Cotele Dunarii

Pescuit fără taxe, doar cu permisul de pescuit

Moderators: PETREMAN, costin stefanescu

Florin Munteanu
Posts: 265
Joined: 26 Oct 2009, 09:47

Re: Cotele Dunarii

Post by Florin Munteanu »

Cote Dunare 15 septembrie 2014
Cote Dunare 15 septembrie 2014
Florin Munteanu
Posts: 265
Joined: 26 Oct 2009, 09:47

Re: Cotele Dunarii

Post by Florin Munteanu »

Cote Dunare 30 septembrie 2014
Cote Dunare 30 septembrie 2014
User avatar
arlan
Posts: 462
Joined: 23 Apr 2010, 11:00
Location: Bucuresti
Contact:

Re: Cotele Dunarii

Post by arlan »

CA COmparatie, ce bafta avem ptr Crisan!
http://www.trafficguide.ro/camere-live/ ... mal-braila
.... la cote de 200 la Tulcea, rampa de urcare pe bac incepea cam pe unde-i acu' pontonul de acostare!!!!!!!!
Dunarea pare mai limpede, ceea ce-i bine!
"Teorie este atunci cand stii totul dar nu merge nimic.
Practica este atunci cand merge totul dar nu stii de ce.
Eu imbin teoria cu practica Nu merge nimic si nu stiu de ce"

Sorin Varlan
0724.211.286 orange/ 0766517110 cosmote/ 0770202976 digi
User avatar
arlan
Posts: 462
Joined: 23 Apr 2010, 11:00
Location: Bucuresti
Contact:

Re: Cotele Dunarii

Post by arlan »

o abordare care ne face sa intelegem mai bine ce se intampla in Balta cand creste sau scade cota apelor Dunarii la Tulcea. Voi cita acum un articol, scris de Domnul Inginer Eugen PANIGHIANŢ, in anul 1982, in lucrarea “Delta Dunării şi complexul lagunar Razelm” preluat de pe http://www.ghiduldelteidunarii.ro/?page_id=3139:

” În afara specificului hidrografic, destul de complex al deltei, o mare importanţă o are în această regiune şi factorul hidrologic, acel element hidrodinamic cu influenţă, atît asupra circulaţiei, cît şi a vieţii care neapărat trebuie luat în seamă pentru a înţelege complexitatea regiunii în care ne aflăm. De subliniat că nivelul apelor de aici poate varia nu numai de la o zi la alta, ci şi de la oră la oră.

Hidrologii dispun de criterii şi de posibilităţi tehnice de a înregistra şi interpreta aceste schimbări cu repercusiuni multiple: de navigaţie, piscicole, avi-faunistice, economice ş.a. Dar cel mai sensibil la aceste schimbări este omul deltei. Faptul că în faţa majorităţii locuinţelor din incinta deltei se află o barcă, poate constitui încă o dovadă cît de important pentru om şi gospodăria lui este factorul hidrologic.

În diferite puncte din deltă întîlnim staţiuni hidrometrice care dispun de mire — coloane de lemn sau de metal divizate în cm. Dacă ne apropiem de o astfel de miră, putem vedea la fel ca pe scala unui termometru un punct zero de la care coboară şi urcă mai multe gradaţii. Acest punct zero ne arată media nivelurilor celor mai scăzute ape înregistrate într-un loc anume, într-o lungă perioadă de timp. Punctul arătat mai sus — marcat cu ,,0″ — se numeşte etiaj. Acesta ar fi un reper.

Un al doilea reper stabil îl constituie nivelul zero al Mării Negre, la Sulina. Mai sînt şi alte repere hidrologice, dar noi ne vom opri aici şi ne vom întoarce la etiaj. Faţă de acest etiaj se înregistrează şi se comunică la radio şi prin alte mijloace Cotele apelor Dunării, element esenţial pentru navigatori şi pentru alţii, asupra căruia vom mai reveni. Hidrologii mai dispun şi de alte elemente de măsură şi adesea vom avea ocazia să auzim vorbindu-se în regiunea deltei despre hidrograd, a cărui cunoaştere este esenţială pentru a şti ce se întîmplă în diferite locuri pe parcursul Dunării şi în deltă, atunci cînd scad sau cresc apele.

