă patru zile parcă nu s-ar fi întîmplat nimic. Totuşi deşi a fost prima şi ultima oară cînd am trăit o astfel de experienţă am învăţat un lucru esenţial : cu focul şi cu natura să nu te joci niciodată. Şi am mai învăţat ceva : necazurile te fac mai puternic.
Valentin Petrovici.

...............................................................................................................................................

Cred că este timpul să vă mai povestesc ceva, o întamplare mai recentă, petrecută în inima Deltei, la Mila 23.
Era prin iunie 2002, chiar în ziua cînd chinuitoarea prohibiţie îşi dădea obştescul sfarşit.
Plecasem din Bucureşti patru pescari nerăbdători să-şi desfăşoare talentele, priceperea şi sculele ucigătoare, în mare parte noi-nouţe.
Drumul cu maşina început în miez de noapte, mici cumpărături (de ultimă oră) în Tulcea, apoi îmbarcare pe nava Colanda, descindere la gazdele noastre devenite dragi ca nişte rude apropiate.
Ce mai, pe scurt, luat barca, montat motorul, făcut o tură de probă, desfăcut truse, montat lansete, achiziţionat momeală de la Leana ( rame, scoici ). Apoi, bineinţeles, ne-am pus pe sărbătorit sosirea cu bine "în paradis ", o palincuţă, acolo. am gustat un borşuleţ de peşte, o saramurică pregătită de mainile de artistă în artă culinară ale gazdei noastre, apoi un şpriţ şi...la culcare.
Peste noapte însă, furtună de vară, tunete, fulgere...
Dimineaţa ne-am ostenit zdravăn să golim barca cu găleata, cu ispolul, cu ce-am avut la indemană şi am pornit la drum, deşi ploaia mai scutura cate un nor.
Ne-am instalat pe locurile pe care le visasem nopţi de-a randul cat ţinuse prohibiţia, dar noi aveam mare nădejde în pelerine.
Aveam mari speranţe de somn baban, de crap capital, de monştri ai adancurilor, care să ne pună priceperea la grea încercare.
Dupa cateva ore şi ceva amăgeală de plăticuţe şi caraşi, uzi pană la piele, am pus cap-compas spre casa gazdei, unde am atacat cu încredere vinul din damigenuţa cărată de la Bucureşti, care a mers foarte bine fiert, cu ceva scorţişoară.
Doi dintre prietenii mei, născuţi în zodia Vărsătorului, s-au aşezat gospodăreşte langă damigeană. Eu n-am scăpat însă de prietenul Bazil, care a căşunat pe capul meu. Hai că a stat ploaia, hai ca iese soarele, hai măcar cu o lansetă, hai să nu uităm de ce-am venit. Hai...
Binecuvantată inspiraţie !
Plecăm uşurel la rame, ne ancorăm la "pădurice", în dreptul bisericii,
lansăm fiecare cate o sculă;şi... imediat la mine, trăsătură puternică, înţepare, drill, minciog. Crap mare. La ramă neagră.
După cateva minute, Bazil ! Apoi din nou eu, apoi Bazil, iar eu, din nou Bazil şamd.
Totul a durat cam trei ore. Apoi, în pragul înserarii, am strans sculele şi am plecat, nerăbdători să le arătăm celorlalţi prada.
De pe promenadă, asistenţa care ne chibiţase destul timp şi care-şi sporise numărul cu fiecare peşte prins , fiind compusă atat din turişti, cat şi din localnici (mai ales din randul tineretului lipovenesc), nu contenea cu invitaţiile la carciumă pentru...schimb de experienţă.
Acasă, amicii nostri, destul de grizaţi de altfel, după priviri bănuitoare, aluzii şi remarci maliţioase şi mii de întrebări, ajunseseră la limita...icterului mecanic. Am cantărit ce era de cantărit. Eu, trei bucăţi, în ordinea capturării- 8,3 kg apoi 12,8 kg şi la urmă 15,9 kg, iar Bazil tot trei, cel mai mare de 15, 5 kg, ceilalţi doi crapi ai lui Bazil...nu-mi mai amintesc.
Magie, zi fastă, baftă chioară. N-am avut nici un rateu, n-am scăpat nici un peşte, n-am avut rupturi.
A doua zi, în acel loc, bineînţeles barcă langă barcă, noi tot pe acolo, dar alt crap nu s-a mai prins. Niciunul, nici mare, nici mic.
Nici în cele trei -patru zile care au urmat, deşi am tot încercat şi noi,şi alţii. Pană la urma am renunţat şi ne-am căutat alte locuri, dar vraja oricum se risipise.
A fost de departe cea mai densă partidă de crap din viaţa mea.
Aşa, am mai prins, crap sau somn, salău, stiucă de dimensiuni mari, dar niciodată atat de... concentrat
Cezar Chioibaşu.

...............................................................................................................................................

Voi evoca acum o amintire care face, într-un fel, legătura cu una dintre postările anterioare ale lui Vali Petrovici.
Pentru cei care nu stiu încă, Vali şi cu mine am descoperit, după mulţi ani, ca am avut bărci la mare în acelaşi loc, fiind chiar vecini. Dar noi am descopirit asta recent, din postările pe alt site.
Scria de "tătarii mei ", asociaţii mei la barcă.
Să vă povestesc cum i-am cunoscut.
Asta s-a întamplat prin 1971, sau poate 1972, la o mare sărbătoare în comuna Cobadin, cu prilejul luptelor tătăresti, veche şi frumoasă tradiţie dobrogeană, din păcate uitată astăzi.
Eram caţiva băieţi care-l însoţeam pe Iancu B., coechipierul nostru, pilier al echipei noastre, campioană ani de-a randul, dar şi al echipei naţionale,
probabil omul cel mai vanjos pe care l-am întalnit vreodată.
De cele mai multe ori, Iancu caştiga aceste concursuri ( ceva între tranta romanească si sumo japonez, plus busturile unse cu ulei sau seu de oaie ).
Combatanţii luptau voiniceşte pană cand rămanea un singur invingător, care primea marele premiu, de obicei un berbec din cei mai graşi.
În IRTA supraaglomerată cu care reveneam acasă, la Constanţa, am tras cu urechea la discuţia unor indivizi destul de modest îmbrăcaţi, despre pescuitul rechinilor de Marea Neagră, departe, în larg.
Ar fi fost pentru mine o premieră şi, mai ales, împlinirea unei vechi dorinţe.
I-am abordat pe cei doi protagonişti şi m-am ales cu o invitaţie la barcă.
Din păcate, era toamna tarziu, iar eu aveam cursuri la Bucureşti, la facultate, plus antrenamente, meciuri, etc.
M-am prezentat la barcă de-abia catre inceputul verii viitoare, dupa sesiunea de vară, convins că oamenii m-au uitat.
Nici gand, parcă ne despărţisem în ajun. Am ieşit la mare, dar nu la rechini, ci la mai paşnicii guvizi. La rechini am ieşit mai către toamnă, pe o mare calmă. Am tras la rame din răsputeri, tătarii nu aveau motor, am ajuns în larg ( blocurile litoralului se vedeau ca nişte cutii de chibrituri ), tătarii şi-au lansat paragatele ( un fel de şiruri cu zeci de carlige legate cu sarma oţelită şi avand ca momeală guvizi hărtăniţi-zdrenţuiţi cu furculiţa ), apoi am încercat şi la volta ( adică plumb greu la capăt, cateva carlige legate la adancimi diferite, cu clasicii guvizi pe post de momeală.
Muşcătura rechinului este de o violenţă extraordinară, ai senzaţia că mana îţi este smulsă din umăr ( atacul ştiucii, al avatului mare sau al somnului sunt ciupituri de oblete pe langă atacul rechinului de 4-5 kg.)
Norocul începătorului a făcut să am parte şi de o muşcătură dublă. Doi rechini, zbătandu-se care încotro, aduşi cu firul în mană de la 20-25 de metri adancime, asta înseamnă într-adevăr senzaţii tari, sport extrem sau consum de adrenalină. Brazdele pe care mi le-a făcut firul în mană se întalneau cu băşicile trasului la rame. Era mult pentru un lucrător cu pixul.
S-au prins destui rechini, la mal am ieşit uşor cu panza, iar tătarii au eviscerat pană la ţărm rechinii, pentru extragerea ficatului care se valorifica ( în industria medicală ).
Mie mi-a rămas amintirea pescuitului de neuitat, dar şi mirosul care-mi impregnase mainile, hainele, barca.
Dar cel mai tare mi-a rămas batogul pe care tanti Fedrie, nevasta lui Rifai, îl prepara. Atingea perfecţiunea, n-am mai mancat niciodată aşa ceva.
Am mers mult timp cu Pitai şi Rifai, ca invitat al lor, apoi, după 5-6 ani, am devenit tovarăşi la barcă.
Dar despre asta, altă dată.
Cezar Chioibaşu.

.................................................................................................................................................

daca l-ati cunoaste pe amicul meu cristi c. vi l-ati dori tovaras de pescuit.este incredibila meticulozitatea lui.dar mai ales este incredibila "lista cu ce trebuie sa iau cand plec de-acasa la pescuit pt trei zile".in primul rand lista lui este lunga cat o zi de post aspru,cu matanii din ora-n ora.ce credeti ca contine?pai cele ale pescuitului,cele ale dormitului,cele ale campatului(aici incluzand cazmaluta,toporas,galetusa,ranguta...).mai contine cele ale gatitului.cele ale cusutului.cele ale unei reparatii la masina(fixe,tubulare,franceze-surubelnite,baterie rezerva,saibi,suruburi...)insa...masina lui este nou nouta,nemteasca,fara nici o problema...
trusa lui mai contine ...lumini!dar ce lumini!esti pe mal ca pe bulevardul principal din las vegas.
cred ca are multe pe care nu le-a aratat.
dar toate astea sunt inutile daca nu le stii folosi.dar el stie!nu numai ca le foloseste ci este saritor!sa asiguram juvelnicele pe timp de noapte!nici o problema!intra in apa si pune cracane,cate doua la fiecare capat al juvelnicului.face noduri la capete.cate doua!pune semne numai de el stiute,pe mal ca sa stie unde cauta.cate doua.
sa prajim ceva peste!dar bate vantul...nu-i nimic!construieste el un paravan stiintific si rezolva probleme.apoi tot el curata pestele,il prajeste(cu lemne aduse de el)si spala si cratita.
dragul de cristi!...la culcare va rog!sa punem cortul...
nu!face el aranjarea cu paturi saltele, luminite,in masina....dimineata...el aranjeaza tot!
dragul de el!asa incepe povestea mea .am fost la peceneaga cu el si costi stefanescu.am prins toti!ciprinide.el a prins insa si un salau monstruos,6-7kg cu...cracanul de fier!cum?pur si simplu:l-a vazut,mi-a cerut un cracan ascutit si apoi cu ochii deasupra apei,aplecat ,a infipt cu siguranta in spinarea pestelui tepusa ad-hoc!.
asa se incheie povestea mea,ca un omagiu dragului de cristi c.
Rubliov.

................................................................................................................................................

