1 -- Initiativa petitiei propuse de colegul „fly_db” si dl. Gheorghe Mihai a suscitat unele discutii, nedumemiri si pareri divergente referitoare la apele de munte si fondul piscicol al acestora.
Unele sunt observatii pertinente, altele propuneri realizabile in viitor, iar viitorul ar trebui sa arate si la noi ca in exemplificarile de pe „alte meleaguri”.
Pana aici nimic rău. Dar orice constructie incepe cu baza si se termina cu „acoperisul +/- dichisit”, deci sa vorbim mai intai de bază – paraiele si raurile de munte, de la noi.
2 -- Exista o lege obiectiva in biologie-ecologie, conform careia diversitatea pe specii, marimea populatiilor si al indivizilor dintr-un ecosistem, este direct dependenta de marimea, diversitatea habitatelor si capacitatea de suport al ecosistemului. Foarte schematic sa lamurim termenii de baza:
a./ -- marimea ecosistemului – defineste intinderea spatiala si volumul mediului de viata (in cazul ecosist. acvatice).
b./ -- diversitatea habitatelor – defineste variabilitatea geomorfologica, fizico-chimica si meteo-climatica a biotopurilor dintr-un ecosistem.
c./ -- capacitatea de suport – defineste lungimea lanturilor trofice, marimea si complexitatea piramidei trofice, relatiile intra si interspecifice (dintre vietuitoare), dintr-un ecosist. luat ca intreg.
3 -- Analizand, din p.d.v. al celor 3 caracteristici de baza, paraiele si raurile de munte de la noi, constatam urmatoarele:
a./ -- marimea ecosistemului
-- paraiele de munte, desi numeroase, sunt relativ scurte, inguste, cu apa de mica adancime;
-- sectoarele superioare ale unor rauri, considerabile ca ape de munte (exemp. Bistrita, Olt, Mures, etc.) sunt putine, relativ scurte si cu adancimi extrem de variabile;
-- toate sunt localizate la limitele superioare ale unor retele hidrografice interioare, lungi si fara legatura directa cu mediul marin (cazul apelor cu somoni) => majoritatea apelor de munte se incadreaza in categoria ecosistemelor mici si mijlocii.
b./ -- diversitatea habitatelor
-- substratul majoritatii apelor de munte este stancos-bolovanos, bolovanos-pietros, pietros-nisipos => mediu favorabil unui numar limitat de specii bentonice.
-- mediul acvatic se caracterizeaza prin valori scazute ale nutrientilor, dominanta temperaturilor scazute, debite extrem de variabile, curgere rapida si regim +/- torential => din p.d.v. al elementelor de baza ale lanturilor trofice (alge, plante acvatice, org. animale inferioare) grad scazut de productivitate biologica.
-- din p.d.v. al debitelor, toate apele interioare ale Romaniei sunt de tip pluvial (nu avem ghietari permanenti). Volumul mediilor de viata, in apele de munte, variaza intre limite extreme, neregulate in timp si spatiu, cu perioade lungi de inghiet, viituri frecvente, etc. => mediu de viata extrem de selectiv.
c./ -- capacitatea de suport
-- pornind de la cele prezentate la pct. a./ si b./, apele de munte se caracterizeaza prin lanturi trofice scurte, piramide trofice de marime si complexitate redusa (specii putine, populatii cu nr. de ind. redus, etc), relatiile intra si interspecifice extrem de concurentiale => ecosisteme vulnerabile, cu stabilitate redusa.
4 -- Luand in considerare totalitatea conditiilor descrise la pct. 3. si analizand doar fondul piscicol, din p.d.v. ecologic constatam urmatoarele:
d./ -- numarul speciilor de pesti relativ redus, aproape in totalitate rapitori (veriga trofica extrem de sensibila), majoritatea de talie mica.
e./ -- speciile autohtone de interes din p.d.v. al pescuitului sportiv sunt doar Pastravul indigen, Lipanul (specie protejata) si Lostrita (specie strict protejata) + Cleanul si Scobarul la limita inferioara al apelor de munte.
f./ -- toate celelalte specii salmonicole sunt de „import” prezenta si constanta lor in apele de munte este +/- dependenta de interventia „specialistilor”.
Avand in vedere ca: pastravariile „Romsilva”, care in cei „60 de ani” (de fapt peste 100) au aclimatizat salmonidele „de import”, au populat si repopulat periodic apele de munte, au fost in majoritate privatizate, iar cele ramase functioneaza in „regim de capitalism salbatic”; uriase zone forestiere + apele de munte aferente + supravegherea si repopularea fondului piscicol au trecut in regim privat (unde profitul primeaza); infiintarea si gestionarea crescatoriilor salmonicole este cea mai costisitoare forma de piscicultura, care nu poate fi sustinuta de ONG-uri si Asociatii sportive rasarite „peste noapte”; presiunea braconajului si al „turismului piscicol” pe apele de munte a atins cote extreme, in timp ce legislatia si protectia apelor de munte este „grav bolnava”; apare intrebarea: ce vrem noi sa pescuim in apele de munte
Oare nu ar fi logic sa militam mai intai pt. reecologizarea si refacerea fondului piscicol in apele de munte iar cand pestii vor mişuna, vor fi la fel de mari ca in „alte tari”, protectia si regulile pescuitului in ape de munte vor fi ca si acolo, abia atunci sa propunem modificari legislative referitoare la pescuit
In speranta ca „vorbirea” nu a iesit prea lunga si plictisitoare, aceasta ar fi pe scurt „pledoaria” mea fata de initiativa de la „Lege, fara tocmeala”
).