Aventuri la Dunare

Meşteşugul povestirii, farmecul lecturii

Moderator: dutustoica

Avatar utilizator
paulletta
Mesaje: 979
Membru din: 25 Oct 2009, 17:22

Aventuri la Dunare

Mesajde paulletta » 03 Noi 2009, 18:07

Pe site se pune la cale o iesire de 2 zile la Dunare, pe digul de est, vizavi de insula Fermecatu, iar eu eram intr-o mare dilema si ma gandeam ……. sa merg …..sa nu merg….

Iesirea era programata de vineri pana duminica dupamiaza ,iar locatia era la Dunare undeva in balta Ialomitei.
Eu urma sa naşesc duminica pe 29 Iunie 2008, dar asta nu m-a impiedicat sa urmez cursul invitatiei la o partida de pescuit, cu toate ca riscul de a nu ma intorce duminica la Botez nu-l luasem in calcul.
Pregatirile pentru botez nu erau finalizate, sotia mea nu stia ca vreau sa plec, asa ca in mintea mea erau numai scenarii.
Ziua plecari se apropia cu repeziciune si eu inca nu discutasem cu sotia despre plecarea mea la pescuit.
Miercuri seara imi iau inima in dinti si ii spun asa intr-o doara ca as pleca la pescuit, la care ea imi spuse: Sper ca nu pleci tocmai in weekend-ul acesta, doar stii bine ca trebuie sa botezam copilul finilor si in plus mai sunt de pregatit o gramada pentru botez.
Ii promit ca joi termin toate pregatirile care mai trebuiesc facute si ca poate sa stea linistita.
Din punct de vedere al partidei de pescuit, ii spun ca afara se prognozeaza un timp frumos si nu se poate intampla nimic cu vremea, asa ca daca plec la pescuit ajung sigur inapoi acasa sambata, sa am timp sa ma odihnesc si sa mai vad ce mai este de facut.
Cu greu reusesc sa o induplec sa pot pleca la pescuit, dar treaba fiind rezolvata intru pe site si imi fac prezenta cu anuntul de participare la partida de pescuit.
Se formeaza echipajele se pun la punct detaliile si vineri dupa amiaza se pleaca spre Dunare.
Punctul de intalnire era podul de la Feteşti iar de acolo urma sa intram cu toti in balta.
Ehipele erau formate din:
Cezar si Costin, Iancu si Catalin(Paca), Dutu si subsemnatul.
Vineri ajung acasa de la serviciu, fac ultimele cumparaturi si il astept pe Dutu sa vina sa plecam la drum.
Pe drum spre Fetesti oprim de cateva ori pe autostrada pentru a “lipi” bara din spate a masini deoarece avea o mica problema.
Ajungem cu bine la locul de intalnire, ne intalnim cu ceilalti si prucedem catre locul stabilit.
Costin zice ca a vazut el pe satelit o locatie buna si ca mergem acolo.
Platim taxa de intrare in balta si il lasam pe Costi in fata sa ne conduca.
Aveam de mers prin balta 25 de km pe un drum plin de colb cum vezi doar prin Baragan, dar ne gandeam la ce locuri gasim si ce capturi marete urma sa prindem.
Vremea afara era superba si nu prevestea nimic schimbator, soarele era sus pe cer si nici un nor nu se vedea la orizont.
Costin ne baga prin niste coclauri de nedescris, era greu sa mergi pe jos dar cu masina...
Ajungem la un canton si cantonierul ne arata un drum care ne scoate pe dig.
Plecam pe drumul aratat de cantonier dar acesta era blocat, asa ca facem cale intoarsa si inapoi pe drumul stiut...
Cum va spuneam, mergand pe dig si admirand peisajul si cu ochii atintiti dupa ceva locuri de campare, numai ce sare in fata masini noastre un mistret pe la fro’ 80 de kg, iar Dutu mai sa-l loveasca cu masina.
Oprim sa ne dezmeticim din spaima, tragem un gat de palinca sa ne vie’ inima la loc si plecam mai departe.
Zona era absolut superba, cranguri, poienite, dar locuri de pescuit cam rare ( doua ici, doua colea, la cateva sute de metri ). Noi doream sa stam impreuna, asa ca pana la urma ne-am oprit, la caderea intunericului, pe malul unei japse, unde se vedea clar cum colcaie pestele.
Am parcat masinile care cum am putut si am coborat sa vedem mai clar cum este locatia.
La coborarea noastra din masini am fost intampinati de catre un roi ostil de tantari care nu vroiau sa ne lase in pace sub nici o forma, asa ca am dat fiecare pe noi cu ce aveam in dotare si am inceput sa strangem vreascuri si lemne pentru focul ce urma sa il facem, Ne luase si foamea de atata drum prin balta.
