Beldiţă (Alburnoides bipunctatus)

Întrebări, răspunsuri, comentarii

Moderator: Pacapescarul

Post Reply
User avatar
Petru Burian
Posts: 902
Joined: 25 Oct 2009, 09:56

Beldiţă (Alburnoides bipunctatus)

Post by Petru Burian »

Beldiţă (Alburnoides bipunctatus)
Denumiri populare în alte limbi: Riffleminnow, eng.; Spirlin, fr.; Sujtásos küsz, mag.

Image

Descriere:
Capul şi corpul puternic comprimate lateral. Botul este mai mult sau mai puţin obtuz, iar gura terminală, oblică. Ochii sunt situaţi mai mult în jumătatea anterioară a capului şi privesc lateral. Linia spatelui şi a abdomenului sunt aproape întotdeauna la fel de convexe. Marginea dorsalei este dreaptă cu colţurile uşor rotunjite; inserţia ei este situată puţin în urma marginii posterioare a bazei ventralelor. Vârful rotunjit al ventralelor de cele mai multe ori atinge sau aproape atinge inserţia analei. Linia laterală uşor curbată, este situată mai aproape de faţa ventrală decât de cea dorsală a corpului, pe pedunculul caudal este la distanţă egală de ambele feţe.
Colorit:
Coloritul ochilor este caracteristic: irisul în partea superioară este cafeniu, în cea inferioară argintiu, iar pupila este galbenă. Partea dorsală a corpului este cenuşiu-deschis, cu nuanţe verzui sau albăstrui. Flancurile sunt argintii cu luciu metalic mai slab decât la obleţ (Alburnus alburnus). Pe jumătatea superioară a corpului, aproximativ din dreptul ochiului, există o linie longitudinală de culoare măslinie-închisă, îngustă şi foarte evidentă mai ales la peştii vii. Pe fiecare solz al liniei laterale există câte două liniuţe negre. Pe trei rânduri de solzi de deasupra liniei laterale şi în general pe un rând sub linia laterală există câte o pată neagră pe fiecare solz. Ansamblul acestor pete formează dungi longitudinale albastru-negricioase. Pielea care acoperă abdomenul, între înotătoarele pectorale şi ventrale, are o culoare roşiatică-portocalie, caracteristică ce serveşte la deosebirea puietului de beldiţă de puietul de clean. Această caracteristică este utilă în etapa în care pe flancurile beldiţei nu au apărut încă punctele negre caracteristice. Coloritul (mai ales cel al dungilor întunecate) este mai intens în apele de munte decât în cele de şes.
Lungimea corpului: 9 - 11 cm, max. 15 cm.
Dimensiune minimă admisă la pescuit = nereglementată.
Răspandire:
Beldiţa trăieşte exclusiv în ape curgătoare, începând din zona lipanului, sau chiar din partea inferioară a zonei păstrăvului, preferând sectoarele cu apă curată, repede curgătoare şi cu bental pietros. În Transilvania şi Banat este o specie frecventă până în zona crapului, în Muntenia şi Moldova ea nu ajunge decât rar în zona mrenei. Trăieşte în cârduri mici, în părţile relativ mai adânci ale râurilor, în apropierea substratului (spre deosebire de obleţi), fiind frecventă pe sub sălcii.
„Homo faber cyberneticus va deveni Homo humanis ecologicus”
Post Reply

Return to “Discuţii despre pescuit”