Ascultînd la radio cota apelor Dunării, cifrele respective, citite de crainic, nu pot spune prea mult, respectiv dacă este pericol de inundaţie sau nu. Folosind însă metoda stabilirii hidrogradelor, putem şti ce se întîmplă, atît pe parcursul Dunării, cît şi în deltă. Dar cum se calculează valoarea hidrogradelor şi în ce mod se exprimă aceasta?

Pentru a se stabili valoarea unui hidrograd, se ia drept bază cotele cele mai mari (maxime) şi cele mai mici (minime), înregistrate în curgerea liberă a apelor. Amplitudinea acestor cote se împarte apoi la 10 şi se obţine valoarea unui hidrograd, care diferă de la o staţie hidrometrică la alta. Astfel, la Calafat, valoarea unui hidrograd este mai mare decît la Turnu Măgurele şi mai mică decît la Olteniţa. Se pot da şi alte exemple. E bine să ştim însă — referindu-ne la deltă — că la Ceatalul Chilia, adică unde, de fapt, începe ramificarea braţelor Dunării, altitudinea zonei este cu 3,66 m mai mare decît nivelul Mării Negre. Dacă ştim, de pildă, că hidrogradul portului Tulcea are valoarea de 52,2 cm, putem află că la 7 hidrograde este pericol de inundaţie, pentru că 7×52,2 cm = 3,654 m. În această situaţie, ori de cîte ori vom afla că nivelul aipei a atins 7 hidrograde la Tulcea, apele pot debuşa aici peste maluri.

Aceasta nu este însă totul, pentru că hidrogradele ne mai pot ajuta la cunoaşterea şi altor lucruri legate de hidrologia deltei, asupra cărora nu ne vom opri aici. Ape foarte mari constatate în această regiune se consideră că au fost cele din 1897. N-au fost însă singurele, pentru că şi în 1904 se constată, de asemenea, mari creşteri de ape. Inundaţii mari în această regiune sînt semnalate şi în anul 1970. Dar anul 1897 a fost luat drept caracteristic pentru nivelele maxime.

E drept că se fac şi retuşuri, ca să spunem astfel, cum a fost cazul cu recalcularea hidrogradelor în anul 1954. Dar chiar după viitura de ape din anul 1970, valorile hidrogradelor pe Dunărea maritimă, respectiv dintre Brăila şi Sulina, nu s-au schimbat. Şi ultimul an, adică 1981, a fost marcat de ape foarte mari în deltă. Ziarul local „Delta” anunţa că, de pildă, în satul Mila 23 sînt probleme mari: „din garduri şi case abia se mai vede ceva”. Locuitorilor li s-au pus la dispoziţie pontoane, unde sînt adăpostiţi, pînă vă trece viitura, întreaga deltă pare un lac: ici-colo vîrfuri de case şi de tulpini de stuf.

În legătură cu viitoarea configuraţie a hidrogradelor, se va stabili de aici încolo, dacă este cazul să intervină modificări, după ce se vor cunoaşte toate datele hidrometrice din anul 1981. În legătură cu studierea hidrologiei Deltei Dunării, trebuie spus, că primele observaţii hidrologice în regiunea Dunării şi deltei au început în anul 1830, pentru satisfacerea nevoilor navigaţiei, dar în mod sistematic ele se efectuează cu începere din anul 1879. Punctele în care au fost organizate atunci aceste observaţii au fost: Brăila, Galaţi, Isaccea, Tulcea, Gorgova şi Sulina.

Între anii 1920 şi 1932, organizarea observaţiilor a început să se extindă şi în alte puncte din deltă: Pardina, Chilia (pe braţul Chilia), apoi Victoria, Uzlina, Dranov, Ivancea şi Sf. Gheorghe (pe braţul Sf. Gheorghe), iar cu începere din anul 1952 se fac observaţii şi în unele puncte din interiorul regiunii de la gurile Dunării: la cotul Pardina, la cotul Chilia şi Stipoc, apoi pe canalul Litcov (la Perivolovca, Ceamurlia şi Caraorman) şi pe canalul Dunavăţ (la capătul părţii dinspre Dunăre), precum şi la Sarinasuf.