Expeditionari au pruces care sa faca ce era de facut, uni carau vreascuri si taiau lemne de foc, alti intindeau corturile, unii trecusera pe partea de bucatarie si pregatea ce era de pregatit pentru salata, cartofi prajiti ,mititei, fripturi etc.
Maestro de ceremonie in ale “discuitului’” a fost ca de obicei Dutu, care nu s-a dezis nici de aceasta data de priceperea si rabdarea lui de ardelean.
Cu o inversunare de nedescris se lupta cu tantari si pregatea cina noastra care se lasa asteptata ,dar in asteptarea ei noi ne udam gatlejurile pline de praful acumulat pe drumul de venire prin balta.
Am mancat cu toti si am trecut iar pe udeala,caci acum potolul gretos cerea ceva sa degreseze organismul,care cu ce vroia, uni cu sprit rece cu ghiata, alti cu bere si cate un intarziat mai cerea cate o palinca de banisor.
Sa propus sa pescuim sa vedem ce rezultate putem obtine intrucat in tot timpul cat am stat acola langa japsa se auzea clar sarituri si ploscaieli de baboi.
Am pescuit la rame,viermusi mamaliga etc.,dar rezultatul nu a fost decat ceva caras ca palma.
Asta se intampla vineri seara.
Sambata dimineata la trezire am facut cate o cafea si am pornit care incotro sa vedem ce nu se putea vedea seara, si am m-ai pescuit pret de cateva ore.
Pe la ora 8 am strans si am plecat sa cautam alte locuri unde puteam sa pescuim si sa nu mai fie asa multi tantari.
Am gasit un loc superb pe malul dunarii unde putea sa pescuieasca fiecare dupa placul inimi si in plus in acel loc erau si foarte multe lemne taiate gata (era o locatie unde se strangeau lemnele taiate din padure cu drujba de catre oameni locului.
Am botezat locul “La drujbari” si am pruces la instalarea taberei.
Cezar si Costin au aruncat lansetele in apa cu baboi iar in timpul cat aranjau altele pentru lansare numai ce ii trage lui Cezar la o lanseta, sare ca ars inteapa puternic si dupa un drill scurt la suprafata apei apare un salau frumos de cca 2,5 kg.
Urmeaza aplauze, felicitari,intrebari despre cum a aruncat , ce montura a folosit etc.
In timpul cat noi ne bucuram, la una din lansetele lui Costin se face present un peste care are o trasatura puternica mai sa ii ia lanseta in apa.
Fuge la lanseta inteapa urmeaza un drill scurt dupa care se aude o injuratura, pestele scapase.
Noi am crezut in acel moment ca am dat peste un loc plin de salau, din moment ce in perioada de timp asa scurta au avut loc doua atacuri.
Am facut repede o undita sa prind ceva albitura sa avem pentru lansete,baietii au aruncat lansetele care mai erau de aruncat in apa cu diverse momeli si asteptau ca pestele sa traga.
Din pacate acele 2 atacuri au fost singurele care au existat, in rest s-a prins cateva platici nesemnificative,cativa carasi si ceva oblete.
Cezar sa apucat sa pregateasca o saramura reteta proprie(reteta pe care nu o spune nimanui), noi pe langa foc cu cate o bucata de slana cu un carnat cu ce m-ai aveam pe acolo.
Afara era canicula si am decis cu totii ca tot ce inseamna lichid sa il punem in apa Dunarii ca oricum va fi mai rece, in timpul cat Cezar pregatea saramura a inceput sa ploua timid iar apoi au aparut cativa nori care se invarteau asupra noastra.
A urmat o furtuna in toata regula cum rar mi-a fost dat sa vad, apa Dunari devenise vinetie, iar valurile care se produceau aproape ca ne lua sculele de pescuit de pe mal.
Saramura facuta din salaul prins de Cezar si ce peste mai aveam noi prins pe acolo am mancat-o cu toti adapostiti sub o umbrela dar cu toate aceasta zeama in loc sa scada din castron, culmea ....crestea de la stropi de ploaie.
Oricum saramura a fost extraordinara si sper ca Cezar sa ne mai pregateasca si altele la fel de gustoase.
Si cum dupa orice masa trebuie musai sa iti clatesti gura cu ceva licori pentru ca totul sa devina normal, am plecat sa iau ce mai era in apa lasat inainte de furtuna sa bem si noi ca oamenii un sprit, chiar daca afara turna cu galeata.
Eram oarecum la adapost sub un copac si aveam umbrela cu noi.
