Se numeşte Foaie de luat acasă !
Daca va place, vor mai fi si alte numere, la care vă invit să colaboraţi !
Anul I, numarul 1/04 decembrie 2009 Colectiv de redactie : inca nu e!
Lume,lume ! Hai la club!
Eşti o doamnă /domnişoară pasionată de pescuit? Iubeşti natura şi uitarea de sine pe malul unei ape ? Eşti preocupată de cariera ta, de familie , de atâtea probleme pe care trebuie tu şi numai tu, să le rezolvi ? Simţi că nu mai ai
putere să te lupţi cu toţi şi cu toate? Vrei să te bucuri de o ieşire în natură, în condiţii civilizate, întrun mediu curat şi neînvadat de mizerii urbane ?
Vrei sa socializezi cu noi?
Vrei să ne bucurăm singure sau alături de „băieţii”
noştrii de prietenie, natură
şi implicare socială în programe la care şi tu ai visat ?
Nu eşti nici ocupată, nici îndragostită, nici dispusă să faci compromisuri ?
Vrei să fii tu însăţi, liberă şi independentă?
Atunci hai în Clubul nostru!!!
EDITORIAL...de nevoie
De câteva luni asist şi mă implic cât pot la entuziasmul cu care “ băieţii noştrii” îşi organizează cadrul instituţional şi juridic în care să îşi exercite pasiunea pentru pescuit. Desigur, îi cunoaşteţi ! Au o “jucărie” nouă şi iau totul foarte serios ! Tocmai această seriozitate, precum şi îndemnul unuia dintre ei, m-au determinat să vă propun, doamnelor si domnişoarelor, să ne creăm si noi, un Club al nostru ! Multe dintre noi suntem pescăriţe, toate iubim natura şi sunt convinsă că toate apreciem prietenia şi ştim să socializăm. Şi de ce să nu mărturism? Ne sunt dragi pescarii noştrii, ne este bine alături de ei şi după un weekend petrecut la cort, la liziera unei pădurici, pe malul unei ape, parcă comunicăm mult mai uşor cu ei !
Pentru cele care nu au înca experienţa,sau care pur şi simplu nu sunt pasionate de pescuit, ca una mai coaptă, imi permit să vă invit, să-i priviţi pe băieţii noştrii într-o tabără de corturi, la pescuit ! O să fiţi mirate cât de bine ştiu să gătească, să spele vase la rău, să facă curat în jurul lor ! Dar cel mai mult, sunt convinsă ca o să vă impresioneze naturaleţea, firescul cu care îşi manifestă nevoia de prietenie!
În final, poate pentru că sunt eu mai feministă, mai subiectivă, simt nevoia să vă asigur că tenacitatea şi responsabilitatea noastră , a fetelor, ne fac pescari mai eficienţi ! Pentru a înlătura protestele vanitoase ale băieţilor sau rezerva dvs. faţă de această afirmaţie, vă asigur că am argumente şi dovezi !
Desigur , regula minimului bun-simt mă obligă să vă cer să nu mă judecaţi prea aspru pentru conţinutul acestei Foi; nu sunt, n-am fost niciodată jurnalist şi probabil, dacă aş avea timp să recitesc toate rubricile scrise aş avea multe să imi imput din punct de vedere literar ( şi nu numai). Am prins curajul de a mă adresa dumneavoastră doamnelor si domnişoarelor numai din dorinţa de a vă convinge să vă alaturaţi celor care ca şi mine găsesc fericită ideea constituirii unui Club !
Dacă v-am convins sau dacă doriţi să aflaţi mai multe decat cele pe care am reusit să vi le transmit vă rog să mă contactaţi prin e-mail la: aurachioibasu@yahoo.com.
Ce vă propun ?
Doamnelor, domnişoarelor, ce aţi zice să ne constituim un Club al nostru, al fetelor ? Un club care s-ar putea numi al Pescăriţelor, sau cum propuneţi fiecare şi aprobăm toate.