Luni 28 aprilie a.c. Fratele meu cu care urma sa plec la Eforie Sud îmi dă de ştire că din cauza unor probleme legate de sănătate nu mai poate merge. Planul cam fusese dat peste cap. În sfîrşit schimb totul. Marţi 29 aprilie. După ce am aruncat cîteva din cele necesare în porbagajul maşinii, la 11,30 intram pe autostrada soarelui. Cald, zăpuşeală. Mişcare destulă cît să mă convingă că drumul nu o să fie uşor. Pun acul de kilometraj pe 110 şi cap compas Eforie Sud . Coana preoteasa ( Dacia 1310 cumpărată de la un popă) înghite kilometrii şi după 3 ore intru în Constanţa cu o pînză de ploaie. Gropile cunoscute de peste 30 de ani, la locul lor . Apoi ne mirăm de ce românii aleg Bulgaria, Grecia sau alte ţări pentru concedii. Şi totuşi vin alegerile. Păcat. Cu aceste gînduri, la care am adăugat un calup de înjurături de aprovizionare a organelor locale, am ieşit din Constanţa. Timpul mă îngrijorează. Şi radarele, două la număr. În sfîrşit ies din Eforie Nord şi marea liniştită îmi apare în stînga la ciţiva zeci de metri. Liniştită. Ca-n găleată. Mă trec fiorii. În Eforie Sud la hotel Flamingo fac stînga şi intru pe faleză. Opresc pentru cîteva minute pentru a simţi acel miros specific, inconfundabil al mării. În sfîrşit pornesc spre digul mare. Cobor cu maşina la vechea pescărie şi merg la ponton. Pescari destui. Producţie destul de slabă deşi apa era cristal. Motivul ? Furtuna de cu cîteva zile în urmă. Merg la locurile mele care erau libere. În sfîrşit merg spre casă pentru a-mi pregăti sculele şi a reveni. După îmbrăţişările de rigoare cu neamurile îmi pregatesc două scule: una cu plută culisantă şi una cu plumb de fund. Iau rîmele, gingirica sărată, carnea de cioară şi de pescăruş şi la 16,45 eram pe digul mare la locurile mele. Pînă la ora 19,30 abia am reuşit să strîng 1 kg. de guvide. Cînd îl scoteam din apă parcă puneam mîna pe gheaţă. Acasă deja mă aşteptă o saramură şi un platou de guvide prăjit. Înfulec cu poftă, sorbesc un şpriţ alb bine meritat şi la culcuş. Miercuri. Dimineaţa la 6 eram pe capul digului. Slab. Plec la Orizont. Şi mai slab. Plec la Sanatoriu. Nimic. Îmi dă de gîndit. Pe la 10 renunţ şi plec spre casă. Mă opresc şi înfulec o vodcă mică la halbă . Mai mă întîlnesc cu ceva vechi prieteni. Mai mănînc ceva orzoaică şi plec. Dar nu spre casă ci spre cherhana să văd dacă cei cu bărcile aduc ceva din larg. Cînd am ajuns acolo imediat au revenit amintirile. Barca, baraca, Piratul, tătarii lui Cezar, paduricea, farul de la Tuzla, vaporul de la Costineşti etc. Am stat peste o jumătate de oră cu gîndurile mele. Nu mai exista nimeni şi nimic în jur. În sfîrşit mi-am revenit. Bărcile începuse să sosească la punct. De acum cunoscutele manevre erau executate de pescari. Am recunoscut o parte din ei. Discuţii, depănat amintiri şi voie bună. Momentul mult aşteptat soseşte. Prada. Stupoare. Pe lîngă nelipsiţii guvizi şi strunghili, hanusi mulţi şi deşi era interzis, calcani. Da hanuşi. Mari şi mulţi. Nu era barcă să nu aibă 10 kg de hanus. Am rămas mască. Şi mai mirat am fost de calcani. La fiecare barcă 1-2 calcani la 2-3 kg. bucata. Îmi venea să mă arunc în barcă să ies în larg. Îşi face apariţia şi Fane. Un bun prieten al meu. Cea mai bogată barcă în pradă. După saluturile de rigoare, echipajul îşi reia treaba. Intru cu Fane la el în baracă şi reluăm discuţiile în faţa unui şpriţ alb producţie proprie. Ce mai, trec direct la atac. Îl întreb dacă are un loc şi pentru mine în echipaj pentru a doua zi. Îmi răspunde că o să iasă cu barca cea mare de 22 de cravace şi o să mergem 4 persoane în loc de 3. Încîntat, după ce achit 3.750.000 contravaloarea a 5 calcani, urc dealul şi demarez spre vărul meu Victor. Curăţ calcanii, mănînc ceva şi intru la somn. La 17,30 eram iar pe digul mare. Briza era din ce în ce mai puternică. Bătea sudul. Pe ponton, la plută, am început să scot guvizi. Cu gîndurile amestecate , nu am observat că vîntul se inteficase. În jurul orei 20 cu cele trei kg de peşte am plecat spre casă. Frig şi vînt. Pătrunzător. Deşi eram bine înfofolit cam pătrunsese la oase. Mă opresc la Pecingină unde se află şi vărul meu şi lingem cite 100 vodcă pentru centrala termică. Începe să picure . Plecăm spre casă. Ploaia se accentuează diminuînd şansele de a ieşi în larg a doua zi cu barca. După două ore de parlamentări cu neamurile care se stînsese mergem la culcare. Cad frînt. Joi, la 4 dimineaţa eram în curte privind cerul şi mai mult privind vîrful copacilor să pot constata direcţia vîntului . Nasol. Cerul fară stele. Vîntul din sud. Cum ştiam Fane daca iese pe mare nu se întoarce decît după oara 13, renunţ. Nu m-am încumetat. Am pirdut din experienţă. Teama de valuri mari a învins în lupta cu dorinţă. Îl sun pe Fane şi îi comunic că renunţ la ieşire, după care revin la dulcele şi călduţul pat. Am mai stat puţin şi la 7 eram pe dig. Vînt puternic. Marea nu era albă dar forma capace mici. Renunţ. Merg acasă unde în jurul orei 11 urma să ne întîlnim tot neamul. Începem pregătirea pentru un grătar asortat cu cele de cuvinţă. Şi dăi lupte . În jurul orei 14 îşi face apariţia şi Fane care ieşise de pe mare. Aşa cum stabilisem cu el prin telefon, îmi păstrase tot hanusul, adică 9 kg. şi strunghil vreo 15 kg. În timp ce nepoţii curăţau, noi cei mai copţi continuam cu …….vinul. Şi aşa a trecut ziua. La ora 21 eram deja în lumea viselor cu gîndul la a doua zi. Vineri dimineaţa. Vărul îmi aduce aminte că am venit pentru a pescui. Eu trag de timp invocînd că bate vîntul şi este înourat. Mai mult era înourat capul meu. În sfîrşit renunţ la aşternut şi iau drumul digului pe la 7. Bătea nordul dar nu puternic. Tocmai convenabil pentru mine pentru a pescui la plută. După cam două ore vîntul îşi intensifică puterea şi apar şi primii stropi de ploaie. Îmi iau sculele şi cele două kg. de guvide şi spre Pecingine cu gîndul la una mică. Urcînd panta de la dig parcă dorul de casă şi mai ales de scumpa mea nepoţică era mai puternic aşa că scurt am hotărît să plec spre Bucurşti. Am mers direct acasă la vărul meu fără a mai trece pe la Pecingine, am aruncat peştele congelat în porbagaj, am pus boarfeloe pe canapeaua din spate şi uite-l pe Vali cum la 12 ieşeam din Eforie Sud. Apoi Constanţa, cu înjurăturile de rigoare triplate ca număr, după care aglomeraţie mare şi nelipsitele radare. Singur în maşină şi linişte. Gîndurile şi amintirile îmi cam distrag atenţia fapt pentru care la Dragalina ies de pe autostradă ajung la popasul de la intersecţie, înfulec o ciorbă de fasole cum numai aici găseşti, un şniţel şi o apă minerală, apoi iar la drum. La 17,05 eram în faţa blocului. Nu am luat nimic din maşină şi am fugit sus să-mi văd nepoţica . Deja am uitat de acele zile minunate. PĂCAT CĂ SUNT PUŢINE. Cam asta am făcut eu la mare.
Valentin Petrovici.

...........................................................................................................................................

Ne-am hotarat sa plecam si in acest an la fel ca si anul trecut .Doi baieti si doua fete, am ales locul unde sa facem expeditia la inceput de iulie.Prietenul meu inca mai avea anumite probleme de rezolvat cu bacul,si cum si-a gasit un liber de 8 zile am facut planul.Dupa multe pregatiri,si liste refacute cu cele necesare,(doar strictul necesar: 2 tricouri 2 perechi de pantaloni,cateva pastile,cateva bluze mai groase,ceea ce spun acum erau pentru noi baietii,la fete nu pot spune la fel.Iata-ne ajunsi cu bagajele la bac,fiind din Galati avem si un avantaj,drumul mai aproape, si iata-ne trecuti in judetul Tulcea,in comuna I.C. Bratianu in asteptarea autobuzului,eram plini de bagaje,imi rupeau mainile si spatele,dar parca eram turbati,gandul de a ajunge cat mai repede sa ma vad cu ‘’uneltele’’ la apa imi fortau fizicul la maxim.Amandoi suntem pasionati,devotati,pescuitului,eu de la varsta de 5 ani,cand prima mea captura a fost un crapcean in jur de 3 kg,pe care l-a scos tata,norocul incepatorului,si prietenul meu, fost coleg de generala si liceu,care a prins tactica mai tarziu.Suntem doi nebuni incurabili,cand avem timp liber,facem iesirile,la Prut,Dunare,canale,de multe ori venim cu traista in bat,dar nu este o piedica,nici ca ar fi vreuna sa ne faca sa ne schimbam mentalitatea de unditar.
Revenind la subiect,am ajuns in Tulcea in autogara de unde am luat 3 baxuri de apa,niste alimente,putina berica,concluzie - mai multe bagaje,mai multa greutate,luam maxi taxi de Tulcea-Partizani de ora 11:30,trecem prin Nufarul,iar cu bacul,si dupa 5 km dupa Ilganii de jos,am hotarat sa ramanem campati in zona,mai aproape de oameni,cu gandul ca se pot intampla multe.Am debarcat cu bagaje,i-am multumit lu` nea` sofer si cu fetele ametite de drumul lung si de praf poposim putin sa ne odihnim.Mereu cand trecem bacul de la nufarul ne-am creat un obicei,sa bem cate o cinzeaca! Asta face batranul meu,dupa spusele lui: ‘’ haid`di Tzutzule ca am praf in gat,da`mi sa sting’’cu bere,cu vin,ceva de baut sa fie.Fetele raman pe loc,cu bagajele,noi dam o fuga ,sa vedem ce promite zona , lemne,umbra,dar cel mai important locurile de pescuit.Intr-un final decidem ,luam bagajele,mai ceva ca un catar,incarcat cu bagajele,nici nu puteam sa mai respir din cauza caldurii,ne alegem locul intr-o poienita la mal de dunare.Cel mai frumos este la plecare, camparea,cand arunci prima lanseta la apa,este un sentiment de nedescris..ar mai fi si altele,dar asta-mi place cel mai mult..Aveam mamaliga,moale,fleoscaita,facuta de prietena partenerelui meu de pescuit,facuta cu ulei,naiba a mai auzit?eu unul nu ..locurile promit,numai cioate,pana in senal ,e impanzit de crengaraie,ici colo cate un loc,perfect pt Domnul Crap.Nu concept un pescuit de crap,pe rau fara agataturi,fara cioate,pentru ca stiu, acolo il gasesti mereu,la mancare,si totusi e casa lui,se simte in siguranta.Nu mai aveam rabdare,mi-am scos arsenalul, am lansat doar doua si am asteptat.Imi facusem suporti din crengi,cand am avut prima trasatura,s-a rupt si creanga , mai sa o scap in dunare,bine ca am agatat-o la timp de maner,si norocul meu ca am lasat frana slabita,prima captura un ciortan.Era ora 16,soarele isi muta razele chiar peste noi,peste bagaje,peste cortul unde inainte era umbra, nu aveai unde sa te ascunzi,cu toata umbra care era la ora 12 30 ,acum era vai si amar,mai ales ca am nimerit perioada cand era canicula,nu am mai asteptat sa vad incotro se duc razele,vroiam doar sa ma vad campat,greseala mea ca nu am gandit-o.Am mai avut pana seara inca doua trasaturi una ratata si un ciortan la 1 kg jumate.Se facuse ora 17 deja aveam prea multi soareci in stomac drept urmare,am trimis fetele dupa lemne,sa ne apucam de facut mancare.Dupa ce am improvizat o masa din lemne numai cat sa incapem toti 4,legat cu ata,si multe frunze,crengute invelite cu putina folie numai buna de mancat,dupa ce am facut vatra,si totul era ca la carte,cu frigider in pamant … ne-am apucat de treaba,dar cu un ritm lent,pregatirea ciorbei ,peste prajit,mamaliga+mamaliga pentrut a doua zi.Am facut cura de peste,prajit,saramura,ciorba,plachie,turte pe tabla,in ulei,fasole cu sunca,piftele de peste,deja imi fac gura apa...salate,paine nu prea am avut,decat 1 zi,in fiecare zi turte,la tabla,asta ne era painea. Toate cele 6 zile numai la mamaliga am dat,fiind pescar de crap,si singura captura mai mare a fost de 3 jumate,si unu apreciat de mine cam la 5 kg care a scuipat,adus pana la mal mai sa il iau in minciog,imi tremurau oasele,si ma apasa o durere de cap,nu puteam sa imi revin.Montura clasica de rau,plumb,opritor,si singurul nod ,cel de la carlig.Prietenul meu, Cioc,(numele de familie Ciocarlan de unde si diminutivul) nu a prins nimic,si din cand in cand imi arunca cate o privire de om neinteresat cand ma pregateam de intepare,il simteam ca se uita ,are el o privire..de ciudos ,nu mult dar de-ajuns cat sa creeam o competitie intre noi.Au mai intervenit cateva trasaturi toate sfarsind cu ruptura,ce frumos ,ce senzatie sa te lupti cu un crap de Dunare,un adevarat luptator,cu ce forta poate sa traga,asa imi ziceam mereu la fiecare ciortan pe care il simteam,parca smulgandu-mi mainile de fiecare data.Dupa pregatirile de rigoare pentru ciorba de peste,la care am participat cu totii si toate ingredientele fiind puse in ordine,a iesit o MINUNATIE,eu cu Cioc am mancat 2 castroane de caciula.S`a dat stingerea la ora 23,dupa ce eram satui de prea mult vin de visine,si bere A doua zi durerea de cap ma impingea la ciorba de peste ce se facuse racitura din cauza frigului si spre surprinderea mea era o ceata mai ceva ca toamna,dardaiam din toate incheieturile ,nu vedeai la 5 m ,am aruncat si o montura direct intr-o cioata,fara sa imi dau seama .Toate hainele care le aveam pe mine nu erau indeajuns de multe cat sa-mi tina cald.Se trezeste si Cioc,la fel de buimac ca mine,repezindu-se la ciorba mea de peste,pe care am pus-o putin la incalzit.Dupa ce ne-am facut tabietul si am baut cafeaua,urmat de un toi si ‘’hai sa ma c** in sculele tale'',ne grabim sa aruncam lansetele,sa nu pierdem toana.Inarmati cu patratele,suntem gata de atac,ici colo se aude cate o saritura ba de salau,ba de crap,ba cate o coada de somn mai in departare.Lansam,ne luam scaunelele,niste tije,daca te lasi cu toata greutatea ti-e si frica sa nu plonjezi pe spate si asteptam…In timp ce dezbateam secretele pescuitului,prietenul fuge ca ars de langa mine,imi indrept privirea mai in fata direct catre arsenalul lui,si vad una din ele cum se indoaie energic cu varful spre apa.Ma misc repede spre minciog,saracul il vad asa de incepator incat incep sa ii spun ce sa faca,nu se pierde si asculta si hop cu el in minciog,nu-I mare are pana-n doua kg. Bucuros il studia ca pe a opta minune a lumii,incarca iar si arunca direct la cioata,nu sta bine sa o puna in suport ca iar e cu varful in jos,ce sa mai, se repeta istoria cu un deznodamant fericit.Era timpul cand Cioc dadea o fuga in sat,sa cumpere malai,niste drojdie,bere si apa,era de rand apoi urmam eu pt data cand nu vom mai avea provizii..Era ora 7, imediat ce plecase vad ca imi tacane usor la o lanseta,parca tragea platica,si nu am mai bagat de seama timp de 5 minute,cat timp am servit prietena cu cafeaua la pat(cort),dau sa ma intorc,acelasi rezultat , dau sa intep si ce sa vezi,m-am speriat asa tare incat nu am simtit nici firul care imi taiase aratatorul,strang frana,si incep s a-l plimb dupa cum vreau eu,am avut cateva escapade,credeam ca nu il mai scot din cioate,simteam in fir cum se baga,printre crengi,dar pana la urma a cedat si cat timp ma invarteam dupa minciog,el urca mai la suprafata,mai obosit si mai speriat,cand l-am vazut nu stiu ce am facut,cred ca l-am docheat,cand am vazut ce mare e,si dupa felul cum tragea nu ii dadeam mai mult de 1 kg,cand sa ma pregatesc sa il aduc in minciog,imi scuipa carligul si se intoarce in adancuri ,miscandu-se lenes de parca nu se intamplase nimic.Eu am ramas prêt de cateva clipe o statuie,tremurau si mainile,si picioarele,simteam cum imi zvacneste capul,si nu imi venea sa cred. L-am scapat pe cel mare,s-a intors si Cioc cu bagajele,i-am povestit,s-au trezit si fetele,am mancat putin iar pe la orele 12 cand e ora solunara, sa fim toti la masa si sa auzim o pleoscaitura puternica,in locul colegului parca aruncase cineva un ditamai bolovanul in apa,m-am ridicat instinctiv,ii lipsea o lanseta,cea facuta de mine cadou din fibra plina,mulineta noua,fir nou,cea mai buna din toate bobarcile pe care le avea,exact pe aia se nimerise sa o aleaga,se ridica intre timp,nu stia ce s-a intamplat pleaca intr-un tarziu,alearga inconstient,eu in urma lui,scoatem 2 lansete si incepem sa greblam fundul apei,rezultat-pierderea monturilor din prima aruncare.Timp de 3 ore a ramas singur ,pe locul lui de pescuit si isi privea lansetele isi croia monturile,poate mai vine unul,cine stie la fel de mare,sau la fel de mic ca cei pe care i-am prins,nu se stie greutatea,trasaturile fiind la fel de violente,atat la cei supra ponderati cat si cei mici la 1 kg.Cert e ca lanseta a fost luata,si nu oricare ,cea mai noua,si mai buna din cele pe care le avea.,ce mai injura,ce mai spurca,ce era la gura lui daca era dat la televizor trebuiau puse nu 1 ci 3 patratele rosu. Pana seara nici o trasatura,tot ce a fost dimineata in rest cateva platici mai reusite.A treia zi,pregatiti amandoi sufleteste,o mamaliga facuta la foc,numai din malai grisat,cu putina aroma de vanilie,si mirosul de fum,nici eu nu as rezista tentatiei,tura asta mi-a iesit mamaliga tare,pot spune pietroi.Toata ziua numai platica,parca eram invadati,crapul disparuse,nici macar o trasatura ,incarcam lansetele,iar peste 15-20 min le scoteam goale,foarte multa platica,si marunta.Ultimele 4 zile nu prindeam decat cate 2 ciortani pe zi,pentru o ciorba,un peste prajit.Si asa au trecut zilele si am gasit inapoi drumul acasa,tristi cu speranta ca vom reveni,iar pe drum ne faceam planuri pentrut a doua iesire,ca doi indragostiti veniti de la prima intalnire,cu mai mult respect fata de natura,de apa,de pescuit,cu mai multa experienta,cu bateriile incarcate pentru stresul de acasa, Sanatate si Fir Intins!!!sper sa va fi placut
Tzu-tzu-rel.
Ultima oară modificat 06 Noi 2009, 14:54 de către Valentin Petrovici, modificat 1 dată în total.

