Pe data de 5 aprilie trec prin Valea Plopului, acolo unde parintele Tanase creste peste cei 300 de copii.
(E lunga povestea, asa ca nu stau sa o scriu din nou. Am pus un link sa vedeti despre ce este vorba.)
Cei care doriti si vreti, puteti dona alimente, hainute, jucari si ce mai doriti, pentru acesti copii sarmani. Ma ofer sa asigur transportul pana la ei. Faceti asta doar daca vreti si puteti, nu e nimeni obligat.
Cine doreste poate depune si bani. Contul il gasiti in link-ul de mai sus.
Eu am cateva haine, conserve, ulei, zahar, faina, paste si dulciuri.
Daca timpul este prea in scurt acum, putem strange alimente si alte cele si intr-un weekend mergem impreuna sa-i vizitam. Ca sa nu ne intoarcem iute la casele noastre, putem merge mai departe catre lacul Siriu.
Scuze!!Este vorba de5 mai.
Nu este vorba de o actiune in sine....eu trec prin Valea Plopului cand merg la tara. Asa ca, ii putem ajuta mai des.
Pentru cei cu timp liber mai putin sau deloc, pot veni sa ridic pachetele de la domiciliu. Sau ne putem intanli prin oras.
De mai bine de 20 de ani are grija de copii abandonati, de copii fara parinti, de tinerii alungati din caminele de copii. Acolo, la Valea Polopului si Valea Screzii, parintele Nicolae Tanase a pus bazele unei alte Romanii. Mai buna, mai curata, lipsita de egoism. Cu Asociatia ProVita, parintele Tanase duce o lupta pentru viata.
Acum 13 ani, la ProTv parintele Nicolae Tanase vorbea despre un proiect greu de crezut si atunci dar si acum. Un sat al copiilor fara parinti.
Acum valea s-a umplut si de case si de copii. Copii abandonati prin spitale, copii fara parinti, copii ai strazii, copii lasati aici de mame imediat dupa nastere. Pe toti, preotul Tanase i-a adunat in tabara dintre dealuri. Povestea a inceput in 1990.
Tata a sase copii, parintele a inceput un adevarat razboi impotriva avortului, iar mamele pe care le convingea sa-si nasca pruncii ii lasau in grija lui. In 97, in tabara din vale erau 30 de locuri.
Acum, in viitorul despre care vorbea acum 13 ani, tabara e tot neincapatoare. Pana acum, pe aici au trecut 1600 de suflete. Asa ca in vale apar mereu case.
Intr-o lume egoista, in care trecem unul pe langa celalalt fara sa ne pese, ce se intampla in Valea Screzii pare greu de crezut. Aici, "egoimul" a fost sters din dictionar.
Pe cei care ajung in Vale manati de curiozitate ii duce prin camerele copiilor cu gandul ca poate ii convinge sa se intoarca si sa ajute.
Cat de greu e sa hranesti in fiecare zi 328 de guri, sa imbraci si sa educi o armata de oameni numai parintele stie. A fost nevoit sa invete. Copiii sunt ingrijiti, hraniti si supravegheati de femei angajate din sat.
Cu exemplul sau, parintele Tanase a reusit sa schimbe si mentalitatea oamenilor din zona, sa-i faca mai buni. In anii 90, satenii din Valea Plopului si Valea Screzii au vazut ce face parinte si au inceput sa-l ajute. In casele lor au primit o parte din copii.
Cine este apt de munca trebuie sa munceasca si sa produca. Parintele este si manager si psiholog este si mama si tata.
Chiar daca statul nu se implica, multi oameni de bine l-au ajutat si il ajuta: cu bani, mancare sau materiale de constructie. Cu stilul sau direct, sincer si taios parintele are o vorba buna pentru toti.
Pentru baietii gata de insuratoare a cumparat pamant. Pentru fete strange zestre.
In fiecare casa din tabara sunt copii. Intr-una i-a asezat laolalta pe copiii de gradinita.
