Ihtioftirioza
Posted: 18 May 2010, 10:51
Desi acest material a fost postat si pe alt sait, am considerat ca el merita a fi postat si aici, unde exista o rubrica dedicata subiectului.
Ihtioftirioza este cunoscuta si ca boala „petelor de griş”. Este o parazitoza grava cu arie zoologica si geografica larga. Afecteaza speciile de pesti dulcicoli de toate varstele, mai sensibile fiind cele de cultura: pastravul, crapul, somnul, linul, stiuca si anghila, fiind cunoscuta insa si in cazul pestilor de acvariu (v. Fig.1.).
1. -- Agentul patogen este un ciliat parazit (Ichthyophthirius multifiliis), de forma ovalara si dimensiuni de 1-1,5 mm in stadiul final. Infestarea pestelui are loc prin fixarea formelor „tinere” ale parazitului pe tegumentul gazdei, inotatoare, ochi, cavitatea bucala si/sau branhii. Dupa o perioada de crestere se formeaza nodulii, alburii, cu aspect de boabe de griş, punctiformi, de 0,5-1 mm in diametru si in care sunt 1-3 paraziti. Dupa aprox 15 zile de hranire, acestia ajung la dimensiunea de 1 mm, devin maturi, se desprind de pe corpul gazdei si cad in apa. Aici are loc un proces de multiplicare a parazitului si se reia ciclul de infestare (v. Fig.2.).
2. -- Agentul patogen (Ichthyophthirius multifiliis) NU suporta temperaturi sub 3 gr.C si peste 28 gr.C (la 0,5 gr.C moare in 3 ore), salinitate de peste 1%, valori ridicate de pH sau uscăciunea.
3. -- Simptomele infestarii masive, la pesti, sunt: stare de iritare, inotul rapid si tendinta de frecare, pestii sar la suprafata apei, apar „granulele” albe.
4. -- Parazitul nu este periculos pt. om, nici in mediul natural, nici sub forma consumului de peste infestat, daca acesta a fost pregatit in mod corespunzator.
Fig. 1. Aspectul pestilor infestati.
Fig. 2. Ciclul de viata al parazitului: 1. penetrarea tegumentului si inchistarea (EN); 2. Cresterea parazitilor in chist, pana la aprox. 1 mm diametru + aparitia granulelor (pustulelor) la suprafata pielii; 3. Dupa desprinderea pustulelor si o perioada de „inot liber” in masa apei, are loc fixarea acestora pe substrat, secretarea unui strat gelatinos si transformarea in chist; 4-8. Are loc multiplicarea parazitului, prin diviziune directa, pana la 1.024 ori; 9. Dupa ruperea chistului, formele libere, inotatoare, se deplaseaza in masa apei pt. a se atasa de o gazda (peşte) in max. 24 ore; cei neatasati pier in urmatoarele 24 ore.
Ihtioftirioza este cunoscuta si ca boala „petelor de griş”. Este o parazitoza grava cu arie zoologica si geografica larga. Afecteaza speciile de pesti dulcicoli de toate varstele, mai sensibile fiind cele de cultura: pastravul, crapul, somnul, linul, stiuca si anghila, fiind cunoscuta insa si in cazul pestilor de acvariu (v. Fig.1.).
1. -- Agentul patogen este un ciliat parazit (Ichthyophthirius multifiliis), de forma ovalara si dimensiuni de 1-1,5 mm in stadiul final. Infestarea pestelui are loc prin fixarea formelor „tinere” ale parazitului pe tegumentul gazdei, inotatoare, ochi, cavitatea bucala si/sau branhii. Dupa o perioada de crestere se formeaza nodulii, alburii, cu aspect de boabe de griş, punctiformi, de 0,5-1 mm in diametru si in care sunt 1-3 paraziti. Dupa aprox 15 zile de hranire, acestia ajung la dimensiunea de 1 mm, devin maturi, se desprind de pe corpul gazdei si cad in apa. Aici are loc un proces de multiplicare a parazitului si se reia ciclul de infestare (v. Fig.2.).
2. -- Agentul patogen (Ichthyophthirius multifiliis) NU suporta temperaturi sub 3 gr.C si peste 28 gr.C (la 0,5 gr.C moare in 3 ore), salinitate de peste 1%, valori ridicate de pH sau uscăciunea.
3. -- Simptomele infestarii masive, la pesti, sunt: stare de iritare, inotul rapid si tendinta de frecare, pestii sar la suprafata apei, apar „granulele” albe.
4. -- Parazitul nu este periculos pt. om, nici in mediul natural, nici sub forma consumului de peste infestat, daca acesta a fost pregatit in mod corespunzator.
Fig. 1. Aspectul pestilor infestati.
Fig. 2. Ciclul de viata al parazitului: 1. penetrarea tegumentului si inchistarea (EN); 2. Cresterea parazitilor in chist, pana la aprox. 1 mm diametru + aparitia granulelor (pustulelor) la suprafata pielii; 3. Dupa desprinderea pustulelor si o perioada de „inot liber” in masa apei, are loc fixarea acestora pe substrat, secretarea unui strat gelatinos si transformarea in chist; 4-8. Are loc multiplicarea parazitului, prin diviziune directa, pana la 1.024 ori; 9. Dupa ruperea chistului, formele libere, inotatoare, se deplaseaza in masa apei pt. a se atasa de o gazda (peşte) in max. 24 ore; cei neatasati pier in urmatoarele 24 ore.