Valentin Petrovici

Re: RETROSPECTIVĂ POVEŞTI PESCĂREŞTI

Mesajde Valentin Petrovici » 06 Noi 2009, 14:25

Un pescuit de pomina !

Era in vara lui ’91 si se-nsurase Carioca. “Si ce-i cu asta ?”, o sa-ntrebati. E, ca de nu si-ar fi pus asta pirostriile, anul ala ar fi fost unul la gramada, cu nimic diferit de altii, ca sa nu mai spun de prezenta poveste, care n-ar fi existat !
Dac-ati inteles pana aici, liber sunt sa zic si restul.
Baiu-i ca de cand isi luase muiere pe langa bordei, din armasarul abras ce fusese candva, acum abia-i puteai zice gloaba, multumit in grajdul lui c-o mana de fan si-un scarpinat intre urechi. De acasa, la munca, de la munca, acasa, astea-i erau drumurile, ca-l tinea cumatra-n haturi, de-ai fi zis ca si metroului i-ar fi mai lesne sa umble p-alaturea de sine, decat astuia sa-si scape pasii intr-o crashma, ca de alte carari spre ispititoare Eve, nici vorba !
Noi, restul, carlani neinzabati, ne faceam veacul , ca si pan-atunci, in fata garajului lu' Cioaca, pe buturugile de sub corcodus, cu berile la-ndemana, si chinuiti de-o singura grija : ce tampenii ne-au ramas de facut, pan’ ce-o s-ajungem la fel de napastuiti ca si amaratul asta ? Seara de seara, inca de cand aparea la coltul strazii, incepeau rasul si poantele pe seama lui ! Odata ajuns in dreptul nostru, ne potoleam si-i raspundeam pe rand la salutul trist si rostit cu adanca lehamite :
- 'Na seara, baieti !
- Sa traiesti, Carioca ! , asta era Puleashca .
- Sa-ti traiasca nevasta !, urma invariabil, Coconela.
- Si socra-tu, ba, sa-ti traiasca si ala !, ii ura Nicu Piticu (Dumnezeu sa-l odihneasca, ca s-a dus anu trecut…).
- Si tot neamu nevesti-ti !, venea la rand Cioaca.
- Si pudelu' Didinii, sa-ti traiasca, Carioca ! ii striga Mache Tzantzaru, referindu-se la cainele de i-l adusese nevasta-sa pe langa zestre.
- Si sa-ti traiesti si tu restul zilelor care nu ti le-au mancat astia, baaaa ! ii arunca la sfarsit, Libanezu, in hohotul general ce-i cuprindea pe toti.
Dar Gigi nu-i mai auzea, intrase deja in curte, ca-si grabea pasii, pana aproape s-alerge, inca de la prima replica.
Azi asa, maine la fel, pana-n seara cu pricina … Toate mersesera dupa tipic, dar nici unul nu luase-n seama pasii mai impiedicati si sovaitori al parlitului. Asa se face ca lui Cioaca i-a ramas raspunsul nerostit si mai sa-i fuga buturuga de sub fund , sa-i cada berea din mana, cand Carioca a deschis poarta si-a intrat in curte.
- Bai, manca-mi-ati, incepu el bolovanos catre noi, de cine faceti voi caterinca, paduchilor ?!!! Rostea greu cuvintele, cu vadita dificultate a celui caruia alcoolul a-nceput sa-i inece dendritele si axonii.
- De nea Smarandache radem, nenica, i-a raspuns nevinovat , c-un aer de-a dreptul serafic Cioaca, improvizand pe loc si schimband urarea ce-i era adresata Didinii, fapt ce a avut ca urmare o explozie generala de icnete, batai pe spinarea celor in pericol sa le ramana berea-n gat si alte manifestari in acelasi tipic a surprizei ce ne-o servea ipochimenul.
- Ba onanistilor, ma luati drept gaina ?!... Io-s cocos, ba, sa va intre bine-n cap ! Ia faceti bine si pasati-mi o bere .
- Nu, coloratule, c-ai baut o gura dimineata si nici pan-acu’ nu te-ai trezit ! Daca-ti mai dam una, te culca Didina in magazie si locul tau in pat il ia pudelu…
Malitios ca intotdeauna, Mache nu-i putea ierta javrei faptul ca ni se daduse interzis in casa lui Carioca. Vina era insa a lui, ca dupa o partida de poker, beat manga, Tzantzaru se-ncapatanase sa-si stearga pantofii cu blana astuia luandu-l drept presh.
- Si tu ce-ti ranjesti fasolea-n soare, Libanezule, ai uitat ca patru ani te vedeam mai degraba in poze de coperta, decat pe strada ?, mi-o zise privindu-ma-n ochi, ametitu.
Al dracu, p-asta mi-o servise la o palma mai jos de brau, unde-i greu voinicului si daca nu s-ar fi sprijinit cu palmele de umerii mei Coconela, i-as fi sarit in beregati ! Ma tintuia cu fundu de buturuga , malacul, stiind ca doar amintirea anilor cand statusem lipit de fundul unei muieri, imi blocheaza sinapsele.
Carioco, ia alta partitura si las-o p-asta cu cocoshul, ca ti-ai lasat boashele-n gard, de cand ai cucurigit ultima oara si acum esti doar un amarat de clapon, bun doar sa faci umbra pamantului si sa-i versi Didinii leafa-n poala.
Piticu ii spunea asta privind oareshce nori, insa nu pen' c-ar fi fost f'un poet, ci doar ca era cel mai beat dintre noi.
- Hai ba, sariti c-o bere, sta-v-ar in gat, ca n-am venit aici doar sa ma uit la voi, c-oti fi si niscaiva frumosi, pocitii dracu !
- Nu-ti dam, Blondule (asta era o alta porecla de-a musteriului, legata de faptul ca intre el si un fund de tuci, nu prea gaseai diferente de nuanta), ca n-ai timp s-o bei , pana ce-o afla Didina unde te ascunzi si te ia in shuturi acasa.
Coconela, parca le-a zis din Cartea Sfanta, ca numai ce-o auzim pe nevasta astuia :
- Buna seara ! Gigi, mai stai cu baietii, sa stiu daca pun mancarea la-ncalzit ?
- Da, fa, mai stau ! Si nici nu mai mananc in seara asta ! O sa ma-mbat ca porcu, sa le arat astora ce-i ala barbat !
Didina a disparut din poarta, ca frunza batuta de vant ! Noua ni s-a facut mila de el si i-am intins o bere, dar tot Coconela, malacu, i-a atras atentia :
- Ba, ai grija, legumeste-o sau da-o pe gat, sa stii ca alta nu mai primesti, ca la noi nu-i Crucea Rosie si nici chef sa ne arunce nevasta-ta laturile-n cap, n-avem !
Taceam toti si-l priveam care cu mila, care cu dispret, cum nici nu indraznea sa duca sticla la gura . Sugativa asta care pana mai an punea dosul pe-o lada zicand ca aia-i portia lui, ori se temea s-o dea pe goarna, ori uitase cum se face !
Dom”le, aci s-ar cuveni sa rup firul povestii si sa va spun ca nu-s prea multe-n viata cele pe care nu le-am priceput, insa celor ce urmeaza, nici in ziua de azi nu le-am dat de cap!
Marian Adar.

