Actiunea de la Gura Portitei a trecut in amintire. O amintire frumoasa!
Am pornit dimineata devreme din Bucuresti si am ajuns destul de repede in port la Jurilovca unde ne astepta Vali si salupa pentru traversare. Nu va pun fotografii pentru ca, precipitati sa golim portbagajele masinilor si sa mutam totul in salupa, nu am mai avut timp pentru fotografiat.
Insa, odata ajunsi pe Lacul Golovita ne-am permis ragazul unui moment de odihna.
Si astfel, pe nesimtite, am ajuns la destinatie: portuletul, portisorul, debarcaderul de la Gura Portitei.
Plini de avant am inceput sa descarcam bagajele. Si am descarcat, si am descarcat, si am descarcat... Dar pana cand ??? Si in poza nu se vad nici jumatate din bagaje!
Vali, cel care cunostea mersul treburilor in zona, gaseste pe cineva sa ne ia bagajele cu tractorul. Distanta nu e mare dar numarul bagajelor... si greutatea lor... !!!
Asa ca ia toate bagajele, din nou, la incarcat in tractor si dupa cateva minute din nou la descarcat
Si uite asa ne-am trezit aruncati in mijlocul pustiului. Drept pentru care, la fel ca primii colonisti greci, am inceput sa muncim la intemeierea asezarii APC 21...
care, pe nesimtite, s-a ridicat pe malul marii.
Flamanzi si goi, fara adapost,
Am pus in discuri ce-am avut
Si am mancat si am baut,
Trei zile masa a tinut
Si bine ne-a mai fost!
Si asa, incet incet, ne-a gasit inserarea la malul marii
A doua zi lumea s-a imprastiat. Unii la pescuit, altii la bucatarie si, cei mai castigati dintre toti, la plaja, baie in mare si relaxare.
Pescuit de biban de jumatate de zi:
Ca de fiecare data, Cezar ne-a rasfatat cu specialitatile lui pe baza de peste. Va sfatuiesc sa treceti rapid peste asta!
Si din nou, regruparea de seara, care ne-a adus la masa si la clipele de relaxare impreuna...
inainte de atacurile furibunde ale bastinasilor (a se citi "tantarilor") suparati de colonistii nedoriti. Din fericire eram deja bine fortificati!
Dupa circa o ora si jumatate de atacuri sustinute tantarii s-au retras, lasand plaja libera si oferindu-ne posibilitatea de a ne bucura in voie de "valurile luminoase" si darele de nisip fosforescente. O feerie creata de niste organisme micute care luminau ca neonul in locul in care se spargeau valurile de tarm sau acolo unde, in apa mica de la mal, trageam dare prin nisip. Din pacate, aparatul nu a reusit sa imortalizeze acest superb fenomen
In schimb a imortalizat bine captura de bibani din ziua urmatoare
Ziua de sambata, zi de odihna, a fost dedicata relaxarii. Daca tot eram la mare, sa ne simtim ca la mare! Asa ca a fost o zi de plaja si de joaca in apa, la o temperatura la limita suportabilului. Unii au stat la adapost toata ziua
altii s-au jucat cu copiii
iar Dutu a facut ,timp de multe ore, antrenamente pentru rolul de bunic
Intre timp, ca orice colonie infloritoare, si aceasta a inceput sa se dezvolte
Caldura mare mon cher! Noroc cu cate o sticla de bere rece, aparuta din cand in cand de nu se stie unde.
Pe inserate, cate unii s-au mai incumetat sa incerce un pescuit de guvide la dig. Printre stabilopozi s-a prins din greu: rosioara, biban, biban soare, oblete, guvide de apa dulce, salai cat creionul.
Altii au plecat la o plimbare prin satul de vacanta de la Gura Portitei
Si daca tot suntem la mare, in zi de weekend, sa iesim si la o terasa
Noroc cu copiii, obositi de atata baie, plaja si plimbare...
care ne-au adus aminte ca e vremea sa mai si mancam ceva. Asa ca se pune de o mamaliguta ardeleneasca, cu Dutu in rol de bucatar
S-a lasat cu lins pe degete si greutate la stomac, ce n-a putut fi stinsa decat cu dese plimbari de la unul la altul ale butelcilor cu licori medicamentoase!!!
E ultima seara, asa ca marea asta merita sa ne luam ramas bun de la ea
Ca intotdeauna, momentul plecarii inseamna multa munca si destula tristete asa ca, din nou n-a fost timp de fotografii. Poate asa, una, din fuga masinii, inainte de a ne desparti de pamantul Dobrogei.
