Povestiri cu...si despre Mahoie

Meşteşugul povestirii, farmecul lecturii

Moderator: dutustoica

aura
Mesaje: 11
Membru din: 24 Oct 2009, 18:37

Povestiri cu...si despre Mahoie

Mesajde aura » 30 Oct 2009, 15:49

Din ciclul : Povestiri cu si despre Mahoie la pescuit



A fost odata Baza de Turism pentru Tineret Roşu . Acum a luat-o Văntu. Sorin Ovidiu Văntu.
Ca în fiecare toamnă şi in anul de graţie 1995 ne pregateam febril pentru sejurul de 10 zile la Roşu. De data aceasta prietenul nostru Mahoie avea motive temeinice sa fie surescitat şi aceasta pentrucă : în primul rănd ( din păcate şi pentru ultima data ! ) era însotit de o doamna mai tănara ca el, frumoasa si foarte geloasa , în al doilea rănd tocmai “împlinise” 47 de kg. şi, in al treilea rănd ,dar nu ultimul ca interes, motorul de barcă, incercat în baie şi pe banc, în butoi, funcţiona perfect. Din experienţa anilor anteriori nu ne-am entuziasmat la auzul veştilor despre motor. Am platit cu ore multe de trudă la rame asigurarea că de data aceasta, motorul de barca este sigur funcţional. Pentru a nu mai fi dezamăgiţi ne-am deplasat - Cezar şi eu – la casa lui Mahoie. S-au făcut probe cu motorul în butoi şi pe bancul de lucru. Da, lipsea un şurub, mai trebuie lucrat puţin la manetă, dar Mahoie ne-a asigurat ca astea-s nimicuri ; are el în buzunar o şurubelniţă cu care rezolva pe loc orice problema s-ar ivi .
Măndru ca un păun, în ziua fixată, la 4 dimineaţa s-au prezentat la domiciliul nostru Mahoie, cu tănăra Domniţă , iar în maşină, peste toate bagajele trona mandru motorul de barca ca un bibelou pe macrame-ul bunicii ! Trebuie să va spun, vouă , care il cunoaşteti pe prietenul nostru, că era îmbrăcat în pantoloni scurţi, cu o cămaşa inflorată, o cravată de lăna, lată si scurtă, o pălărie cu voaletă, folosita anterior de o vecină din Chitila la o nuntă la care fusese ea naşă în urmă cu 30 de ani, incalţat cu teneşi chinezeşti şi, peste toate, un sacou maro, măncat de molii. Toţi politiştii care ne-au oprit pe traseul Bucureşti – Tulcea ( Mahoie fiind la volan !) au rămas în urma noastră bătănd cruci mari ca la Inviere .
Ca să scurtez povestea, renunţ acum la picanteriile care fac din Mahoie ceea ce este – unic, irepetabil si dezarmant !
Dupa cum bănuiţi, pus pe barcă, motorul nu funcţiona! Păna şi tănăra Domniţă care îl iubea necondiţionat pe “ Mihăiţă”, se săturase să fie trezita la 5 dimineţa de zgomotul motorului pus pe stănoaga din pridvorul căsuţei pentru verificări.(Desigur că în acesta poziţie drăcovenia ruseasca funcţiona, “ nu avea nimic “).
Nu pot să reproduc “ tandreţea” cu care Cezar îşi gratula prietenul şi în culcare si în sculare, dar mai ales atunci cand trebuia să dea la rame. La incantaţiile noastre curănd s-au alăturat cele ale celor peste 40 de mineri aflaţi în tabară alături de noi şi care se săturaseră de zgomotul motorului încercat pe uscat.
Obosiţi de atătea injurături, îl abandonam pe Mahoie pe uscat, o luăm pe tănăra Domniţă in barca noastră şi ne alăturăm minerilor adunaţi ciorchine fie în barci, fie pe mal,în jurul “ gropii” din gura lacului Roşu unde se prindea bine somn, căte un crap şi mult biban mare şi frumos.
Un timp, fiecare echipaj de pescuit, fie el in barcă, fie ascuns în stuful din malurile canalului, fie expus la un soare torid incă, deşi era septembrie, avusese loc un eveniment pescăresc : o captură adusă în minciog, un somn scos cu gafa, un rateu, un forfat pierdut, etc. Acum era o linişte adăncă, peştele parcă nici nu fusese vreodată pe acolo. Nimeni nu mai înjura, nimeni nu mai povestea nicio ispravă de la alte partide de pescuit.
Peste aceasta linişte se aşterne ca ciuperca atomică, amenintător , un zgomot de motor. Cănd să ne lămurim, peste pădurea de lansete şi undiţe năvăleşte Mahoie, tolănit pe un fotoliu de pvc aşezat în barca împinsă de motor . Ca să ne arate tuturor ce bine îi funcţioneaza drăcovenia, execută căteva vertingo-uri, rotaţii in jurul axei, fără milă pentru sculele de pescuit, bărci sau persoane care aveau şi aşa un echilibru precar pe căte o iluzie de plaur.