Propunerea mea este susţinută de argumente pragmatice, cum ar fi :
*profităm de existenţa unei forme organizate, deja constituite – adică de Asociaţia “ Pescar Club 21 “
*cu sau fără noi, programul şi activităţile băieţilor tot vor merge mai departe ; programul fiecăreia dintre noi va fi afectat întrun fel sau altul de activităţile lor.Desigur sunt şi argumente de altă natură care vin să sprijine propunerea mea, printre care:
*exercitarea într-un cadru prietenesc şi organizat a unui hobby , fie că este vorba de pescuit, de ieşirea în natura , sau pur şi simplu de ecologizarea mediului natural;
*posibilitatea de socializare şi în afara sezonului de pescuit;
*şi apoi cineva trebuie să îi mai “ monitorizeze” şi pe baieţii ăştia care toată ziua, bună ziua – sunt gata să plece la pescuit !
Ce mi-ar plăcea să mai facem ? Am putea să edităm periodic un fel de ziar on line în care să mai sintetizam într-un fel sau altul subiectele pe care băieţii noştrii le toacă zi de zi , până cand nici ei nu mai ştiu unde să găsească o informaţie, o postare mai interesantă, etc. Desigur temele pot fi diferite şi putem stabili subiectele de interes !Mie mi-ar mai plăcea să ne implicăm în acţiuni educative pentru copii instituţionalizati pe care să îi învăţăm să respecte natura, mediul în care trăim. Poate are cine să le asigure hrana, poate mai primesc şi hăinuţe dar cine să-i înveţe să pescuiască,să meargă pe munte, cine să-i înveţe cum trebuie să se poarte într-o colectivitate şi cine să–i inveţe să iubească şi să respecte natura ?Vă mai propun să ne întâlnim periodic numai noi , fetele, la o cafea, un ceai, un schimb de idei şi,- de ce nu ? –la un moment de destindere!
Eheee ! Pe vremea mea...
A fost odată ca niciodată vremea când plecai la pescuit noaptea, până la tramvaiul 26 ( care circula toata noaptea şi într-un fel de circuit ) până la Gara de Nord sau Gara Obor. De acolo, cu un tren personal, neîncălzit, neluminat, te apropiai de balta aleasa. Baltă de ştiucă, baltă de crap, baltă de somn... Eheee! Purtai cu tine trusa de scule, momeala, un flacon din plastic cu apă, o conservă şi un sfert de pâine.Să ne înţelegem bine : trusa de scule însemnă câteva beţe, una sau două lansete, astea dacă erai avut !Te întorceai seara,bătut de soare, lihnit de foame şi de sete, dar fericit :tolba, sacul sau ce aveai pline de peşte !
Acele se legau pe malul apei, râmele le strângeai tu din timp, din pădure, de la malul apei, de la o grămadă de gunoi de grajd.
Dacă mergeai la ştiucă , la avat sau la biban, purtai cu tine câteva linguri – procurate cu sacrificii “ de afara “ sau confecţionate de tine din linguri gospodăreşti sau din placheul de la bocanici.
Dacă mergeai la staţionar, cu o seară înainte tocmeai de o mămăligă fiartă bine de tot, colorată cu puţin şofran ,răcită şi apoi iar pusă la fiert întrun dres ( şi ăla greu de găsit pe atunci ), nu de alta, dar să ai pentru “cubuleţ” !
În situaţia în care te deplasai pentru mai multe zile se adaugă un echipament de campare format dintr-un cort mic şi greu, o saltea de cauciuc, un ceaun, o tigaie , o farfurie de tablă, puţină sare şi un litru de ulei. Eheeiiii! Dar ce peşte prindeai !
Acum, un portbagaj generos de maşină “serioasă”, altul exterior, amplasat pe capotă, precum şi bancheta din spate a unei astfel de maşini nu iţi mai ajung să înghesui “ strictul necesar “ pentru o zi de pescuit ! Desigur, la plecarea din faţa casei mai renunţi la câteva lucruri pentru că nu mai au loc nici in braţele soferului !
Aaaa, nu mai legi cârlige pe malul lacului, cumperi de la magazine specializate forfaturi, taparine, etc... pe motiv că “ n-am dat mai nimic pe ele mamă ! Nu merită să te chinui...Adică un fel de “ gratis mamă-soacră , gratis “
Desigur că nu mai dai la râma de gunoi, nuuuuuu! Ai un furnizor de râme colorate şi hrănite numai cu apă plată cu lămâie .Linguriţă ?? Ce-i aia ?
Nuuuu. Acum mergi la “ spinning “, dai la “ twistere”, la “trimmere “ . Ai o colecţie demna de muzeul naţional de jig-uri, de voblere, ( numai RAPALA, că d’alea de la Energofish au toţi mitocanii !).