Surpriza a fost peste asteptarile noastre cand am constatat ca ce puseseram in apa la racit disparuse,nu mai exista.
Intrebarile au fost de tot felul cum ca: care ai pus apa in Dunare si nu ai legat bidonul cu nimic si unde a disparut berea si vinul din juvelnic, dar juvelnicul unde este ca acolo unde a fost pus si asigurat nu mai este nimic.
Ramasesem cu fix o jumatate de litru de palinca ce mai era intr-o sticla care se afla la Dutu, Iancu mai avea o sticla de Coca-Cola la 2 litri,Costin 1 sticla de vin si Cezar o sticla de apa minerala si aia pe jumatate golita.
Se duse pe apa Dunarii apa noastra plata fix 2 bidoane de 5 litri, cateva sticle cu bere si fro’ 2 sticle cu vin.
Pentru moment ploaia se mai domolise iar pe Dunare aparusera 2 curcubee absolut superbe.
In ciuda faptului ca eram cu toti fleasca am facut poze de grup sub umbrela si nu a ramas nefotografiat nici curcubeul care mai era vizibil inca.
Cu toate ca eram morcoviti, baietii au inceput sa faca haz de necaz si sa imi spuna ca poate nu mai ajung acasa la timp si ca nu mai are cine nasi copila.
Desi era sambata traiam cu speranta ca ploaia se va opri, apa va intra rapid in pamant (solul era destul de nisipos) si mizam pe faptul ca nu plouase de ceva vreme iar pamantul era avid de apa.
Spre amiaza ploaia a incetat iar eu ma bucuram, soarele iesise din nou deasupra norilor si incepuse sa dogoreasca.
Incepuseram sa facem ratie la ce mai ramasese de baut sa ne ajunga pana la intoarcere.
Dutu nu apucase sa bea mai nimic aproape, urma sa fie sofer la intoarcere.
Se lasa seara si pamantul inca nu se zvanta asa ca am decis impreuna cu Dutu sa plecam duminica dimineata la prima ora pentru a avea timp sa ajung acasa, (doar urma sa fiu Naş).
Am pregatit bagajul de plecare ne-am schimbat in haine uscate si ne-am bagat in masina.
Baietii s-au schimbat si ei si au intrat in corturi si masini.
Ma suna sotia si ma intreba cand ajung acasa, imi spunea ca la Bucuresti a fost furtuna si nu stia cum era la noi.
I-am povestit pe scurt ce sa intamplat si ca am decis sa plec dimineata la prima ora pentru a ajunge acasa pana in ora 11, la ora 12 trebuia sa fim la biserica.
La auzul vestii a inceput sa se sperie si imi spunea ca daca nu ajung acasa la timp ma paraseste, nu mai vrea sa ma vada si nici sa mai auda de mine, MI-A INTERZIS PE VIATA PESCUITUL.
Eu incercam sa o linistesc dar eforturile mele pareau zadarnice.
Pana se se intunece ma suna nasul meu si dupa mustruluiala de cuviinta ma intreaba unde sunt ca vine sa ma ia , ii spun ca nu are cum sa ne gaseasca, ca drumul este plin de apa,ca are de mers prin coclauri 27 de km si ca nici nu stiu cum sa il ghidez ,plus ca deja va fi noapte cand va ajunge el in balta.
Inchid telefonul, si ma gandesc la ce este de facut.Nu gasesc nici o solutie pentru moment decat varianta de duminica dimineata la prima ora.
Afara incepe sa ploua iar, o ploaie mocaneasca ce promite sa ma tina intepenit, pe vecie prin coclaurile astea ...
Noaptea trece greu iau eu nu pot sa adorm, ma framanta gandurile …..oare ce este de facut? Cum voi ajunge acasa?.
Trece noapte si se face dimineata, ma uit la ceas si vad ca este 5,30.
Dutu s-a trezit si el si ma intreaba ce facem. Ii spun ca asteptam sa se faca lumina bine si plecam indiferent de ce se petrece in continuare.
Se trezesc si baietii si profitand de momentul in care ploaia s-a oprit se decide in grup ca sa se ridice tabara si sa mergem impreuna spre casa.
Pe la 8 plecam sa strabatem balta catre bac cca 25 de km, deoarece drumul pe care venisem era inpracticabil din cauza ploii, plus ca pe dig existau cateva hartoape care erau pline ochi cu apa.
Alegem un drum prin balta, Cezar spunea ca il stie si ca ar fi singurul accesibil deoarece solul este nisipos si nu au trecut tractoare pe el.
Prima poticneala am avut-o cand a trebuit sa urcam pe dig sa ajungem la drumul respectiv ,iar de acolo mai departe nici macar nu visa careva dintre noi ce va urma.