Inutil sa vă spun că nici în cazuri de doliu naţional, mama unei persoane nu a fost atăt de nemilos invocată. Nici hărtia, nici spaţiul electronic nu ar suporta reproducerea expresiilor utilizate la adresa fericitului nostru prieten. Atunci m-am convins ca limba romănă este mai mult decăt generoasă şi permanent izvor de exprimare “ afectivă”. Pentru a nu fi victime ale răzbunării minereşti nu ne-am declarat “apartanenţa “ cu susnumitul.
Mulţumit că a făcut dovada inzestrării sale tehnice, după un timp ne-a iertat şi a plecat în larg, urmărit mult timp de “ binecuvătările “ noastre.
Cum peştele nu mai trăgea, sculele de pescuit erau rupte sau încurcate,ziua fusese oricum compromisă, am inceput toti, rănd pe rănd, să renunţăm la pescuit. Toată lumea dorea să meargă la bar să-şi înece indignarea produsă de prietenul nostru.
Cănd sa pornim şi noi spre tabară zăresc in larg o arătare ciudată, agitată care fălfăia deasupra capului un obiect, semănănd cu un fotoliu din pvc; la scurt timp au ajuns la noi şi nişte zgomote ca de junglă. Am crezut ca este o maimuţă turbată, dar de unde maimuţă în Deltă ? Am fost săgetaţi de o idee : parcă ar fi Mahoie ! “ Da, da, - confirmă Cezar –el este.L-a lăsat motorul!”Simţeam satisfacţia din glasul soţului meu şi intreb : ” Dar de ce nu dă la rame ?” .Primesc un răspuns limpede : “ Pentrucă tălămbul le-a lăsat la tabără.”
Adus de vănt, folosind cămaşa ca panză de iolă, nefericitul ajunge la noi si ne strigă : “Am pierdut motorul! A zburat din jug! Te rog, hai repede să găsim o barcă cu motor sa ne ducă la locul respectiv să-l recuperăm. Măi, şi tocmai îl reparasem, mergea aşa bine !”
Sunt stăvilite lacrimile lui Mahoie, printrun îdemn ferm :” Du-te ma in ...mea! Hai in tabără după o rapidă!”
Impreună cu sensibila Domniţă, m-am intors pe furiş in tabără si ne-am ascuns in cameră, in speranţa ca nu vom fi identificate de către mineri.
Băietii au pornit în trombă, cu Pavel – lipoveanul – si barca lui , spre intrarea in ghiolurile Măndra unde, după spusele nefericitului, ar fi zburat motorul. Urmau să dacă scufundări pe rănd pentru a recupera comoara.
Noi, fetele, ruşinate am stat ascunse pănă am adormit.
Intr-un tărziu, aud prin somn, vocea puternică a lui Cezar urlănd cu disperare : ! Auricăăăăăăăăăăăăăă.....( asta sunt eu !) Auricăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăă! Dă-mi haine uscate şi groase! Fă ceva ca mor...! Bîîrrr! Unde este pălinca, vreau o aspirină, freacă-mi spatele ! Mai dă-mi o pătură !”
În spatele lui, Mahoie, zis si Dulaul , arăta ca o cotarlă, fugărită ca un căţelus prins la os de buldogii vecinilor, tremura din toate oasele care formează scheletul uman ; iar el avea oasele aproape la vedere, de-abia acoperite cu o piele vanată, ca a găinilor lovite de aviară. Aveam impresia că îi tremurau şi rădăcinile dinţilor scoşi de mai multe generatii de stomatologi! Şi asta pentru că, deşi afară era cald, apa la intrarea în ghioluri era nu numai foarte adăncă, dar şi foarte rece !
Este adevărat ca a fost recuperat motorul , dar cu ce preţ? Urmarea : în seara aceea s-a consumat toată palinca alocată cu generozitate pentru 10 zile şi pentru prima oară de cănd ştiam tabăra ( adică de la înfiinţare ) barul a ramas fără niciun fel de bautură alcoolică!
Căt despre Mahoie şi astăzi afirmă ca motorul funcţionează perfect !

Avatar utilizator
Albatrin
Mesaje: 986
Membru din: 21 Oct 2009, 17:32

Re: Povestiri cu...si despre Mahoie

Mesajde Albatrin » 30 Oct 2009, 16:24

:lol: :lol: :lol: :lol: :lol:
Ahaaaaaaaaa, acum înţeleg "reţinerea" lui Cezar de a lua "Motorul" cu noi, în primăvară la Perivolovca, exista o explicaţie!!!
:lol: :lol: :lol: :lol: :lol:
Cristi Nedelcu
0722.880.939
Vrei să fii fericit o zi, îmbată-te; un an, însoară-te; o viaţă, apucă-te de pescuit !!!


Înapoi la “Povestiri pescăreşti”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 1 vizitator