Există totuşi ceva care a rămas nealterat în timp : pasiunea pentru pescuit, binecuvantarea unui răsărit de soare şi mai ales prietenia care îi leagă pe toţi cei care se adună pe malul unei bălţi!
Am auzit că...
La Hagieşti - se bagă năvodul şi nu te lasă să dai la peşte!
La Seinoiu – niciun pescar, deci nu este peşte !
La Barajul Gurbăneşti - lume ca la balamuc,marea majoritate prind baboi, bălos, obleţi, câteodată şi şalăiaşi!
La Siliştea - toată lumea adunată în zona podului,prindea şalau şi bălos!
La Frăsinet - pe balta mare nu se prinde nimic,în stanga,pe canal,aceleaşi capturi ca şi la Gurbăneşti: bălos oblete cărăşel,salăiaş.
Pe canalul de la Chirnogi ( zis şi Dunarica) apa este deosebit de limpede. Si atât!
La Mostiştea taxa este 20 lei şi poţi să dai cu câte beţe vrei; se prind strapazani pe la juma de kil şi bibani .
Ce ştiu sigur este că în piaţă la Obor şi la Real se prinde „ ca la balamuc” crap , somn , şalau! Culmea este că nu îţi trebuie cine ştie ce momeală! Merg bacnotele de 50 sau 100 lei.
Şi pentru că prietenii ştiu:
Se pare că de peste 10 zile Mahoe nu este îndrăgostit !!!
Trendy
De câtva timp privesc uşor contrariată persoane care poartă cu oarece ostentaţie şi fală cizmuliţe de cauciuc. Ce-i drept, sunt foarte colorate, cu floricele, cu picăţele, cu pătraţele, dar totuşi de cauciuc. Mă gândeam că nu mai are sens să scriu despre ele , dar am întâlnit persoane astfel încălţate chiar la Opera Naţională din Bucureşti ! Ulterior am aflat că există şi alte tipuri de conduri din cauciuc : pantofi , sandale , la fel de colorate, cu toc, sau fără toc, cu bareţele, cu floricele, şi alte minciunele.
Să revenim. Deşi mă lupt să fac abstracţie de material, cred că pentru noi, pescăriţele aceste încălţări sunt senzaţionale ! Piciorul stă comod, nu te uzi la picioare şi mai ales prin aceste cizmuliţe nu te înţeapă niciun ţânţar !
Adevarul este că personal, sunt foarte tentată să le incalţ şi “ prin cartier” în zilele ploiase şi pe străzile noroiase ale Bucureştiului ! (Are şi curajul meu nişte limite !) Deşi la vârsta mea, tradiţia naţionala cere să port lucruri cât mai cernite, să mă vait că “ nu ne-a mai dat nimic la pensie “ şi că medicamentele sunt cam scumpe, eii bine... refuz să miros a “lumânărică” şi vă asigur că la prima pensie am să-mi cumpăr o pereche de astfel de încălţări, cât mai colorate !
Am studiat piaţa .În funcţie de magazin, de zonă, preţul acestor cizme variază între 50 şi 300 lei. E drept că este vorba despre acelasi produs,dar una este să le cumperi de la taraba din Obor şi alta de la Mall ! Ambalajul în care le cumperi face diferenţa .
O ştii pe asta ?
(rubrica culinară)
Să vă spun cum pregătesc eu ştiuca care este un peşte spectaculos cand îl prinzi, dar la gust mi se pare cam fad.
Dacă am o ştiuca de 1,5 – 2 Kg., mai am nevoie de 3- 4 morcovi, 3- 4 cartofi, o ţelina, maioneza, câteva lămâii şi 3-4 linguriţe de capere .Pun la fiert legumele în apă cu sare ( cartofii se fierb separat ). După ce s-au fiert,le scot şi le pun la răcit. În apa în care au fiert legumele pun ştiuca şi am grijă să fie acoperită de zeamă. În 7 – 10 minute este gata.
Legumele şi cartofii fierti se taie cubuleţe. Ştiuca se desoseaza, se taie în bucaţi mici. Toate ingredientele se amestecă, se adaugă maioneza, caperele, sare, piper si lămâie după gust.
Dacă vreţi să–i daţi mai multă savoare puteţi adauga la compoziţie un măr ionatan ras.
Ediţia pe hartie are şi poze !!!
[/color]