Costin si Cezar erau deschizatori de drum (aveau masina micuta si era usoara) un Suzuki , urmam eu cu Dutu in Renault Clio3, iar in urma noastra Iancu si Paca cu Dacia papuc tractiune spate.
Am parcurs cu bine cca 500 de metri dupa care masinile au ramas intepenite in noroiul amestecat cu nisip ce fusese adus de undeva din drum,era o mica panta foarte lina dar masinile se incapatanau sa se mai urneasca din loc.
Coboram cu totii din masini, ne uitam unii la altii si ne intrebam ce este de facut.
Singura solutie era sa impingem la masini.
Si uite asa am impins masinile pe rand cate 200 de metri fiecare.
Impingeam una, ne intorceam dupa cele ramase in urma.
Se face ora 10 si noi aproape ca nu avansasem mai deloc. Telefonul incepe a suna ,prima e nevasta, apoi nasii, finii si tot asa...tot neamul, aveam un stres mai rau ca la nr.”9”.Eram prins la inghesuiala, explicatiile nu mai aveau sens fata de cei care ma asteptau, erau toti nervosi, iar eu si mai nervos.
Toata tevatura asta a durat undeva spre 9 ore cand Costin a reusit sa treaca peste o balta in care masina lui Dutu ramasese suspendata pe urmele unui tractor, si a continuat sa o forjeze pana la o ferma unde spera sa gaseasca pe cineva sa vina sa ne scoata de acolo.
Dupa lungi asteptari apare Costin impreuna cu ‘nea Ion.
‘Nea Ion era propietarul a 2 caluti, care erau precum caii din povestile cu Zmei si Feti frumosi, naravasi si dornici de treaba.
A durat ceva timp sa vina, deoarece Costin cand a ajuns la ferma omul era la sprit iar cai pe un islaz la pascut, deci pana s-a dus sa ii ia, pana ia inhamat la caruta, pana a ajuns la noi......a durat ceva...
Ajuns la noi, ‘nea Ion, ne-a imbarbatat cu vorbe linistite dupa ce a aflat ce am patit, si ne-a asigurat ca ne scoate de acolo chiar de ar fi sa faca caii numai spuma.
‘Nea Ion ne-a spus ca cel mai rapid drum si posibil cel mai bun este drumul catre bac,iar in plus daca trecem cu bacul scurtam destul de mult drumul si ajungem la asfalt.
Am reusit sa ajungem la ferma undeva spre ora 15, iar odata ajunsi acolo sotia lui nea Ion ne-a tratat cu apa rece, a adus cateva galeti sa curatam noroiul care era pe masini.
Masinile erau de nerecunoscut iar noi aratam de parca am fi fost sositi de la mina numai ca in loc de carbune eram plini de noroi.
Hainele abia se mai desluseau la culoare iar incaltamintea...Dutu pierduse deja un adidas si renuntase la celalalt.
‘Nea Ion nu a vrut sub nicio forma sa ia vreun ban pentru ajutorul acordat, iar noi a trebuit sa insistam destul de mult sa accepte ceva, macar sa ia ceva boabe la cai.
Ajungem la bac si ne punem pe asteptat. Mancam ce mai gasim prin masini si visam la o bere rece.
Bacul se lasa asteptat iar eu ma apuc sa spal masina care era plina de noroi.
Costin se apuca si el sa spele masina lui si gandim ca asa timpul trece mai repede pana ajunge bacul.
Bacul trebuia sa ajunga la ora 17,dar din cauza ca era duminica nu a mai ajuns.
Ma enervez iar si ii propun lui Dutu sa mergem pe dig pana ajungem la drumul care iese la pod. Plecam incolonati in masini si cu chiu cu vai ajungem la podul de la Fetesti.
Mergem catre Fetesti cu gandul sa spalam masinile la o spalatorie si sa ne alimentam cu cele necesare.
Spalam masinile la o spalatorie iar angajatul de acolo se sperie cand vede cat noroi cade de sub masini.
La iesire pe autostrada Dutu imi spune sa conduc eu si el sa se odihneasca cativa kilometri.
Trec la volan si dai bataie.
Masina mergea mai rau ca un tractor, tremura din toate incheieturile si nu reuseam sa gasesc o viteza la care sa nu ne zgaltaie...
La 80 la ora mergea de ziceai ca e tractor pe pana, iar sa mergi cu viteza mai mare nici nu se putea, aveam senzatia ca urmeaza sa ii zboare rotile, volanul tremura si odata cu el imi tremurau si mie dintii in gura.
Pe la ora 19,45 am ajuns acasa, am facut rapid un dus si am fugit la restaurant.
Am ajuns la restaurant cand majoritatea invitatilor plecasera, se servise deja tortul iar in local ramasese doar cei apropiati(parintii,etc).
Sotia mea nu ma intrebat nimic, ba chiar a ras de patania mea si mi-a spus ca meritam chiar mai rau.


Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine
Ultima oară modificat 04 Noi 2009, 19:03 de către paulletta, modificat de 4 ori în total.
Paulletta

costin stefanescu
Moderator
Mesaje: 1283
Membru din: 23 Oct 2009, 18:43

Re: Aventuri la Dunare

Mesajde costin stefanescu » 03 Noi 2009, 18:41

Bravo Paule,supermisto povestirea nu stiam ca ai talent de narator,mi-am adus aminte toata patania parca ar fi fost ieri si pozele sant elocvente pacat ca sant mici si nu le poti deschide,mama ,mama ce namol era pe noi!n-as mai dorii in veci sa patesc asa ceva dar cum ne plac noua iesirile pe la Dunare slabe sansa sa n-o comitem din nou :lol: !

Avatar utilizator
paulletta
Mesaje: 979
Membru din: 25 Oct 2009, 17:22

Re: Aventuri la Dunare

Mesajde paulletta » 03 Noi 2009, 18:44

Urmeaza sa postez si pozele la rezolutia lor reala.
inca lucrez la ele.
sunt 49...
Paulletta

Avatar utilizator
rebeu
Mesaje: 909
Membru din: 25 Oct 2009, 16:50
Localitate: Bucureşti

Re: Aventuri la Dunare

Mesajde rebeu » 03 Noi 2009, 18:53

He he...
Cine-i băiat strângător... acu' are!