Arătînd toate acestea, apare mai pregnantă importanţa ce se dă cercetării hidrologice în zona Deltei Dunării. Întreaga viaţă a deltei, aşa cum ne apare ea astăzi, este legată de creşterea şi descreşterea apelor şi a altor fenomene legate de ele, care sînt studiate pentru a se lua din timp măsurile ce se impun” .

Vorbind de apă, este bine să ştim cîtă intră în zona deltei. Astfel, debitul mediu al Dunării la Ceatalul Chilia este de cca 6 300 m3 pe secundă. Acest debit nu este constant. Sînt însă perioade cînd poate atinge şi 16 300 m3 pe secundă şi chiar depăşi această cifră. Ce se întîmplă mai departe cu această apă? Se ramifică. Intervine aşa-numita repartiţie de ape între braţe. Din această cantitate, 66% o preia braţul Chilia şi 34% braţul Tulcea.

Să nu se creadă însă că acest procent este întotdeauna acelaşi. El se schimbă în funcţie de creşterea debitului. Cu cît apele sînt mai mari, cu atît repartiţia debitelor între braţe diferă: este mai mare şi pe braţul Chilia (72%) şi mai mică pe braţul Tulcea (28%). Să vedem acum ce se întîmplă la cea de-a doua bifurcaţie a Dunării, respectiv la Ceatalul Sf. Gheorghe. Aici, după cum se ştie, se ramifică canalul Sulina, care preia, din cele 34% cîte i-au revenit braţului Tulcea, aproximativ 16%, iar braţul Sf. Gheorghe 18%. Dar şi aici acelaşi fenomen: cu cît apele sînt mai mari. cu atît raportul se schimbă tot în favoarea braţului cu debitul cel mai mare, respectiv Sf. Gheorghe, adică 11% pe canalul Sulina şi 17% pe braţul Sf. Gheorghe. Aceasta se întîmplă deci la ape mari. Prin braţele deltei trec în timp de un an în jur de 200 miliarde m3 apă. Din această cantitate se revarsă peste deltă aproximativ 3 miliarde m3, iar restul se pierde în mare.

Ar fi eronat să se creadă că pe braţele deltei se scurge numai apă. Este suficient să privim de pe bordul navei care ne poartă în deltă înspre luciul braţelor, canalelor, gîrlelor, ca să ne dăm seama că ele duc mult material în suspensie. Desigur, cea mai mare parte le revine braţelor, care au apă adesea tulbure. S-a calculat că în medie într-un metru cub de apă se transportă 244 g material în suspensie. Aceasta înseamnă că fluviul Dunărea transportă anual, prin cele trei guri ale sale, un debit solid de cca 70 700 000 t. Pentru a se stabili această cifră, calculul a cuprins o perioadă de 28 ani.

În deltă, Dunărea lasă cca 750 000 t. Acest material în suspensie se pierde pe parcurs. Astfel, dacă la Maliuc sondajele au determinat la un moment dat 523 mg/l (100%), la Crişan s-au constatat 419 mg/1 (80,1 %), iar la Sulina 192 mg/1 (45,82%). Răspîndirea în deltă a materialului respectiv, luînd drept punct de comparaţie Crişanul (100%), este destul de redusă. Astfel, la sahaua Lopatna a ajuns doar 17,42%, iar La Matiţa (adică la o distanţă de cca 22 km faţă de Crişan) 3,10%. Am ales acest exemplu, luat dintr-o determinare făcută într-o singură zi, la punctele respective, pentru a ne face o idee asupra răspîndirii materialului în suspensie în incinta deltei la un moment dat. La viituri mari se pot ivi surprize: se împotmolesc unele canale sau gîrle, se reduce nivelul unor lacuri ş.a.