Cu ceva vreme-n urma, pe un alt forum, am scris una-alta, balmajeli d'ale lu' Adar; gandesc ca de le-oi aduce-n aste pagini, rau n-are cum sa fie...
Dunare, curva batrana, te-ai tinut cu toti, cu nemtii, cu austriecii, cu slovacii si ungurii, cu sarbii si bulgarii, iar la final, ne-ai luat la rand pe noi si pe ucrainieni... Ba, ai mai vrajit si alte natii, de-au venit sa-ti taie undele, sa-ti bea apa si sa-ti duca dorul...Te-au cantat poetii si te-au suduit oamenii cand le-ai rapit munca; ti-au mangaiat malurile indragostitii si te-au blestemat cei de le-ai furat trupurile, dar la sfarsit te-au iubit toti...


Nu rasarise soarele cand am plecat sa-i caut malul, iesisem pe autostrada cea noua si de-ati vazut una, le-ati vazut pe toate, asa ca nu-i bai de nu v-arat nimic. Prima oara m-am oprit pe-un mal inalt, in locul in care acum 2000 de ani, legionari romani incepeau sa dureze pe mal o tabara de straja. Mai tarziu, Traian, ridica cetate trainica, sa apere vadul de trecere si sa-i vegheze micul port de sub pintenul de stanca calcaroasa...
Capidava
M-am visat pentru o clipa strajer in turnul de veghe, pandind sosirea gotilor sau avarilor, a carpilor sau cetelor gepide, a vandalilor, slavilor ori cate alte neamuri or fi trecut p-aci ?...
...Doar o barca singuratica sh-un latrat de caine mai tulburau pacea locului...Nu mai era nimic de pazit, pietrele-si purtau singure de grija, asa cum au facut-o 20 de secole iar eu mai aveam inca mult drum inainte. Ramai cu bine, batrana cetate , vegheaza pe mai departe linistea si valul Dunarii... Dobrogea....
Oare in cate monografii apare : "...asezarile stabile au lipsit timp de sapte secole" ?!... Sapte sute de ani pe aici au trecut doar rari pastori, tematori si speriati, privind mereu peste umar cu frica, urmarind in zare colbul ridicat de copitele cailor tatari ! Pamant jelit, ars de sete la mal de fluviu, culmi roase din batranul lant Hercinic, triste paduri de stejar pitic..
Soseaua se-ntinde dreapta in zare iar capatul se-nfrateste cu cerul...
Nufarul.... Poarta de intrare in Delta, taramul povestilor piratului Spanu, al lui Terente, Europolisul lui Jean Bart; pamant nou si totusi vechi, peisaj mereu in schimbare, raiul pasarilor si tara "monstrilor" (vezi "Operatiunea Monstrul", creatie memorabila a lui Toma Caragiu si Marin Moraru), patria lipovenilor, oameni aspri, ciopliti parca din stancile Macinului, dar pe care repede-i inmoi si ti-i faci prieteni devotati pe viata c-un gat de votca...
Drumul e cumplit, cu un traseu haotic urmand culmile digurilor, de fapt, nici macar nu-i drum, e doar urma lasata de alti inconstienti ca si mine, ce s-au avantat prea increzatori...Sleauri, gropi, false podeturi din trei scanduri si doi pari, maluri cazute, rugaciuni si blesteme, 20 km facuti in 4 ore !... Uneori, cararea asta, acest adevarat "Drum al oaselor". te scoate-n malul Dunarii, atunci opresti, cobori, ii mai oferi masinii un ragaz sa-si traga sufletul, ii plangi suspensiile chinuite, o mangai cu privirea sperand ca dupa atata chin, toate au ramas la locul lor.... Apoi, inevitabil, toti se-ndreapta catre mal, atrasi mai presus de vointa lor de vraja curvei batrane, care-si etaleaza nurii de parc-ar fi nascuta ieri....
Maliuc. Sfarsit de drum (ori pseudodrum !). Urmeaza sa ne urcam in barci, singurul mijloc de transport utilizat de acum incolo. Intram in inima deltei...
Si iata ca ma-nsel... Intai, gasim plamanul ei ! E vorba de lacul Fortuna, o intindere de apa cu adancime mica, mai tot timpul anului plin de bradis si alge, un adevarat filtru pentru apa tuturor canalalor ce se varsa in el ! Sute, poate mii de pasari plutesc lenes pe valuri. Incerc sa le prind in cadru dar motorul barcii le sperie si zboara panicate inainte sa ma apropii indeajuns...Pelicanii, mai lenesi si greoi, sunt ultimii care se ridica deasupra noastra.
Fortuna, nume bine ales ! Sa te fereasca Domnul sa te prinda o furtuna p-aici ! Datorita adancimii mici, valurile te-ar izbi din toate partile si n-ai avea nici o sansa !
Prin intortocheatele canale, garle sau ce-or mai fi, intram tot mai adanc intr-un tinut stapanit de apa si de stuf, un templu ridicat de CREATOR intru slava NATURII ! Undeva, intr-un colt, pe o limba stinghera de pamant, se gaseste un loc si pentru noi. Inconjurati din toate partile de apa, urmeaza sa ne jucam cateva zile de-a Robinsonii...
Nu suntem primiti cu paine si sare pe-un stergar, aici obiceiul locului e altul, Dunarea ne ofera unul din darurile ei...
Multumindu-i pentru ofranda, ne pregatim ceea ce ar trebui sa fie cina...
Soarele se ascunde incet, undeva dupa Muntii Macinului, lasand noaptea sa-si arunce valurile de negura peste Delta... Curand, luna va polei cu un argintiu ireal intinderile. Cohorte de tantari salbatici si feroci iau in stapanire locul, alungandu-ne in adaposturile firave oferite de plasele corturilor.
Facandu-le parca in ciuda, un acord de chitara se ridica peste bazaitul lor obsedant. O voce stinsa, cu timbru grav, ii sopteste noptii versul :

"De mult nu mai trag cu prastia-n vrabii,
De mult nu mai merg la nici o-ngropare.
Soarele apune dupa niste maguri
Si rasare in flacari din mare."
E vremea povestilor si a visului.... Vorbele se leaga usor, agatandu-se una de alta si curgand lin , aidoma fluviului. E atmosfera aceea linistita, de tabara, cand se nasc prietenii noi iar cele vechi isi cladesc temelii de stanca. Varsta se ascunde in spatele rasului si spiritul, lasand trupul mult prea ostenit de ani si doruri neuitate, isi regaseste vitalitatea unei adolescente de mult lasata-n urma....

Intr-un tarziu, pleoapele coboara grele, aducandu-ne linistea mult cautata si in sfarsit, gasita.



Dimineata, o noua zi...
Incet, incet, balta se trezeste. Mai intai, ceata ce adasta peste canale e sparta de lotcile lipovenilor. Vechi, negre si smolite, aduc putin cu nalucile vikinge, asa cum apar tacute dintre neguri. Ei sunt cei dintai prezenti pe apa, sunt "de-ai casei" si asta le e traiul. Cand soarele e deasupra trestiilor, ii urmeaza pescarii, zvarlindu-si nalucile prin unghere de stuf ori la radacini de salcii, momind stiucile din ascunzisuri. Spre amiaza apar si cei pe care balta ii suporta, sunt cei cu fitze, in salupe de j'de mii de euroi, turandu-si la maxim "jonsonurile", cei ce privesc canalele si garlele drept piste de concurs... Slava Domnului, ca nu-i intalnesti decat in weekend ! Farmecul si vraja baltii se va ascunde mereu privirii lor si probabil ca nici nu le pasa, sunt dintre cei carora natura nu le spune nimic si socotesc frumosul dupa cifrele trecute ca pret pe eticheta. Ii plang, habar n-au cat pierd !...
Ziua se sparge-n mici petice de lumina tremuratoare peste unde.
Amurg.
Dincolo de toate astea exista o lume a masinilor, a goanei dupa valori desarte, a calculelor meschine, a falselor pasiuni, a minciunii ca mod si scop, o lume de care vrei sa fugi dar esti atat de prins de ea.... Aici, nu-i decat pace sh-atata timp cat iti tii sufletul deschis, comuniunea se va realiza firesc purtandu-ti spiritul spre vremuri ancestrale, cand omul si natura erau un singur univers....
SFARSIT. FIN. THE END. KONEC.
Filmul s-a terminat. De pe malul stang, astept iar bacul la Nufarul... Delta ramane-n urma dar si ceva din noi, ceva ce n-am fi crezut ca mai avem, mai putem pierde sau darui : joaca si raset de copil, franturi de suflet curat, vise traite cu ochii deschisi.
De fapt, aceasta fuga perpetua de noi insine nu-i altceva decat o vesnica cautare... Ce suntem, ce vrem sa fim, ce putem fi ?... Sunt doar un biet ratacitor intre asfalt si cer, negasindu-mi locul nicaieri. Asta-mi spun acum, cand deja masina inghite drumul spre casa. Maine ? Maine s-ar putea sa-mi dau un alt raspuns si asta pentru ca trecutu-i viu, traind din seva prezentului. Sper si ma rog sa fie asa, ca ce am luat acum cu mine, amintirile de aici, sa nu se schimbe vreodata !
AMIN !
Marian Adar.

Emil ,eram intr-o excursie 2 familii ,venind parca dinspre Campulung moldovenesc, si bineinteles ca am facut loc in portbagaj si unei undicioare.Tu stii ca atunci cand treci pe langa o garla limpede,fiind la volan ,mai sa faci accident.Asa ca le-am convins pe muieri sa facem, sanchi ,un popas, am prins urgent cateva lacustele si ,cu fereala ,fara pluta si plumb ,am prins cativa lipanei pe care i-am mirosit prelung si le-am dat drumul, manca-i-ar tata.Unu ca nu aveam timp si 2 ,ca nu-mi place sa fiu in neregula ,dar n-am rezistat .Am observat niste bastinasi ,care prindeau facand galagie, stand in apa si dand la cativa metri.Asta-i tot. Pe Doamnei tre sa stai ascuns ,sa dai departe ,etc. Eu nu sunt muscar ,n-am avut niciodata linie de aia speciala conica, drept e ca pe vremea lui Ceasca rar prindeai cate o autorizatie pe garle de munte grozave.(vezi cumpana ,capra buda,rausor, etc,vorbesc de zona mea de foste interese).Pe ce mai ramasese din raul Doamnei, cel mai bine prindeam la furnica de padure (umblam cu musuroiul in punga ), si la muste artificiale micute din comertul socialist insirate cam 3 iar in cap o chestie mai grea din plastic greuta, dar care plutea
pantazig 04

am preferat acest titlu din mai multe motive: unul ar fi acela ca in ultima vreme ma vad inconjurat de super pescari care culmea nu stiu unde e dunarea!...subiect inchis! al doilea motiv ar fi acela ca ,din nastere suntem pescari(vanatori)! culmea este ca si folosim cuvantul pescar......sportiv,de crap, de rapitor,etc, deci repet...pescar, nu tamplar,matematician etc. cu toate acestea unii sunt mai pescari decat altii!.......in urma cu aprox. doi ani am fost chemat pe o balta aflata intre . buc. si ploiesti. eu ma intorceam de la buc. iar in masina am intotdeauna cel putin o,,teava"de 6m. am ajuns pe balta in jurul orei14, prietenii mei, veniti cu sacul la pomul laudat nu prinsesera decat experienta. pe balta lume multa, locuri ocupate, momeala nu aveam deorece onor prietenii mei nu aveau decat ,,bile". am plecat cu plugusorul(a se citi cu cersitul) pe balta si m-am intors cu viermi. am ocupat un loc langa calugar la apa de aprox.2 m si in maxim o ora am prins ce era dealtfel in zona :2 carasi(2-300g), 2 bibani(150-200g), 2 regine de toata frumusetea si 4 rosioare. ce rasete pe capul lor......ma intrebau daca sunt comestibili etc.......timpul a trecut, a venit iarna, am pus sculele in pod......! intr-o zi cu soare mi-am etalat cunostintele culinare, am scos pestele din congelator si am facut o ciorba din toti pestii capturati atunci. intamplarea a facut , ca la aprox, o ora dupa ce am finalizat lucrarea, sa ma trezesc cu acei ,,amici" la poarta; au intrat, leusteanul ...prin toata bucataria si prin tot holul....! intrebarea a venit sec: din ce ai facut ciorba..din carasei de la hala,..mai bine veneai la mine ca mai am crap in congelator! raspunsul a fost pe masura...salau. am lansat invitatia si , stupoare...ce elogii( nu e alt peste ca salaul etc). dupa ce au mancat m-am asigurat ca au fost sinceri in ce privea elogiile aduse reginelor(a se citi salau). asigur pe aceasta cale pe toata lumea ca regina te poate scoate din necaz, atunci cand pe malul apei vrei sa faci o zeama si nu ai din ce..si apropo, este si comestibila pe deasupra! intamplator sau nu ,de atunci onor amicii mei cand mai merg pe acea balta aleg ca pozitie acel cap de balta, si tot intamplator au si o ,,teava" aruncata spre calugar!....la putin timp, m-am trezit...parca visasem, parca nu,,,,va las pe voi sa reflectati !!!!
al dvs. rumburakk
_________________
rumburakk