Ia uite aici!

Arhiva conţine pozele din directorul /Dunăre.
A cam ieshit fum din discurile de pe server... deci pozele... trebuie sa le reinstalez...
Doar ca mai dureaza... am back-up la directoare dar nu si la soft... deci trebuie sa reinstalez tot... si sunt cam departe...
va rog sa mai aveti rabdare...
--
RBu'

cezar
Mesaje: 3552
Membru din: 23 Oct 2009, 16:11

Re: Aventuri la Dunare

Mesajde cezar » 03 Noi 2009, 19:20

He,He.He.

Doamne, cand imi aduc aminte ! :lol: :lol: :lol:

Dar a fost frumos !

PS- tocmai Paulletta se mira ca "ala micu" intarzie sa spuna Salut lume !

Pai el n-a intarziat la botez, ca naş ? Puştiul cu cine sa semene ? ;) :?: ;) :?: :ugeek:

Dumitrescu Iancu
Mesaje: 2253
Membru din: 22 Oct 2009, 19:05

Re: Aventuri la Dunare

Mesajde Dumitrescu Iancu » 03 Noi 2009, 19:32

:lol: :lol: :lol: Bravo,Paul,bravo Radu! :lol: :lol: :lol: A fost o iesire de pomina! :lol: :lol: Acum ne da mana sa radem,dar cand inotam prin noroaie,nu vreti sa stiti ce era la gura noastra! :lol: Da',vorba lui Cezar:a fost frumos! :lol:Pozele alea cu furtuna,cu apa Dunarii sunt superbe!Iar noi le-am trait pe viu!Eu,unul,as pleca din nou si maine! :lol: :lol: :lol:

Avatar utilizator
paulletta
Mesaje: 979
Membru din: 25 Oct 2009, 17:22

Re: Aventuri la Dunare

Mesajde paulletta » 04 Noi 2009, 19:05

Sper ca pozele la dimensiunea lor reala sa fie destul de sugestive,
poate asa ve-ti intelege mult mai bine povestirea. :lol: :lol: :lol:
SA FACEM CAT MAI MULTE IESIRI IN GRUP!!!
Paulletta

Avatar utilizator
George Saftoiu
Mesaje: 154
Membru din: 25 Oct 2009, 21:09
Localitate: Bucuresti
Contact:

Re: Aventuri la Dunare

Mesajde George Saftoiu » 05 Noi 2009, 23:22

Cel mai greu ii va fi " Juniorului" sa spuna cuvantul "TATA"
P.S Paule stiu ca stii de gluma!

Avatar utilizator
George Saftoiu
Mesaje: 154
Membru din: 25 Oct 2009, 21:09
Localitate: Bucuresti
Contact:

Re: Aventuri la Dunare

Mesajde George Saftoiu » 05 Noi 2009, 23:27

De regula , cine se aseamana se aduna!Din aceste motive va consider "Prietenii mei"

Avatar utilizator
mihai_mura
Mesaje: 319
Membru din: 27 Oct 2009, 11:13
Localitate: Iaşi, Romania, United Europe
Contact:

Re: Aventuri la Dunare

Mesajde mihai_mura » 06 Noi 2009, 15:00

:lol: :lol: :lol:
Grozave poze. Cel mai mult mi-au placut cele in care cautati raci cu picioarele. Ce marca erau acele sosete negre? Am avut si eu dar nu mai stiu marca. :lol: :lol: :lol: :lol:
Imagine
Mihai Muraraşu
Tel. 0722 70 70 88

mihai_murarasu@yahoo.com

Dumitrescu Iancu
Mesaje: 2253
Membru din: 22 Oct 2009, 19:05

Re: Aventuri la Dunare

Mesajde Dumitrescu Iancu » 06 Noi 2009, 15:09

Razi,tu,razi,Harap-Alb!... :lol: Bine ai venit Mihai,ne bucuram sa te avem alaturi si aici! :D


Înapoi la “Povestiri pescăreşti”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 1 vizitator