Sub aspect hidrologic, între Dunăre — prin delta sa — şi mare există o influenţă reciprocă. Mai întîi să vedem sub ce pantă se scurg apele deltei în mare. Aceasta depinde de nivelul apelor din deltă. La ape mari, panta de scurgere este mai mare, mai ales în apropierea gurilor de vărsare în mare. La nivelul apelor de etiaj — punctul 0 — acestea coboară sub 0,005 m/km. La apele mijlocii, în fază de creştere, pe braţul Chilia a fost de 0,029 m/km, 0,011 m/km pe braţul Sf. Gheorghe şi 0,037 m/km pe canalul Sulina. De ce această diversitate a pantelor?

Pentru că fiecare braţ are specificul său. Pe braţul Sf. Gheorghe panta este mai mică fiindcă aici apele au posibilitatea să se scurgă şi prin canalele Dunavăţ, Dranov şi Lipovenilor în Razelm, fapt care îi reduce din debit şi, fireşte, micşorează panta de scurgere. La Sulina însă lucrurile stau cu totul altfel. Prin reprofilarea fostului braţ al Sulinei, tăierii coturilor, scurtării drumului său natural şi mai ales datorită întreţinerii sale permanente prin dragare, panta sa este mai mare. În funcţie de aceasta se află şi viteza de scurgere în mare, care poate să difere însă de la un tronson la altul. Accidental, această viteză poate fi modificată datorită zăpoarelor care se produc uneori în deltă.

Odată ajunsă apa în zona de vărsare a mării, debitul solid dă o altă culoare apelor de aici. Putem spune astfel că Delta Dunării se prelungeşte în mare datorită acestui transport de material în suspensie, fapt confirmat şi de fotografiile din satelit, în care se conturează în mod clar debitul solid al Dunării şi deltei sale, oferit mării. Dar şi marea influenţează hidrologia regiunii de la gurile Dunării.

Astfel, urmărind cotele apelor fluviului, putem constata că în timp ce în punctele Periprava sau Ivancea — situate în apropierea mării — cotele apelor cresc sau scad cu peste 40 cm (Periprava) şi 50 cm (Ivancea), la Tulcea acestea sînt staţionare. Variaţia se datoreşte mării, mai ales cînd este dominată de vînturi puternice.

Să vedem acum ce influenţă are hidrologia regiunii asupra vieţii în deltă. Inundaţiile obişnuite, care nu pun probleme deosebite, constituie un fenomen natural, care, am putea spune, „dau viaţă deltei” împrospătează apa, înlocuind-o pe cea stagnantă şi aducînd substanţe nutritive, oferind posibilităţi peştilor să se deplaseze pe o zonă mai vastă pentru a se hrăni şi a se reproduce.

Asupra păsărilor însă, mai ales asupra unor anumite specii, creşterea impetuoasă a apelor poate avea efecte negative. Astfel, nivelul ridicat al apelor poate afecta în primul rînd speciile care depun ouăle pe locuri inundabile, dintre acestea putînd menţiona: raţa mare, raţa cîrîitoare, raţa roşie, chirele, chirighiţele, lişiţa, cîrsteiul, stîrcul cenuşiu, stîrcul roşu, buhaiul de baltă ş.a.

Dar şi păsările care îşi depun ponta în scorburile joase ale sălciilor pot fi surprinse aici de viiturile de apă mai mari. Între aceste specii se află: pupăza, porumbelul de scorbură, ciocănitoarea, graurul, piţigoiul ş.a. Şi scăderea bruscă a apelor poate crea probleme dificile avifaunei . Cuiburile rămîn departe de apă. În această situaţie au fost văzute cuiburile raţelor mari, lişiţelor, gîştelor, care sînt nevoite să-şi ducă puii încă firavi, abia ieşiţi din ou, departe, pînă la luciul apei.

Unele specii sînt mai bine adaptate pentru a face faţă acestui joc al apei. Astfel, lebăda de vară, corcodelul pitic, gîsca de vară, uneori şi lişiţa, cînd se văd în situaţia de a fi primejduite de inundaţie, îşi întrerup ponta şi îşi înalţă cuiburile. Specialiştii au avut ocazia să vadă cuiburi cu 2—3 rînduri de ouă, datorită adăugării de material de înălţare. Lişiţa s-a dovedit a fi mare meşteră în a-şi înălţa cuibul, dar se pare că a fost întrecută de corcodelul pitic, la un exemplar observîndu-se patru rînduri de ouă.