Am hotarat sa iesim la pescuit si am reusit.
In urma cu 2 saptamani am fost la Dunare si am ramas blocati in balta.
De data aceasta am fost mult mai pregatiti din toate punctele de vedere si ne asteptam la orice,dar la ce sa intamplat chiar nu ne gandeam.
Impreuna cu trupa formata din:
Dutu ,Dan Duna,Dan Mustetea,Bebe.Catalin,Mihaita si subsemnatul am hotarta sa iesim la pescuit in Balta Ialomitei in zona Facaieni.
Am ajuns cu bine pana la intrarea in balta iar de acolo au inceput peripetiile.
In urma cu 2 zile ploase destul de serios in zona iar drumul era destul de stricat in urma circularii tractoarelor prin zona.
Aveam de parcurs prin balta cca.27km care in conditiile date fiind,era practic imposibil de ajuns la destinatie.
Dupa 10km parcursi destul de greoi,si dupa ce am ramas intepeniti cu masinile(Dutu si Dan Mustetea) ,am decis sa ramanem sa pescuim intr-o zona destul de buna. Cu apa adanca si curent slab.
Peisajul era superb plus ca aveam un fel de plaja iar pe mal in spate era padure de plopi si locuri de campat minunate.
Am desfacut bagajele si fiecare sa apucat de treaba,dar dupa nici 10 minute Dutu a prins 1 Cega de aproximativ 2kg.
Am crezut ca vom da lovitura dar nu a fost sa fie asa.
Lovitura am dat-o seara la ora 21 cand toti ne-am strans in jurul focului si am facut un disc cu multe bunatati pe el.
Bucatarul grupului a fost ca de obicei un tip tare priceput in ale “DISCUITULUI”pe nume de scena”BILLY BOY” si pe numele real Dutu Stoica.
Sa facut masa mare in stil haiducesc udata discret cu ceva ceaiuri aromate si cu sucuri reci tocmai bune de consumat la temperatura la care se aflau.
Sa stat in jurul focului pana spre ora 24 ora la care baieii s-au retras catre locurile de pescuit in asteptarea pestelui mult visat (SOMN).
Dutu peste noapte sa trezit buimac si a pornit masina sa plece dar bine ca nu a plecat,pentru ca daca apuca sa plece cadea cu masina de pe mal.
A tras masina cu botul spre apa iar malul era destul de inalt.
Dimineata sa dat desteptarea la cantarea pasarelelor,sa servit cafeaua,sa spalat fiecare pe dinti cu ce au avut si sa mers la mic dejun,care dupa servirea lui s-a mai stropit cu ceva ceai si apa plata ramase de cu seara.
La ora 12 am strans si am plecat spre casa dezamagiti oarecum (uni dintre noi)ca nu am prins peste,dar fericiti si multumiti sufleteste ca am reusit sa petrecem in mijlocul naturii o perioada de timp minunata.
Rezultate notabile nu au fost,dar au fost momente memorabile si poze minunate.
Paulletta

Cand am virat dreapta pe sub podul de CF de la Fetesti, am revazut tot filmul aventurii din urma cu 2 saptamani. M-am linistit cand antemergatorul - masina in care erau Paul, Mihai si Catalin (nu Paca)- a luat-o spre nordul baltii Ialomitei. Aveam de mers vreo 28 km. pe dig. Linistea a durat pana la prima groapa cu noroi. Si a inceput calvarul, opreste, impinge, coboara de pe dig, impinge, urca pe dig, impinge, tractat cu sufa (n-am avut cal). Trecusera doua ore si noi eram inca departe de tinta. La urmatorul hop in care niste dimboviteni si-au rupt masina, iar altii mai in fata se chinuiau sa iasa, am hotarat sa ne intoarcem si la primul drum spre brat am cotit-o la dreapta. Restul v-a povestit Paul. Eu si cu Dan Duna am avut bafta la cega. Chiar prima prezentare a fost o buc. de aprox 50 cm, urmand inca doua mai mici. Fiind specie protejata, deduceti ce soarta au avut. De altfel, nici nu ne-am intins bine ca a si sosit controlul: politia fluviala, AGVPS si inca vreo 2-3. Ne-au controlat la permise iar pe niste vecini care nu erau in regula cu actele, i-au taxat peloc. Deci, atrentie, luati-va permisele cu voi mai ales la Dunare.
In ce priveste pescuitul, am avut un loc excelent cu prag fara agataturi, curent moderat, adincime 4-10 m. Am incercat rama mare, viermusi in variante, mult comentata bomba (numai cu 4 carlige), pestisor viu, porumb uscat pe fir, am si nadit cu o seara inainte cu niste caramizi din lut amestecat cu nada. In afara de cei 3 sturioni si o platica mai rasarita n-am mai prins nimic. Cu certitudine apa este in scadere accentuata si asta ar putea fi motivul pentru care nu mananca. Cine stie! Ne-am intalnit duminica cu niste tipi care au pescuit pe Alionte. Aveau 4 kg. de caras, dupa doua zile.

Restul e cancan. Disc, palinca, spit si bere , voie buna. Noroc ca n-a fost nimeni nas a doua zi.
Duţu Stoica.

Cu ceva mai mult de două săptămîni în urmă într-o discuţie legată de pescuit spuneam că mi-am băgat sculele la iernat deşi Dan cu minunatul grup din Iaşi tot insista pentru o ultimă ieşire pe 2008 în deltă. Am analizat puţin problema şi am concluzionat: nu merg. Se stabilise şi ziua: 28 noiembrie – 1 decembrie. Ziua x se apropia . Nehotărîrea mă tot măcina. Miercuri 26 vorbesc cu fratele la telefon şi surpriză: păi noi nu mergem ? Băi Jane aşa şi pe dincolo că nu aş merge, că este frig, că nu mai trage, că …….El tot insista. Bine mă mergem şi noi. Anunţ grupul din Iaşi şi………….. vineri 28 noiembrie la 13,30 ieşeam pe autostrada . La 16, 45 parcam maşina în curtea Pensiunii Puiu din Dunavăţul de jos. Grupul din Iaşi ajunsese de dimineaţă. Dan, Cocolino, nea Ion, Adi şi Mihai deja era cu discul şi grătarul încins la maxim. Se băga cărbuni la greu ca la locomotiva cu aburi. Ceafă de porc, pastramă, carne de berbecuţ, mici, costiţă etc. Ţuiculiţă de prună, vin roşu , vin alb, bere ……şi bună dispoziţie cît cuprinde. Totul se mutase din sala de mese în faţa focului. Splendid . Timpul era în favoarea noastră. De buna dispoziţie nu mai vorbesc că nu mai are rost. Toţi ne-o închipuim. În sfîrşit trecem la planul pentru a doua zi. Dan cu ieşenii au ales incinta de ştiucă iar eu cu fratele am ales gîrla Solomon. Vorbim cu băiatul de la pensiune care pregăteşte terenul . Cînd hotărîm să batem în retragere spre dormitoare deja era trecut de 1,30. Noaptea a fost destul de scurtă . Sîmbătă. Dimineaţă la deşteptare am cam tras de gene deşi trecuse peste ele destulă apă rece. Aveam ochii căzuţi în gură. În sfîrşit urcăm în bărci şi la prima intersecţie noi facem dreapta iar ieşenii stîngă. Deşi toamnă tîrzie, priveliştea mă încîntă. Oboseala acumulată cu o zi înainte mă făcea să mai merg 10 – 15 m cu privirea întredeschisă . Îmi luasem măsuri şi mergeam la ralanti şi pe mijloc. Mai iau cîte un pumn de apă mai dau pe faţă. Uit de somn . Nu ştiam unde să privesc mai repede. Nici ţipenie de om sau de barcă. Dreapta, stînga, iar dreapta, stînga pe al doilea canal, iar dreapta şi în sfîrşit după două ore suntem pe poziţie. Locul schimbat mult de tot . Să nu mai cunosc. O grămadă de cănălaşe cunoscute de mine nu mai erau. Astupate pur şi simplu. În sfîrşit acostăm la o fostă rampă de beton de la o fostă cherhana şi încercăm după biban mare pentru care şi venisem. Biban ioc. Dar surpriză . Tarancă şi plătică mai mare ca palma în prostie. Îl rog pe Sandu paznicul de la cabana de acolo să arunce o dată prostovolul de probă să vedem dacă este biban. Aruncă. Biban ioc. Mai trec cîteva bărci pe lîngă noi care tot după biban umblau. Mai trec altele care veneau de la Holbina de la ştiucă. Nici un atac timp de două zile. Cînd am auzit că nu merge bibanul nicăieri dăi pe tarancă şi pe plătică. Distracţie mare ce să mai spun. Am avut şi exemplare de tarancă la juma de kg. Mulţumiţi de pradă la 14,30 am luat drumul pensiunii. După aproximativ două ore eram în curte . Stăteam în aşteptarea echipajului 2 care nu sosise din incintă. În jurul orei 16, 45 şi-au făcut apariţia. Cam supăraţi. Aveau şi de ce. 5 persoane 5 ştiuci una la un kg jumate. Restul pînă la kg. Şi au încercat şi la şi la şi la………Fiecare cîte una. Nimic mai mult. Mare tîlhărie . În sfîrşit asta a fost. Fără să mai aşteptăm, am hotărît ca a doua zi să mergem toţi pe Solomon. Pe la 17, 30 a început şi o ploaie de toamnă măruntă şi rece. Toţi am gîndit că a doua zi o să stăm la cabană. Am încins iar discul şi grătarul. Impresia noastră era că nu mai are rost să ne culcăm devreme deşi eram obosiţi, pentru că ploaia o să ţină uşile la camere închise cu noi pe interior. Iar voie bună . Iar amintiri iar bancuri şi poante. Totuşi totul are o limită aşa că oboseala ne-a răpus ultimile fărîme de rezistenţă . Vedeam că efectivul se rărea. Pe la 1, 30 şi ultimii adică, eu , Dan, Mihăiţă şi Cocolino ne aliniem colegilor pe orizontală nu înainte de a mai împărţi între noi unele sarcini. Iar noaptea scurtă. Parcă a ţinut o oră. Cum atingeam patul în poziţia aia săltam capul . Duminică dimineaţa. Aud ceva gălăgie pe hol şi în sala de mese. Inconfundabila voce a lui nea Ion care întodeauna dispărea la somn pe la 9,30 – 10 îşi produce efectul . Imediat toţi suntem în picioare . Ne cam feream privirile deşi ele erau identice. Cînd ieşim în curte stupoare. Cerul plin de stele ca vară. Imediat am trecut la pregătiri. Vinul fiert era deja pus în termosuri . La fel ca şi tăria . În cel mai scurt timp bărcile erau pregătite de marş. În jurul orei 7,30 părăseam Dunavăţul . Era linişte desăvîrşită în bărci. Numai capetele se mişcau stînga dreaptă pentru a admira peisajul. Pe la 8 cerul era albastru de vară. O zi de neuitat. Toţi zîmbeam în sufletul nostru. Ajungem în jurul orei 9, 30 pe aceiaşi poziţie unde am fost şi cu o zi înainte. Sandu, paznicul de la cabană ne-a permis să acostăm chiar la rampa de ciment din faţa cabanei lui. Ne pune la dispoziţie scaune şi alte cele şi după o oră de glume şi alte ne apucăm de pescuit. Vă rog să mă credeţi că era ceva de nedescris. Tot plătică şi tarancă. Mai dese şi mai mari ca în prima zi. Aveai 2 cîrlige luai doi peşti. Aveai trei cîrlige luai trei peşti. La un moment dat Adi canadianul a pus o ţaparină cu cinci cîrlige şi a prins cinci peşti. Cocolino îl spărgea efectiv pe avat. Unul după altul. Ceva de vis. Nu mai aveam loc în ce pune peştele. Distracţia era întreţinută şi de gradele din vin bere sau tărie, dar mai ales de timpul de afară. Ceva de neînchipuit. Timpul trecea repede şi începusem să privesc înainte cu regret. Încet , încet se aduce vorba şi de plecare. Toţi vorbeam de ea dar nu începea nimeni să strîngă. În sfîrşit adunăm sculele ne luăm rămas bun de la Sandu şi …plecarea spre Dunavăţ. Nimeni nu credea ce am putut face. Ajungem la Dunavăţ debarcăm şi ne regrupăm în curtea pensiunii. Se centralizează recota. Peste 100 kg de peşte. Se face împărţirea. Cam 15 kg de persoană. Un pescuit de vis. O ieşire reuşită din toate punctele de vedere. Lăsăm totul şi începem pregătirea pentru serbarea de adio. Iar sfîrîiau discul şi grătarul . Am hotărît să pregătim toată mîncarea să ajungă şi pentru a doua zi pe drum. Mai era ceafă de porc, carne de berbecuţ şi mici. Pentru a nu pierde o asemenea seară minunată din toate punctele de vedere am hotărît să servim masa tot afară în aer liber. Voia bună se făcea simţită la toţi participanţii. În sfîrşit trecem la masă. Luăm cîteva bucăţi din toate cele pregătite şi servim şi gazdele noastre care aveau 4 invitaţi din sat şi se aflau în sala de mese. Pofta de mîncare cam scăzuse din pofta de vorbă. După cam o jumătate de oră de linişte , fumurile de ţigară îşi făcură apariţia, semn că prima parte a mesei se apropia de sfîrşit. Toţi eram cuprinşi de o melancolie…..ce apăsa cam greu sufletele noastre. Încet uşa de la sala de mese se deschide şi îşi face apariţia soţia gazdei noastre. Priveşte o clipă către noi , apoi sfioasă se adresează celor doi bucătari ai noştri cu o întrebare: nu vă supăraţi de unde aţi luat castroanele în care aţi pus carnea friptă? Păi cele trei castroane de inox erau aici pe prispă îi răspunde Coco şi Mihăiţă. Dar de ce? Întreabă tot ei. Păi alea sunt castroanele cîinilor. În ele dăm mîncare la cîini a răspuns foarte serioasă gazda. Bineînţeles că toţi am avut o înghiţitură de scăîrbă dar faptul era consumat. Acea suviţă de scîrbă a declanşat un rîs total de nedescris. Mai rău a fost cînd le-am adus la cunoştinţă că fripturile care le primise de la noi tot din castroanele alea proveneau. A scuipat puţin şi a intrat în casă. Nu prea a înghiţit realitatea dar asta a fost. Putea să tacă şi să nu spună nimic. Dar mai sunt şi oameni proşti pe lumea asta. În sfîrşit după toată întîmplare asta tot grupul a tras o porţie de rîs de neuitat . Începusem să luăm ceva din obiceiurile cîinilor. În sfîrşit pe la 12,30 avînd în vedere că a doua zi era de drum în tăcere am luat drumul paturilor. Cu regret că a fost cam scurt. Ca întotdeauna ce este frumos şi plăcut este scurt. Luni pe la 7,30 am pornit spre Bucureşti. Of………pînă la primăvară e drum lung.
Valentin Petrovici.

