D-le Claudiu, excelente raspunsurile dvs. care denota intradevar experienta si mai ales dorinta de cunoastere.
Am complectat oareşce informatii pt. speciile semnalate de dvs. si-mi permit sa fac unele adaugiri, la final.
1. Guvid de Mare (Gobius cephalarges). Este denumirea veche a Stronghil-ului. Dupa noua incadrare taxonomica, reactualizata, denumirea sa stiintifica fiind
Neogobius melanostomus.
2. Guvid Negru (Gobius niger), caracteristic zonelor cu bental nisipos, malos, cu sau fara vegetatie; dimensiuni: 9-11 cm (max. 18 cm); perioada de depunere a icrelor: apr.-sept. Din cauza dimensiunilor mici, nu prezinta interes pt. pescuitul industrial si sportiv
3. Hanus (Gobius batrachocephalus) sau Hanoş (Mesogobius batrachocephalus) sunt aceasi specie, denumirea stiintifica reactualizata fiind
Mesogobius batrachocephalus. Actualmente prezent in parte de sud a litoralului, in trecut fiind prezent in tot lungul litoralului si lacul Siutghiol; dimensiuni: 20-30 cm (max. 37 cm); perioada de depunere a icrelor: apr.-mai. "In zona orasului Constanta se pescuieste relativ frecvent din barca, in zonele adanci din larg".
Specie protejata prin: Legea 462; Lista rosie IUCN; Cartea Rosie a vertebratelor din Romania.
A. -- O noua incadrare taxonomica, inseamna că, după ultimele cercetari, anumite specii sunt trecute de la o grupa taxonomica la alta. Aceasta implica fie schimbarea denumirii de gen (exmp. din
Gobius batrachocephalus in
Mesogobius batrachocephalus), fie o schimbarea totala a denumirii de gen si specie (exmp. din
Gobius cephalarges in
Neogobius melanostomus).
Din p.d.v. al pescuitului sportiv, aceste aspecte nu sunt de importanta capitala, putand fi tratate dupa dictonul „aceasi Marie cu alta palarie”. Ele sunt importante, in cazul de fata, deoarece ajuta la o documentare mai exacta.
B. -- Referitor la cele doua link-uri date + cele conexe, se schimba situatia.
Dvs. ati cazut intr-una din cele mai frecvente „capcane” ale internetului. Sursa bibliografica citata, este un sait american. Realizarea lui (ca de altfel in toate cazurile similare) se bazeaza, in mare masura, pe bibliografie accesibila in format digital, sau cel putin intr-o limba de circulatie mondiala. Intrarea noastra in acesta „lume digitala” este extrem de recenta, foarte „firava” si deseori in limba romana. Publicarea lucrarilor stiintifice intr-o limba de circulatie mondiala, a devenit mai frecventa abia dupa 1990, iar difuzarea lor in sistem digital, pe Net, este si mai recenta. Prin urmare „nu ai scris (publicat) nimic, nu exişti”.
De aceea nu intotdeauna informatiile culese de pe Net sunt exacte si pt. tara noastra (deocamdata), trebuind sa recuperam un handicap enorm, la acest capitol.
Ce am scris eu, se bazeaza pe ultimele informatii (2007) publicate de cercetatori ai ARBDD, dar in forma tiparita si in limba romana.