Vedem astfel ce probleme se creează şi cum sînt unele dintre acestea rezolvate de păsările înşile. În acest sens mai adăugăm faptul că cea mai mare parte a păsărilor de mare interes Taunistic, între care putem menţiona lopătarul, egreta mare, gîsca de vară ş.a. Îşi aşază cuiburile în zone joase, expuse pericolului de a fi afectate de creşterea nivelului apei.

Sînt însă unele specii care vădesc mai multă grijă faţă de condiţiile de aici, între acestea aflîndu-se, din fericire, şi pelicanul, ale cărui cuiburi le putem întîlni pe plaur. Tot aici mai poate fi văzut şi cormoranul mare. De obicei însă această specie îşi clădeşte cuibul în arbori. Inundaţiile constrîng speciile de păsări să găsească şi alte soluţii pontru asigurarea cuibăririi. Astfel, dr. Dimitrie Radu observă că s-au găsit cazuri, în special la raţe, cînd, surprinse de viituri, acestea pot continua depunerea ouălor în cuiburi străine, rămase neinundate. În acest mod, o femelă cloceşte ouăle provenite de la mai multe păsări, adesea chiar de la specii diferite. Iată deci că proverbul „nevoia este cel mai bun profesor” le-a ajutat şi pe înaripate să iasă din încurcătură. Se pot petrece însă şi alte cazuri, cînd unele specii depun ouăle după retragerea apelor. Astfel, se întîmplă cu raţa roşie şi raţa cu cap brun. Lişiţa întîrzie şi ea uneori ovulaţia, pînă ce pericolul a trecut. Observăm deci că specificul condiţiilor hidrologice din deltă a creat o sumă de situaţii complexe, cărora speciile de păsări de aici au căutat să le facă faţă .

În ce priveşte mamiferele, sînt în majoritatea lor bine adaptate condiţiilor de aici. Astfel, mistreţul, nurca, vidra, nevăstuica, pisica sălbatică, precum şi şobolanul de apă, împreună cu alte specii de rozătoare, au ales plaurul drept adăpostul cel mai ferit de pericole. Dar la ape extraordinare, cînd, datorită valurilor provocate de vînturi puternice, se rup bucăţi de plaur, pericolul nu le ocoleşte nici pe ele. Atunci îşi caută salvarea pe grinduri mai înalte sau se avîntă spre malurile de la limitele deltei. Unele din ele, la fel cu vulpea şi lupul, trec prin situaţii grele în cazul zăpoarelor, cînd sînt surprinse pe grinduri. Fiecare îşi caută salvarea cum poate. Acestea sînt o parte din marile probleme pe care le creează, pentru faună, specificul hidrologic al deltei. “
"Teorie este atunci cand stii totul dar nu merge nimic.
Practica este atunci cand merge totul dar nu stii de ce.
Eu imbin teoria cu practica Nu merge nimic si nu stiu de ce"

Sorin Varlan
0724.211.286 orange/ 0766517110 cosmote/ 0770202976 digi
Florin Munteanu
Posts: 265
Joined: 26 Oct 2009, 09:47

Re: Cotele Dunarii

Post by Florin Munteanu »

Am dificultati in a incarca diagrama - nu mai vad comenzile necesare.
Attachments
Cote Dunare 5 Martie 2015
Cote Dunare 5 Martie 2015
Florin Munteanu
Posts: 265
Joined: 26 Oct 2009, 09:47

Re: Cotele Dunarii

Post by Florin Munteanu »

Am descoperit ca trebuie scris neaparat ceva aici deasupra !?
Cote Dunare 12 Martie 2015
Cote Dunare 12 Martie 2015
Florin Munteanu
Posts: 265
Joined: 26 Oct 2009, 09:47

Re: Cotele Dunarii

Post by Florin Munteanu »