Valentin Petrovici

Re: RETROSPECTIVĂ POVEŞTI PESCĂREŞTI

Mesajde Valentin Petrovici » 06 Noi 2009, 14:58

Un pescuit de pomina !

Era in vara lui ’91 si se-nsurase Carioca. “Si ce-i cu asta ?”, o sa-ntrebati. E, ca de nu si-ar fi pus asta pirostriile, anul ala ar fi fost unul la gramada, cu nimic diferit de altii, ca sa nu mai spun de prezenta poveste, care n-ar fi existat !
Dac-ati inteles pana aici, liber sunt sa zic si restul.
Baiu-i ca de cand isi luase muiere pe langa bordei, din armasarul abras ce fusese candva, acum abia-i puteai zice gloaba, multumit in grajdul lui c-o mana de fan si-un scarpinat intre urechi. De acasa, la munca, de la munca, acasa, astea-i erau drumurile, ca-l tinea cumatra-n haturi, de-ai fi zis ca si metroului i-ar fi mai lesne sa umble p-alaturea de sine, decat astuia sa-si scape pasii intr-o crashma, ca de alte carari spre ispititoare Eve, nici vorba !
Noi, restul, carlani neinzabati, ne faceam veacul , ca si pan-atunci, in fata garajului lu' Cioaca, pe buturugile de sub corcodus, cu berile la-ndemana, si chinuiti de-o singura grija : ce tampenii ne-au ramas de facut, pan’ ce-o s-ajungem la fel de napastuiti ca si amaratul asta ? Seara de seara, inca de cand aparea la coltul strazii, incepeau rasul si poantele pe seama lui ! Odata ajuns in dreptul nostru, ne potoleam si-i raspundeam pe rand la salutul trist si rostit cu adanca lehamite :
- 'Na seara, baieti !
- Sa traiesti, Carioca ! , asta era Puleashca .
- Sa-ti traiasca nevasta !, urma invariabil, Coconela.
- Si socra-tu, ba, sa-ti traiasca si ala !, ii ura Nicu Piticu (Dumnezeu sa-l odihneasca, ca s-a dus anu trecut…).
- Si tot neamu nevesti-ti !, venea la rand Cioaca.
- Si pudelu' Didinii, sa-ti traiasca, Carioca ! ii striga Mache Tzantzaru, referindu-se la cainele de i-l adusese nevasta-sa pe langa zestre.
- Si sa-ti traiesti si tu restul zilelor care nu ti le-au mancat astia, baaaa ! ii arunca la sfarsit, Libanezu, in hohotul general ce-i cuprindea pe toti.
Dar Gigi nu-i mai auzea, intrase deja in curte, ca-si grabea pasii, pana aproape s-alerge, inca de la prima replica.
Azi asa, maine la fel, pana-n seara cu pricina … Toate mersesera dupa tipic, dar nici unul nu luase-n seama pasii mai impiedicati si sovaitori al parlitului. Asa se face ca lui Cioaca i-a ramas raspunsul nerostit si mai sa-i fuga buturuga de sub fund , sa-i cada berea din mana, cand Carioca a deschis poarta si-a intrat in curte.
- Bai, manca-mi-ati, incepu el bolovanos catre noi, de cine faceti voi caterinca, paduchilor ?!!! Rostea greu cuvintele, cu vadita dificultate a celui caruia alcoolul a-nceput sa-i inece dendritele si axonii.
- De nea Smarandache radem, nenica, i-a raspuns nevinovat , c-un aer de-a dreptul serafic Cioaca, improvizand pe loc si schimband urarea ce-i era adresata Didinii, fapt ce a avut ca urmare o explozie generala de icnete, batai pe spinarea celor in pericol sa le ramana berea-n gat si alte manifestari in acelasi tipic a surprizei ce ne-o servea ipochimenul.
- Ba onanistilor, ma luati drept gaina ?!... Io-s cocos, ba, sa va intre bine-n cap ! Ia faceti bine si pasati-mi o bere .
- Nu, coloratule, c-ai baut o gura dimineata si nici pan-acu’ nu te-ai trezit ! Daca-ti mai dam una, te culca Didina in magazie si locul tau in pat il ia pudelu…
Malitios ca intotdeauna, Mache nu-i putea ierta javrei faptul ca ni se daduse interzis in casa lui Carioca. Vina era insa a lui, ca dupa o partida de poker, beat manga, Tzantzaru se-ncapatanase sa-si stearga pantofii cu blana astuia luandu-l drept presh.
- Si tu ce-ti ranjesti fasolea-n soare, Libanezule, ai uitat ca patru ani te vedeam mai degraba in poze de coperta, decat pe strada ?, mi-o zise privindu-ma-n ochi, ametitu.
Al dracu, p-asta mi-o servise la o palma mai jos de brau, unde-i greu voinicului si daca nu s-ar fi sprijinit cu palmele de umerii mei Coconela, i-as fi sarit in beregati ! Ma tintuia cu fundu de buturuga , malacul, stiind ca doar amintirea anilor cand statusem lipit de fundul unei muieri, imi blocheaza sinapsele.
Carioco, ia alta partitura si las-o p-asta cu cocoshul, ca ti-ai lasat boashele-n gard, de cand ai cucurigit ultima oara si acum esti doar un amarat de clapon, bun doar sa faci umbra pamantului si sa-i versi Didinii leafa-n poala.
Piticu ii spunea asta privind oareshce nori, insa nu pen' c-ar fi fost f'un poet, ci doar ca era cel mai beat dintre noi.
- Hai ba, sariti c-o bere, sta-v-ar in gat, ca n-am venit aici doar sa ma uit la voi, c-oti fi si niscaiva frumosi, pocitii dracu !
- Nu-ti dam, Blondule (asta era o alta porecla de-a musteriului, legata de faptul ca intre el si un fund de tuci, nu prea gaseai diferente de nuanta), ca n-ai timp s-o bei , pana ce-o afla Didina unde te ascunzi si te ia in shuturi acasa.
Coconela, parca le-a zis din Cartea Sfanta, ca numai ce-o auzim pe nevasta astuia :
- Buna seara ! Gigi, mai stai cu baietii, sa stiu daca pun mancarea la-ncalzit ?
- Da, fa, mai stau ! Si nici nu mai mananc in seara asta ! O sa ma-mbat ca porcu, sa le arat astora ce-i ala barbat !
Didina a disparut din poarta, ca frunza batuta de vant ! Noua ni s-a facut mila de el si i-am intins o bere, dar tot Coconela, malacu, i-a atras atentia :
- Ba, ai grija, legumeste-o sau da-o pe gat, sa stii ca alta nu mai primesti, ca la noi nu-i Crucea Rosie si nici chef sa ne arunce nevasta-ta laturile-n cap, n-avem !
Taceam toti si-l priveam care cu mila, care cu dispret, cum nici nu indraznea sa duca sticla la gura . Sugativa asta care pana mai an punea dosul pe-o lada zicand ca aia-i portia lui, ori se temea s-o dea pe goarna, ori uitase cum se face !
Dom”le, aci s-ar cuveni sa rup firul povestii si sa va spun ca nu-s prea multe-n viata cele pe care nu le-am priceput, insa celor ce urmeaza, nici in ziua de azi nu le-am dat de cap!
Marian Adar.

.................................................................................................................................................

