Pescar Club 21

De cate ori mergem undeva, incercam sa nu facem mult "deranj" in zona dar la grupuri mari se intampla sa fie foarte multe deseuri si, uneori, se incearca "ecologizarea" prin colectarea deseurilor si abandonarea pe traseul de intoarcere.
Pana se creeaza(in grup!) spiritul real al protejarii naturii se poate face, ponderat, ecologizare prin distrugerea/arderea/incinerarea deseurilor nebiodegradabile(plastice/PET-uri).
Cand se face foc pentru gatit se pot pune, cate putin, si deseuri si se presara putin praf de var peste ele ca sa neutralizeze dioxinele si compusii de clor.
Sticla si metalele au o durata de remanenta in locatie/sol de cateva mii de ani!
Efortul nu va fi mare daca ar face fiecare cate putin(nu sa arunce dozele si/sau PET-urile in apa!).

Ecologizarea
Fara a incerca sa impun „modele”, riscand chiar sa fiu contrazis si combatut de cunoscatori, iata cateva concluzii si „solutii” la care am ajuns din experienta proprie si nu numai.
1 -- Ecologizarile fie individuale sau organizate, in conditiile de la noi, inseamna de fapt adunarea „mizeriilor” dintr-un loc si mutarea lor in alt loc.
2 -- tot ce inseamna deseuri nebiodegradabile vor ajunge, in cel mai bun caz, la o „groapa de gunoi”, urmand sa dainuiasca aici sute de ani, la volume infricosatoare.
3 -- cele biodegradabile ajunse tot acolo, desi se descompun in timp, contribuie la „volum” + se vor descompune mai lent, de regula in conditii anaerobe, cu producere de gaz metan, lichide de fermentatie, etc. care tot in mediul natural se vor intoarce.
4 -- prin lipsa gropilor de gunoi ecologice cu tehnologia aferenta obligatorie (colectare, reciclare si depozitare selectiva; incineratoare specializate; captarea si arderea gazelor de fermentatie; drenarea, neutralizarea si epurarea lichidelor de fermentatie, etc.) => mutarea „poluarii punctiforme” in zone de „poluare masiva”.
5 -- daca fata de cele prezentate la pct. 1, 2, 3 si 4 „cetateanul” este practic neputincios, pana sa ajungem la un real „management al deseurilor”, decat nimic, tot mai buna este o cale de compromis. La locul de campare, pt. confortul sau, fiecare ecologizeaza micul sau „teritoriu” (la sosire si plecare) => un volum de deseuri bio si nebiodegradabile, pt. care exista 2 variante:
a/. cărăm sacii dupa noi, deregula pana la pubela de acasa, ca pe drum nexam locuri de depozitare => cele de la pct. 4. sau si mai rau, reimprastierea deseurilor de catre maidanezi sau alte „vietuitoare”.
b/. ardem toate deseurile la fata locului si caram dupa noi, doar rezultanta incinerarii.
6 -- eu prefer varianta b/. deoarece:
• deseurile biodegradabile sau mineralizat => am scurtat timpul de reciclare naturala + nu vor fi atractante, respectiv reimprastiate de maidanezi sau alte „vietuitoare”.
• deseurile nebiodegradabile odata arse => forma lor oxidata care are timp de remanenta mai scurt.
• volumul final al deseurilor scade spectaculos.
7 -- in cazul ecologizarilor organizate (cu volum mare de deseuri) tot varianta b/. este recomandabila, in baza acelorasi argumente, urmand a fi duse la groapa de gunoi resturile de la incinerare. Daca vrem sa fim ecologisti pana la limita maxima, posibila cetateanului de rand, atunci se pot incinera plasticele separat + „ se presara putin praf de var peste ele ca sa neutralizeze dioxinele si compusii de clor” precum corect recomanda Dl. Savu Alexandru.
8 -- Nici cele prezentate la pct. 5, 6 si 7 nu rezolva toate cerintele ecologice maxim posibile din p.d.v. ale posibilitatilor teoretice si practice, cunoscute la ora actuala.
Inseamna insa interventia maxim disponibila cetateanului, adica o rezolvare „partiala” pana cand rezolvarea „totala” va fi o realitate si nu doar o teorie.

Bravo, Sandule !!
De mult aşteptam postarea asta ! (Mi-am permis să subliniez esenţa mesajului).
Mulţumim Petru pentru detalieri şi recomandări !

Din nefericire, incinerarea de PET-uri are dezavantajul că, fără puţină atenţie, suntem primii care "preluăm" dioxina rezultată în urma incinerării. Iar dioxina este în topul generatoarelor de cancer !!
De aceea, în campările noastre pe mal de Dunăre sau oriunde altundeva ar fi bine să nu ne lipsească 0,5kg de praf de var. Ne este util în primul rând nouă şi apoi şi mediului.

Si eu practic aceasta metoda insa fara var.
Domnule Savu stiu ca a fost ziua dvs in We si as dori sa va urez si eu Multa Sanatate,bucurii si La multi ani!

de unde se poate procura praf de var?

Colegii mei de pe un alt forum s-au hotărât să constituie un grup pentru actiunea de aici.
Poate reuşim să constituim şi noi un grup...

Praf de var(oxid/hidroxid de calciu!) gasiti la orice magazin de materiale de constructii; se poate cumpara in pungi de 2, 5 , 20 kg. Nu costa mult!

Biodegradarea deseurilor in gropile de gunoi produce pe langa dioxid de carbon(CO2) si metan (CH4) fiind de circa 21 de ori mai nociv decat CO2 in ce priveste efectul de sera; prin ardere se obtine CO2 si efectul de sera global aste de cateva zeci de ori mai mic.
E adevarat ca prin biodegradare controlata(fermentatie anaeroba) a deseurilor se obtine un combustibil(metan) utilizabil ca suport la arderea deseurilor nebiodegradabile; la scara mare se obtin "certificate verzi" ca la utilizarea altor surse regenerabile de energie; un certificat a ajuns la pretul de 40-45 Euro/MW.
Am realizat la Universitatea Politehnica Timisoara o instalatie pilot de obtinere biogaz din dejeuri de biomasa; se separa CO2 din biogaz si se injecteaza in instalatii de ardere deseuri impreuna cu abur (2CO2 + 2H2O + 5 C--> CH4 + 6 CO) si rezulta materiale combustibile; creste eficienta procesului prin reciclarea CO2 cu pana la 10-15%).
Acum este , tot la Timisoara in curs de punere in functiune o alta instalatie pentru deseuri biodegradabile municipale; partea dificila este sortarea/selectarea deseurilor biodegradabile!