19 Martie 2015
Attachments
Cote Dunare 19 Martie 2015
Cote Dunare 19 Martie 2015
Florin Munteanu
Posts: 265
Joined: 26 Oct 2009, 09:47

Re: Cotele Dunarii

Post by Florin Munteanu »

9 Aprilie 2015
Attachments
Cote Dunare 9 Aprilie 2015
Cote Dunare 9 Aprilie 2015
Florin Munteanu
Posts: 265
Joined: 26 Oct 2009, 09:47

Re: Cotele Dunarii

Post by Florin Munteanu »

Cotele de azi:
Attachments
Cote Dunare 21 Mai 2015
Cote Dunare 21 Mai 2015
Florin Munteanu
Posts: 265
Joined: 26 Oct 2009, 09:47

Re: Cotele Dunarii

Post by Florin Munteanu »

Cotele de azi:
Attachments
Cote Dunare 25 iunie 2015
Cote Dunare 25 iunie 2015
Florin Munteanu
Posts: 265
Joined: 26 Oct 2009, 09:47

Re: Cotele Dunarii

Post by Florin Munteanu »

Cotele de azi:
Attachments
Cote Dunare 17 iulie 2015
Cote Dunare 17 iulie 2015
Ono
Posts: 687
Joined: 23 Dec 2009, 05:37
Location: Bucuresti

Re: Cotele Dunarii

Post by Ono »

Arlane, fa si tu un rezumat la articolul de mai sus. Spritul si berea rece te asteapta! :)
Florin Munteanu
Posts: 265
Joined: 26 Oct 2009, 09:47

Re: Cotele Dunarii

Post by Florin Munteanu »

Cote 1 August 2015
Attachments
Cote Dunare 1 August 2015
Cote Dunare 1 August 2015
User avatar
arlan
Posts: 462
Joined: 23 Apr 2010, 11:00
Location: Bucuresti
Contact:

Re: Cotele Dunarii

Post by arlan »

Ono wrote:Arlane, fa si tu un rezumat la articolul de mai sus. Spritul si berea rece te asteapta! :)
Spre sfarsitul saptamanii ma duc sa verific cele afirmate de Eugen PANIGHIANŢ si sa-i scriu o erata si-l iau si pe mielu' cu mine sa-i organizez parastasul la Mila 23 :P
"Teorie este atunci cand stii totul dar nu merge nimic.
Practica este atunci cand merge totul dar nu stii de ce.
Eu imbin teoria cu practica Nu merge nimic si nu stiu de ce"

Sorin Varlan
0724.211.286 orange/ 0766517110 cosmote/ 0770202976 digi
Florin Munteanu
Posts: 265
Joined: 26 Oct 2009, 09:47

Re: Cotele Dunarii

Post by Florin Munteanu »

Cotele Dunarii:
Attachments
Cote Dunare 21 August 2015
Cote Dunare 21 August 2015
Florin Munteanu
Posts: 265
Joined: 26 Oct 2009, 09:47

Re: Cotele Dunarii

Post by Florin Munteanu »

Cote Dunare 24 Sept 2015
Attachments
Cote Dunare 24 Sept 2015
Cote Dunare 24 Sept 2015
Florin Munteanu
Posts: 265
Joined: 26 Oct 2009, 09:47

Re: Cotele Dunarii

Post by Florin Munteanu »

Cote Dunare 8 Martie 2016
Cote Dunare 8 Martie 2016
Florin Munteanu
Posts: 265
Joined: 26 Oct 2009, 09:47

Re: Cotele Dunarii

Post by Florin Munteanu »

Cote Dunare 10 Martie 2016
Cote Dunare 10 Martie 2016
Florin Munteanu
Posts: 265
Joined: 26 Oct 2009, 09:47

Re: Cotele Dunarii

Post by Florin Munteanu »

Cote Dunare 14 Martie 2016
Cote Dunare 14 Martie 2016
Florin Munteanu
Posts: 265
Joined: 26 Oct 2009, 09:47

Re: Cotele Dunarii

Post by Florin Munteanu »

Cote Dunare 17 Martie 2016
Cote Dunare 17 Martie 2016
Post Reply

Return to “Locuri de pescuit sălbatice”