Cu ceva vreme-n urma, pe un alt forum, am scris una-alta, balmajeli d'ale lu' Adar; gandesc ca de le-oi aduce-n aste pagini, rau n-are cum sa fie...
Dunare, curva batrana, te-ai tinut cu toti, cu nemtii, cu austriecii, cu slovacii si ungurii, cu sarbii si bulgarii, iar la final, ne-ai luat la rand pe noi si pe ucrainieni... Ba, ai mai vrajit si alte natii, de-au venit sa-ti taie undele, sa-ti bea apa si sa-ti duca dorul...Te-au cantat poetii si te-au suduit oamenii cand le-ai rapit munca; ti-au mangaiat malurile indragostitii si te-au blestemat cei de le-ai furat trupurile, dar la sfarsit te-au iubit toti...
Nu rasarise soarele cand am plecat sa-i caut malul, iesisem pe autostrada cea noua si de-ati vazut una, le-ati vazut pe toate, asa ca nu-i bai de nu v-arat nimic. Prima oara m-am oprit pe-un mal inalt, in locul in care acum 2000 de ani, legionari romani incepeau sa dureze pe mal o tabara de straja. Mai tarziu, Traian, ridica cetate trainica, sa apere vadul de trecere si sa-i vegheze micul port de sub pintenul de stanca calcaroasa...
Capidava
M-am visat pentru o clipa strajer in turnul de veghe, pandind sosirea gotilor sau avarilor, a carpilor sau cetelor gepide, a vandalilor, slavilor ori cate alte neamuri or fi trecut p-aci ?...
...Doar o barca singuratica sh-un latrat de caine mai tulburau pacea locului...Nu mai era nimic de pazit, pietrele-si purtau singure de grija, asa cum au facut-o 20 de secole iar eu mai aveam inca mult drum inainte. Ramai cu bine, batrana cetate , vegheaza pe mai departe linistea si valul Dunarii... Dobrogea....
Oare in cate monografii apare : "...asezarile stabile au lipsit timp de sapte secole" ?!... Sapte sute de ani pe aici au trecut doar rari pastori, tematori si speriati, privind mereu peste umar cu frica, urmarind in zare colbul ridicat de copitele cailor tatari ! Pamant jelit, ars de sete la mal de fluviu, culmi roase din batranul lant Hercinic, triste paduri de stejar pitic..
Soseaua se-ntinde dreapta in zare iar capatul se-nfrateste cu cerul...
Nufarul.... Poarta de intrare in Delta, taramul povestilor piratului Spanu, al lui Terente, Europolisul lui Jean Bart; pamant nou si totusi vechi, peisaj mereu in schimbare, raiul pasarilor si tara "monstrilor" (vezi "Operatiunea Monstrul", creatie memorabila a lui Toma Caragiu si Marin Moraru), patria lipovenilor, oameni aspri, ciopliti parca din stancile Macinului, dar pe care repede-i inmoi si ti-i faci prieteni devotati pe viata c-un gat de votca...
Drumul e cumplit, cu un traseu haotic urmand culmile digurilor, de fapt, nici macar nu-i drum, e doar urma lasata de alti inconstienti ca si mine, ce s-au avantat prea increzatori...Sleauri, gropi, false podeturi din trei scanduri si doi pari, maluri cazute, rugaciuni si blesteme, 20 km facuti in 4 ore !... Uneori, cararea asta, acest adevarat "Drum al oaselor". te scoate-n malul Dunarii, atunci opresti, cobori, ii mai oferi masinii un ragaz sa-si traga sufletul, ii plangi suspensiile chinuite, o mangai cu privirea sperand ca dupa atata chin, toate au ramas la locul lor.... Apoi, inevitabil, toti se-ndreapta catre mal, atrasi mai presus de vointa lor de vraja curvei batrane, care-si etaleaza nurii de parc-ar fi nascuta ieri....
Maliuc. Sfarsit de drum (ori pseudodrum !). Urmeaza sa ne urcam in barci, singurul mijloc de transport utilizat de acum incolo. Intram in inima deltei...
Si iata ca ma-nsel... Intai, gasim plamanul ei ! E vorba de lacul Fortuna, o intindere de apa cu adancime mica, mai tot timpul anului plin de bradis si alge, un adevarat filtru pentru apa tuturor canalalor ce se varsa in el ! Sute, poate mii de pasari plutesc lenes pe valuri. Incerc sa le prind in cadru dar motorul barcii le sperie si zboara panicate inainte sa ma apropii indeajuns...Pelicanii, mai lenesi si greoi, sunt ultimii care se ridica deasupra noastra.
Fortuna, nume bine ales ! Sa te fereasca Domnul sa te prinda o furtuna p-aici ! Datorita adancimii mici, valurile te-ar izbi din toate partile si n-ai avea nici o sansa !
Prin intortocheatele canale, garle sau ce-or mai fi, intram tot mai adanc intr-un tinut stapanit de apa si de stuf, un templu ridicat de CREATOR intru slava NATURII ! Undeva, intr-un colt, pe o limba stinghera de pamant, se gaseste un loc si pentru noi. Inconjurati din toate partile de apa, urmeaza sa ne jucam cateva zile de-a Robinsonii...
Nu suntem primiti cu paine si sare pe-un stergar, aici obiceiul locului e altul, Dunarea ne ofera unul din darurile ei...
Multumindu-i pentru ofranda, ne pregatim ceea ce ar trebui sa fie cina...
Soarele se ascunde incet, undeva dupa Muntii Macinului, lasand noaptea sa-si arunce valurile de negura peste Delta... Curand, luna va polei cu un argintiu ireal intinderile. Cohorte de tantari salbatici si feroci iau in stapanire locul, alungandu-ne in adaposturile firave oferite de plasele corturilor.
Facandu-le parca in ciuda, un acord de chitara se ridica peste bazaitul lor obsedant. O voce stinsa, cu timbru grav, ii sopteste noptii versul :
"De mult nu mai trag cu prastia-n vrabii,
De mult nu mai merg la nici o-ngropare.
Soarele apune dupa niste maguri
Si rasare in flacari din mare."
E vremea povestilor si a visului.... Vorbele se leaga usor, agatandu-se una de alta si curgand lin , aidoma fluviului. E atmosfera aceea linistita, de tabara, cand se nasc prietenii noi iar cele vechi isi cladesc temelii de stanca. Varsta se ascunde in spatele rasului si spiritul, lasand trupul mult prea ostenit de ani si doruri neuitate, isi regaseste vitalitatea unei adolescente de mult lasata-n urma....
Intr-un tarziu, pleoapele coboara grele, aducandu-ne linistea mult cautata si in sfarsit, gasita.
Dimineata, o noua zi...
Incet, incet, balta se trezeste. Mai intai, ceata ce adasta peste canale e sparta de lotcile lipovenilor. Vechi, negre si smolite, aduc putin cu nalucile vikinge, asa cum apar tacute dintre neguri. Ei sunt cei dintai prezenti pe apa, sunt "de-ai casei" si asta le e traiul. Cand soarele e deasupra trestiilor, ii urmeaza pescarii, zvarlindu-si nalucile prin unghere de stuf ori la radacini de salcii, momind stiucile din ascunzisuri. Spre amiaza apar si cei pe care balta ii suporta, sunt cei cu fitze, in salupe de j'de mii de euroi, turandu-si la maxim "jonsonurile", cei ce privesc canalele si garlele drept piste de concurs... Slava Domnului, ca nu-i intalnesti decat in weekend ! Farmecul si vraja baltii se va ascunde mereu privirii lor si probabil ca nici nu le pasa, sunt dintre cei carora natura nu le spune nimic si socotesc frumosul dupa cifrele trecute ca pret pe eticheta. Ii plang, habar n-au cat pierd !...
Ziua se sparge-n mici petice de lumina tremuratoare peste unde.
Amurg.
Dincolo de toate astea exista o lume a masinilor, a goanei dupa valori desarte, a calculelor meschine, a falselor pasiuni, a minciunii ca mod si scop, o lume de care vrei sa fugi dar esti atat de prins de ea.... Aici, nu-i decat pace sh-atata timp cat iti tii sufletul deschis, comuniunea se va realiza firesc purtandu-ti spiritul spre vremuri ancestrale, cand omul si natura erau un singur univers....
SFARSIT. FIN. THE END. KONEC.
Filmul s-a terminat. De pe malul stang, astept iar bacul la Nufarul... Delta ramane-n urma dar si ceva din noi, ceva ce n-am fi crezut ca mai avem, mai putem pierde sau darui : joaca si raset de copil, franturi de suflet curat, vise traite cu ochii deschisi.
De fapt, aceasta fuga perpetua de noi insine nu-i altceva decat o vesnica cautare... Ce suntem, ce vrem sa fim, ce putem fi ?... Sunt doar un biet ratacitor intre asfalt si cer, negasindu-mi locul nicaieri. Asta-mi spun acum, cand deja masina inghite drumul spre casa. Maine ? Maine s-ar putea sa-mi dau un alt raspuns si asta pentru ca trecutu-i viu, traind din seva prezentului. Sper si ma rog sa fie asa, ca ce am luat acum cu mine, amintirile de aici, sa nu se schimbe vreodata !
AMIN !
Marian Adar.

................................................................................................................................................

Emil ,eram intr-o excursie 2 familii ,venind parca dinspre Campulung moldovenesc, si bineinteles ca am facut loc in portbagaj si unei undicioare.Tu stii ca atunci cand treci pe langa o garla limpede,fiind la volan ,mai sa faci accident.Asa ca le-am convins pe muieri sa facem, sanchi ,un popas, am prins urgent cateva lacustele si ,cu fereala ,fara pluta si plumb ,am prins cativa lipanei pe care i-am mirosit prelung si le-am dat drumul, manca-i-ar tata.Unu ca nu aveam timp si 2 ,ca nu-mi place sa fiu in neregula ,dar n-am rezistat .Am observat niste bastinasi ,care prindeau facand galagie, stand in apa si dand la cativa metri.Asta-i tot. Pe Doamnei tre sa stai ascuns ,sa dai departe ,etc. Eu nu sunt muscar ,n-am avut niciodata linie de aia speciala conica, drept e ca pe vremea lui Ceasca rar prindeai cate o autorizatie pe garle de munte grozave.(vezi cumpana ,capra buda,rausor, etc,vorbesc de zona mea de foste interese).Pe ce mai ramasese din raul Doamnei, cel mai bine prindeam la furnica de padure (umblam cu musuroiul in punga ), si la muste artificiale micute din comertul socialist insirate cam 3 iar in cap o chestie mai grea din plastic greuta, dar care plutea
pantazig 04

............................................................................................................................................


am preferat acest titlu din mai multe motive: unul ar fi acela ca in ultima vreme ma vad inconjurat de super pescari care culmea nu stiu unde e dunarea!...subiect inchis! al doilea motiv ar fi acela ca ,din nastere suntem pescari(vanatori)! culmea este ca si folosim cuvantul pescar......sportiv,de crap, de rapitor,etc, deci repet...pescar, nu tamplar,matematician etc. cu toate acestea unii sunt mai pescari decat altii!.......in urma cu aprox. doi ani am fost chemat pe o balta aflata intre . buc. si ploiesti. eu ma intorceam de la buc. iar in masina am intotdeauna cel putin o,,teava"de 6m. am ajuns pe balta in jurul orei14, prietenii mei, veniti cu sacul la pomul laudat nu prinsesera decat experienta. pe balta lume multa, locuri ocupate, momeala nu aveam deorece onor prietenii mei nu aveau decat ,,bile". am plecat cu plugusorul(a se citi cu cersitul) pe balta si m-am intors cu viermi. am ocupat un loc langa calugar la apa de aprox.2 m si in maxim o ora am prins ce era dealtfel in zona :2 carasi(2-300g), 2 bibani(150-200g), 2 regine de toata frumusetea si 4 rosioare. ce rasete pe capul lor......ma intrebau daca sunt comestibili etc.......timpul a trecut, a venit iarna, am pus sculele in pod......! intr-o zi cu soare mi-am etalat cunostintele culinare, am scos pestele din congelator si am facut o ciorba din toti pestii capturati atunci. intamplarea a facut , ca la aprox, o ora dupa ce am finalizat lucrarea, sa ma trezesc cu acei ,,amici" la poarta; au intrat, leusteanul ...prin toata bucataria si prin tot holul....! intrebarea a venit sec: din ce ai facut ciorba..din carasei de la hala,..mai bine veneai la mine ca mai am crap in congelator! raspunsul a fost pe masura...salau. am lansat invitatia si , stupoare...ce elogii( nu e alt peste ca salaul etc). dupa ce au mancat m-am asigurat ca au fost sinceri in ce privea elogiile aduse reginelor(a se citi salau). asigur pe aceasta cale pe toata lumea ca regina te poate scoate din necaz, atunci cand pe malul apei vrei sa faci o zeama si nu ai din ce..si apropo, este si comestibila pe deasupra! intamplator sau nu ,de atunci onor amicii mei cand mai merg pe acea balta aleg ca pozitie acel cap de balta, si tot intamplator au si o ,,teava" aruncata spre calugar!....la putin timp, m-am trezit...parca visasem, parca nu,,,,va las pe voi sa reflectati !!!!
al dvs. rumburakk
rumburakk

.................................................................................................................................................


Am hotarat sa iesim la pescuit si am reusit.
In urma cu 2 saptamani am fost la Dunare si am ramas blocati in balta.
De data aceasta am fost mult mai pregatiti din toate punctele de vedere si ne asteptam la orice,dar la ce sa intamplat chiar nu ne gandeam.
Impreuna cu trupa formata din:
Dutu ,Dan Duna,Dan Mustetea,Bebe.Catalin,Mihaita si subsemnatul am hotarta sa iesim la pescuit in Balta Ialomitei in zona Facaieni.
Am ajuns cu bine pana la intrarea in balta iar de acolo au inceput peripetiile.
In urma cu 2 zile ploase destul de serios in zona iar drumul era destul de stricat in urma circularii tractoarelor prin zona.
Aveam de parcurs prin balta cca.27km care in conditiile date fiind,era practic imposibil de ajuns la destinatie.
Dupa 10km parcursi destul de greoi,si dupa ce am ramas intepeniti cu masinile(Dutu si Dan Mustetea) ,am decis sa ramanem sa pescuim intr-o zona destul de buna. Cu apa adanca si curent slab.
Peisajul era superb plus ca aveam un fel de plaja iar pe mal in spate era padure de plopi si locuri de campat minunate.
Am desfacut bagajele si fiecare sa apucat de treaba,dar dupa nici 10 minute Dutu a prins 1 Cega de aproximativ 2kg.
Am crezut ca vom da lovitura dar nu a fost sa fie asa.
Lovitura am dat-o seara la ora 21 cand toti ne-am strans in jurul focului si am facut un disc cu multe bunatati pe el.
Bucatarul grupului a fost ca de obicei un tip tare priceput in ale “DISCUITULUI”pe nume de scena”BILLY BOY” si pe numele real Dutu Stoica.
Sa facut masa mare in stil haiducesc udata discret cu ceva ceaiuri aromate si cu sucuri reci tocmai bune de consumat la temperatura la care se aflau.
Sa stat in jurul focului pana spre ora 24 ora la care baieii s-au retras catre locurile de pescuit in asteptarea pestelui mult visat (SOMN).
Dutu peste noapte sa trezit buimac si a pornit masina sa plece dar bine ca nu a plecat,pentru ca daca apuca sa plece cadea cu masina de pe mal.
A tras masina cu botul spre apa iar malul era destul de inalt.
Dimineata sa dat desteptarea la cantarea pasarelelor,sa servit cafeaua,sa spalat fiecare pe dinti cu ce au avut si sa mers la mic dejun,care dupa servirea lui s-a mai stropit cu ceva ceai si apa plata ramase de cu seara.
La ora 12 am strans si am plecat spre casa dezamagiti oarecum (uni dintre noi)ca nu am prins peste,dar fericiti si multumiti sufleteste ca am reusit sa petrecem in mijlocul naturii o perioada de timp minunata.
Rezultate notabile nu au fost,dar au fost momente memorabile si poze minunate.
Paulletta

...............................................................................................................................................


