Raspuns lui Claudiu, la intrebarea postata aici http://forum.pescarclub21.ro/viewtopic. ... 7411#p7411
Fusar mare estem
mai exista si un alt Fusar (Zingel streber), dar mult mai mic (max. 17 cm) si cu alte „obiceiuri”.Cele doua specii, asupra carora nu ai putut decide, sunt inconfundabile (v. desenul comparativ) + cateva date despre ecologia lor.
Mihalţ
Lungimea corpului: 30 - 50 cm, max. 100 cm.
Ecologie:
Mihalţul este un peşte de apă dulce, dar care suportă şi apele salmastre. Preferă apele curgătoare, reci, fiind prezentă din zona lipanului până la Dunăre. Formele tinere preferă bentalul pietros, adulţii care sunt solitari, preferă apele adânci cu bental bolovănos sau chiar mâlos. Ziua stau ascunşi pe sub bolovani sau rădăcini, săpându-şi chiar şi adăposturi. Vânează activ în timpul nopţii. Nu hibernează, iarna fiind chiar mai activ decât vara. Puietul (sub 20 cm) se hrăneşte cu larve de insecte, icrele şi puietul altor peşti, viermi şi crustacee. Adulţii sunt exclusiv răpitori ihtiofagi, cu manifestări de canibalism. Mihalţul este după ştiucă specia cea mai mare consumatoare de peşte. Maturitatea sexuală intervine la 3-4 ani, reproducerea are loc în perioada decembrie-februarie, când temperatura apei se apropie de 0 gr.C. Reproducătorii se adună în cârduri, iar o femelă de talie mijlocie depune 300.000-400.000 icre.
Fiind sensibil la poluare şi la încălzirea apei, mihalţul este în prezent în declin numeric.
Specie ocrotita prin: Legea 462-Anexa 3B; Cartea Rosie a vertebratelor din Romania; Liasta Rosie RBDD.
Prin Ordinul de prohibitie/2006, pescuitul Mihaltului este interzis.
Fusar mare
Lungimea corpului: 30 - 35 cm, max. 48 cm.
Ecologie:
Fusarul mare este un peşte de apă dulce, care trăieşte în râurile mari şi în Dunăre. Preferă zonele cu apă adâncă şi cu bental pietros, nisipos sau argilos. În bălţile zonelor inundabile intră doar accidental, în perioada viiturilor. Este un peşte răpitor, hrănindu-se cu insecte acvatice, viermi, crus-tacee, icre şi peşti de talie mai mică. Reproducerea are loc în martie-mai, în curentul apei. Icrele sunt depuse pe pietre sau pe nisip, în acest din urmă caz în mici adâncituri "cuiburi" căptuşite cu alge. Fiind o specie sensibilă la deteriorarea calităţii apei, în pezent este în regres numeric, existând posibilitatea ca şi arealul său de răspândire, în interiorul ţării, să fie semnificativ modificat.
Face parte dintre speciile ocrotite pe plan intern prin O.U. 236/2000, anexa 5, iar la nivel european prin convenţia de la Berna.