Cand am virat dreapta pe sub podul de CF de la Fetesti, am revazut tot filmul aventurii din urma cu 2 saptamani. M-am linistit cand antemergatorul - masina in care erau Paul, Mihai si Catalin (nu Paca)- a luat-o spre nordul baltii Ialomitei. Aveam de mers vreo 28 km. pe dig. Linistea a durat pana la prima groapa cu noroi. Si a inceput calvarul, opreste, impinge, coboara de pe dig, impinge, urca pe dig, impinge, tractat cu sufa (n-am avut cal). Trecusera doua ore si noi eram inca departe de tinta. La urmatorul hop in care niste dimboviteni si-au rupt masina, iar altii mai in fata se chinuiau sa iasa, am hotarat sa ne intoarcem si la primul drum spre brat am cotit-o la dreapta. Restul v-a povestit Paul. Eu si cu Dan Duna am avut bafta la cega. Chiar prima prezentare a fost o buc. de aprox 50 cm, urmand inca doua mai mici. Fiind specie protejata, deduceti ce soarta au avut. De altfel, nici nu ne-am intins bine ca a si sosit controlul: politia fluviala, AGVPS si inca vreo 2-3. Ne-au controlat la permise iar pe niste vecini care nu erau in regula cu actele, i-au taxat peloc. Deci, atrentie, luati-va permisele cu voi mai ales la Dunare.
In ce priveste pescuitul, am avut un loc excelent cu prag fara agataturi, curent moderat, adincime 4-10 m. Am incercat rama mare, viermusi in variante, mult comentata bomba (numai cu 4 carlige), pestisor viu, porumb uscat pe fir, am si nadit cu o seara inainte cu niste caramizi din lut amestecat cu nada. In afara de cei 3 sturioni si o platica mai rasarita n-am mai prins nimic. Cu certitudine apa este in scadere accentuata si asta ar putea fi motivul pentru care nu mananca. Cine stie! Ne-am intalnit duminica cu niste tipi care au pescuit pe Alionte. Aveau 4 kg. de caras, dupa doua zile.
Restul e cancan. Disc, palinca, spit si bere , voie buna. Noroc ca n-a fost nimeni nas a doua zi.
Duţu Stoica.

.............................................................................................................................................


Cu ceva mai mult de două săptămîni în urmă într-o discuţie legată de pescuit spuneam că mi-am băgat sculele la iernat deşi Dan cu minunatul grup din Iaşi tot insista pentru o ultimă ieşire pe 2008 în deltă. Am analizat puţin problema şi am concluzionat: nu merg. Se stabilise şi ziua: 28 noiembrie – 1 decembrie. Ziua x se apropia . Nehotărîrea mă tot măcina. Miercuri 26 vorbesc cu fratele la telefon şi surpriză: păi noi nu mergem ? Băi Jane aşa şi pe dincolo că nu aş merge, că este frig, că nu mai trage, că …….El tot insista. Bine mă mergem şi noi. Anunţ grupul din Iaşi şi………….. vineri 28 noiembrie la 13,30 ieşeam pe autostrada . La 16, 45 parcam maşina în curtea Pensiunii Puiu din Dunavăţul de jos. Grupul din Iaşi ajunsese de dimineaţă. Dan, Cocolino, nea Ion, Adi şi Mihai deja era cu discul şi grătarul încins la maxim. Se băga cărbuni la greu ca la locomotiva cu aburi. Ceafă de porc, pastramă, carne de berbecuţ, mici, costiţă etc. Ţuiculiţă de prună, vin roşu , vin alb, bere ……şi bună dispoziţie cît cuprinde. Totul se mutase din sala de mese în faţa focului. Splendid . Timpul era în favoarea noastră. De buna dispoziţie nu mai vorbesc că nu mai are rost. Toţi ne-o închipuim. În sfîrşit trecem la planul pentru a doua zi. Dan cu ieşenii au ales incinta de ştiucă iar eu cu fratele am ales gîrla Solomon. Vorbim cu băiatul de la pensiune care pregăteşte terenul . Cînd hotărîm să batem în retragere spre dormitoare deja era trecut de 1,30. Noaptea a fost destul de scurtă . Sîmbătă. Dimineaţă la deşteptare am cam tras de gene deşi trecuse peste ele destulă apă rece. Aveam ochii căzuţi în gură. În sfîrşit urcăm în bărci şi la prima intersecţie noi facem dreapta iar ieşenii stîngă. Deşi toamnă tîrzie, priveliştea mă încîntă. Oboseala acumulată cu o zi înainte mă făcea să mai merg 10 – 15 m cu privirea întredeschisă . Îmi luasem măsuri şi mergeam la ralanti şi pe mijloc. Mai iau cîte un pumn de apă mai dau pe faţă. Uit de somn . Nu ştiam unde să privesc mai repede. Nici ţipenie de om sau de barcă. Dreapta, stînga, iar dreapta, stînga pe al doilea canal, iar dreapta şi în sfîrşit după două ore suntem pe poziţie. Locul schimbat mult de tot . Să nu mai cunosc. O grămadă de cănălaşe cunoscute de mine nu mai erau. Astupate pur şi simplu. În sfîrşit acostăm la o fostă rampă de beton de la o fostă cherhana şi încercăm după biban mare pentru care şi venisem. Biban ioc. Dar surpriză . Tarancă şi plătică mai mare ca palma în prostie. Îl rog pe Sandu paznicul de la cabana de acolo să arunce o dată prostovolul de probă să vedem dacă este biban. Aruncă. Biban ioc. Mai trec cîteva bărci pe lîngă noi care tot după biban umblau. Mai trec altele care veneau de la Holbina de la ştiucă. Nici un atac timp de două zile. Cînd am auzit că nu merge bibanul nicăieri dăi pe tarancă şi pe plătică. Distracţie mare ce să mai spun. Am avut şi exemplare de tarancă la juma de kg. Mulţumiţi de pradă la 14,30 am luat drumul pensiunii. După aproximativ două ore eram în curte . Stăteam în aşteptarea echipajului 2 care nu sosise din incintă. În jurul orei 16, 45 şi-au făcut apariţia. Cam supăraţi. Aveau şi de ce. 5 persoane 5 ştiuci una la un kg jumate. Restul pînă la kg. Şi au încercat şi la şi la şi la………Fiecare cîte una. Nimic mai mult. Mare tîlhărie . În sfîrşit asta a fost. Fără să mai aşteptăm, am hotărît ca a doua zi să mergem toţi pe Solomon. Pe la 17, 30 a început şi o ploaie de toamnă măruntă şi rece. Toţi am gîndit că a doua zi o să stăm la cabană. Am încins iar discul şi grătarul. Impresia noastră era că nu mai are rost să ne culcăm devreme deşi eram obosiţi, pentru că ploaia o să ţină uşile la camere închise cu noi pe interior. Iar voie bună . Iar amintiri iar bancuri şi poante. Totuşi totul are o limită aşa că oboseala ne-a răpus ultimile fărîme de rezistenţă . Vedeam că efectivul se rărea. Pe la 1, 30 şi ultimii adică, eu , Dan, Mihăiţă şi Cocolino ne aliniem colegilor pe orizontală nu înainte de a mai împărţi între noi unele sarcini. Iar noaptea scurtă. Parcă a ţinut o oră. Cum atingeam patul în poziţia aia săltam capul . Duminică dimineaţa. Aud ceva gălăgie pe hol şi în sala de mese. Inconfundabila voce a lui nea Ion care întodeauna dispărea la somn pe la 9,30 – 10 îşi produce efectul . Imediat toţi suntem în picioare . Ne cam feream privirile deşi ele erau identice. Cînd ieşim în curte stupoare. Cerul plin de stele ca vară. Imediat am trecut la pregătiri. Vinul fiert era deja pus în termosuri . La fel ca şi tăria . În cel mai scurt timp bărcile erau pregătite de marş. În jurul orei 7,30 părăseam Dunavăţul . Era linişte desăvîrşită în bărci. Numai capetele se mişcau stînga dreaptă pentru a admira peisajul. Pe la 8 cerul era albastru de vară. O zi de neuitat. Toţi zîmbeam în sufletul nostru. Ajungem în jurul orei 9, 30 pe aceiaşi poziţie unde am fost şi cu o zi înainte. Sandu, paznicul de la cabană ne-a permis să acostăm chiar la rampa de ciment din faţa cabanei lui. Ne pune la dispoziţie scaune şi alte cele şi după o oră de glume şi alte ne apucăm de pescuit. Vă rog să mă credeţi că era ceva de nedescris. Tot plătică şi tarancă. Mai dese şi mai mari ca în prima zi. Aveai 2 cîrlige luai doi peşti. Aveai trei cîrlige luai trei peşti. La un moment dat Adi canadianul a pus o ţaparină cu cinci cîrlige şi a prins cinci peşti. Cocolino îl spărgea efectiv pe avat. Unul după altul. Ceva de vis. Nu mai aveam loc în ce pune peştele. Distracţia era întreţinută şi de gradele din vin bere sau tărie, dar mai ales de timpul de afară. Ceva de neînchipuit. Timpul trecea repede şi începusem să privesc înainte cu regret. Încet , încet se aduce vorba şi de plecare. Toţi vorbeam de ea dar nu începea nimeni să strîngă. În sfîrşit adunăm sculele ne luăm rămas bun de la Sandu şi …plecarea spre Dunavăţ. Nimeni nu credea ce am putut face. Ajungem la Dunavăţ debarcăm şi ne regrupăm în curtea pensiunii. Se centralizează recota. Peste 100 kg de peşte. Se face împărţirea. Cam 15 kg de persoană. Un pescuit de vis. O ieşire reuşită din toate punctele de vedere. Lăsăm totul şi începem pregătirea pentru serbarea de adio. Iar sfîrîiau discul şi grătarul . Am hotărît să pregătim toată mîncarea să ajungă şi pentru a doua zi pe drum. Mai era ceafă de porc, carne de berbecuţ şi mici. Pentru a nu pierde o asemenea seară minunată din toate punctele de vedere am hotărît să servim masa tot afară în aer liber. Voia bună se făcea simţită la toţi participanţii. În sfîrşit trecem la masă. Luăm cîteva bucăţi din toate cele pregătite şi servim şi gazdele noastre care aveau 4 invitaţi din sat şi se aflau în sala de mese. Pofta de mîncare cam scăzuse din pofta de vorbă. După cam o jumătate de oră de linişte , fumurile de ţigară îşi făcură apariţia, semn că prima parte a mesei se apropia de sfîrşit. Toţi eram cuprinşi de o melancolie…..ce apăsa cam greu sufletele noastre. Încet uşa de la sala de mese se deschide şi îşi face apariţia soţia gazdei noastre. Priveşte o clipă către noi , apoi sfioasă se adresează celor doi bucătari ai noştri cu o întrebare: nu vă supăraţi de unde aţi luat castroanele în care aţi pus carnea friptă? Păi cele trei castroane de inox erau aici pe prispă îi răspunde Coco şi Mihăiţă. Dar de ce? Întreabă tot ei. Păi alea sunt castroanele cîinilor. În ele dăm mîncare la cîini a răspuns foarte serioasă gazda. Bineînţeles că toţi am avut o înghiţitură de scăîrbă dar faptul era consumat. Acea suviţă de scîrbă a declanşat un rîs total de nedescris. Mai rău a fost cînd le-am adus la cunoştinţă că fripturile care le primise de la noi tot din castroanele alea proveneau. A scuipat puţin şi a intrat în casă. Nu prea a înghiţit realitatea dar asta a fost. Putea să tacă şi să nu spună nimic. Dar mai sunt şi oameni proşti pe lumea asta. În sfîrşit după toată întîmplare asta tot grupul a tras o porţie de rîs de neuitat . Începusem să luăm ceva din obiceiurile cîinilor. În sfîrşit pe la 12,30 avînd în vedere că a doua zi era de drum în tăcere am luat drumul paturilor. Cu regret că a fost cam scurt. Ca întotdeauna ce este frumos şi plăcut este scurt. Luni pe la 7,30 am pornit spre Bucureşti. Of………pînă la primăvară e drum lung.
Valentin Petrovici.

................................................................................................................................................

costin stefanescu
Moderator
Mesaje: 1294
Membru din: 23 Oct 2009, 18:43

Re: RETROSPECTIVĂ POVEŞTI PESCĂREŞTI

Mesajde costin stefanescu » 06 Noi 2009, 17:38

intradevar,super selectia care ai facut-o,e pacat sa se uite si sa se astearna praful,cand o sa apara siteul va trebui sa le punem pe prima pagina

Avatar utilizator
Albatrin
Mesaje: 989
Membru din: 21 Oct 2009, 17:32

Re: RETROSPECTIVĂ POVEŞTI PESCĂREŞTI

Mesajde Albatrin » 06 Noi 2009, 18:26

costin stefanescu scrie:intradevar,super selectia care ai facut-o,e pacat sa se uite si sa se astearna praful,cand o sa apara siteul va trebui sa le punem pe prima pagina

Se munceşte, se munceşte:
http://www.pescarclub21.ro
Cristi Nedelcu
0722.880.939
Vrei să fii fericit o zi, îmbată-te; un an, însoară-te; o viaţă, apucă-te de pescuit !!!


Înapoi la “Povestiri pescăreşti”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 1 vizitator